Old/New Testament

Profeţie împotriva Edomului

35 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre muntele Seir şi profeţeşte împotriva lui! ³ Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi preface într-o pustietate şi într-un loc devastat! ⁴ Îţi voi preface cetăţile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate şi vei şti atunci că Eu sunt Domnul.

⁵ Pentru că aveai o ură străveche şi i-ai doborât cu sabia pe israeliţi în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale, ⁶ de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge şi sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări. ⁷ Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un loc devastat. Şi voi nimici din el pe oricine îl străbate^[a]. ⁸ Îi voi umple versanţii de morţii lui. Cei răpuşi de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale şi în toate albiile tale. ⁹ Te voi preface într-o pustietate veşnică şi cetăţile tale nu vor mai fi locuite. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.

¹⁰ Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!’, măcar că Domnul era încă acolo, ¹¹ de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că-ţi voi face după mânia şi râvna pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta faţă de ei. Şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca. ¹² Vei şti astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai spus despre munţii lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiţi, ne sunt daţi nouă să-i devorăm!’ ¹³ V-aţi lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.»

¹⁴ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate. ¹⁵ Pentru că te-ai bucurat când moştenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu şi tot Edomul, şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Profeţie cu privire la restaurarea lui Israel

36 „Tu, fiul omului, profeţeşte cu privire la munţii lui Israel şi spune-le: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului! ² Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: duşmanul a zis despre voi: ‘Ha! Ha! Aceste înălţimi străvechi au devenit moştenirea noastră!’»

³ De aceea profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Da, pentru că v-au pustiit şi v-au strivit din toate părţile, devenind astfel proprietatea celorlalte neamuri, şi pentru că aţi ajuns o pricină de batjocură şi de bârfă pentru popoare, ⁴ de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn munţilor, dealurilor, albiilor, văilor, ruinelor pustii şi cetăţilor părăsite, care au fost jefuite şi batjocorite de restul neamurilor din jurul vostru. ⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘În focul geloziei Mele am ceva de spus împotriva neamurilor înconjurătoare şi împotriva întregului Edom, pentru că au făcut din ţara Mea moştenirea lor şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu dispreţ în sufletul lor să-i jefuiască păşunea.’»

⁶ Profeţeşte cu privire la ţara lui Israel şi spune-le munţilor, dealurilor, albiilor şi văilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, în gelozia şi furia Mea am ceva de spus, din pricina batjocurii pe care aţi suferit-o din partea neamurilor. ⁷ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: Îmi ridic mâna şi jur că neamurile din jurul vostru îşi vor purta şi ele partea lor de batjocură.

⁸ Cât despre voi, munţi ai lui Israel, veţi avea iarăşi ramuri şi veţi purta din nou rod pentru poporul Meu, Israel, căci se va întoarce în curând. ⁹ Iată, Eu Însumi sunt alături de voi! Mă voi întoarce spre voi şi astfel veţi fi lucraţi şi semănaţi. ¹⁰ Voi pune să locuiască pe voi mulţi oameni, toţi cei din Casa lui Israel! Cetăţile vor fi din nou locuite, iar ruinele vor fi rezidite. ¹¹ Voi înmulţi pe voi numărul oamenilor şi al animalelor; ei vor deveni numeroşi şi vor fi roditori. Voi face să fiţi locuiţi ca odinioară şi vă voi face mai mult bine decât la început. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul. ¹² Voi face să umble iarăşi pe voi oameni şi anume cei din poporul Meu, Israel. Ei vă vor lua din nou în stăpânire şi veţi fi moştenirea lor; nu-i veţi mai lăsa niciodată fără urmaşi.»

¹³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Ţară, pentru că s-a zis despre tine că devorezi oameni şi că ţi-ai sărăcit neamul de copii, ¹⁴ de aceea nu vei mai devora oameni şi nu-ţi vei mai sărăci neamul de copii, zice Stăpânul Domn. ¹⁵ Nu-ţi voi mai da prilej să auzi batjocura neamurilor îndreptată spre tine, nu vei mai purta dispreţul popoarelor şi nu-ţi vei mai face neamul să cadă, zice Stăpânul Domn.»“

¹⁶ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁷ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel locuiau în patria lor, dar au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor. Purtarea lor era înaintea Mea la fel de necurată ca necurăţia femeii. ¹⁸ Atunci Mi-am revărsat furia peste ei din pricina sângelui pe care îl vărsaseră în ţară şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră. ¹⁹ I-am risipit printre neamuri şi ei au fost împrăştiaţi prin ţări străine, din pricina purtării lor şi din pricina faptelor lor. ²⁰ Când au ajuns printre neamuri, oriunde s-au dus, au profanat Numele Meu cel sfânt, căci se zicea despre ei: «Aceştia sunt cei din poporul Domnului care au trebuit să iasă din ţara lor!» ²¹ Dar am vrut să scap cinstea Numelui Meu cel sfânt pe care-l profanau cei din Casa lui Israel printre neamurile unde ajunseseră.“

²² Prin urmare, spune-le celor din Casa lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nu de dragul vostru fac aceste lucruri, Casă a lui Israel, ci de dragul Numelui Meu cel sfânt, pe care voi l-aţi profanat în mijlocul neamurilor unde aţi ajuns. ²³ Îmi voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost profanat printre neamuri, Numele pe care voi l-aţi profanat în mijlocul lor. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, zice Stăpânul Domn, când Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor lor.

²⁴ Vă voi lua dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările străine şi vă voi aduce în patria voastră. ²⁵ Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi. Vă voi curăţi de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri. ²⁶ Vă voi da o inimă nouă şi voi pune înăuntrul vostru un duh nou. Voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne. ²⁷ Voi pune Duhul Meu înăuntrul vostru şi vă voi face să urmaţi hotărârile Mele, să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. ²⁸ Veţi locui în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri. Voi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. ²⁹ Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre. Voi chema grânele şi le voi înmulţi şi nu voi mai trimite foametea peste voi. ³⁰ Voi înmulţi roadele pomilor şi recolta câmpului, ca să nu mai fiţi de dispreţ printre neamuri din cauza foametei. ³¹ Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care n-au fost bune şi vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina fărădelegilor şi urâciunilor voastre. ³² Dar să ştiţi că lucrurile acestea nu le fac de dragul vostru, zice Stăpânul Domn. Ruşinaţi-vă şi umiliţi-vă din pricina umbletelor voastre, voi, cei din Casa lui Israel!»

³³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua când vă voi curăţi de toate fărădelegile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie din nou locuite şi ruinele să fie rezidite. ³⁴ Ţara pustiită va fi din nou lucrată şi nu va mai fi o pustietate în ochii tuturor trecătorilor. ³⁵ Atunci ei vor spune: ‘Ţara aceasta care era pustiită, a ajuns precum grădina Edenului, iar cetăţile care zăceau în ruine, pustiite şi dărâmate, au ajuns aşezări fortificate!’ ³⁶ Şi neamurile care vor rămâne împrejurul vostru vor şti atunci că Eu, Domnul, am rezidit dărâmăturile şi am resădit ce fusese pustiit. Eu, Domnul, am vorbit şi voi face întocmai.»

³⁷ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pe lângă toate aceste lucruri Mă voi lăsa înduplecat de cei din Casa lui Israel şi iată ce voi face pentru ei: îi voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi. ³⁸ La fel de numeroase ca turmele pentru jertfe, ca turmele care sunt aduse la Ierusalim la sărbătorile periodice, aşa de pline cu turme de oameni vor fi şi cetăţile lor părăsite. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră: ² harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!

Chemarea şi alegerea creştinului

³ Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile necesare pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui Ce ne-a chemat prin slava şi virtutea Lui. ⁴ Prin aceste lucruri, El ne-a dăruit promisiunile Lui preţioase şi foarte mari, pentru ca, prin acestea, scăpând de depravarea care este în lume din cauza poftelor, să deveniţi părtaşi ai naturii dumnezeieşti.

⁵ De aceea, daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute – cunoaşterea, ⁶ la cunoaştere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, ⁷ la evlavie – dragostea frăţească, iar la dragostea frăţească – dragostea de oameni. ⁸ Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre şi abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici ineficienţi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos. ⁹ Dar cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb, sau cel puţin miop; a uitat că a primit curăţirea de vechile lui păcate. ¹⁰ De aceea, fraţilor, străduiţi-vă chiar mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri, nu vă veţi împiedica niciodată! ¹¹ Căci astfel vă va fi acordată din belşug intrarea în Împărăţia^[a] veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Martori ai slavei lui Cristos

¹² De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, măcar că le ştiţi şi sunteţi bine fundamentaţi în adevărul pe care-l deţineţi. ¹³ Dar consider că este drept ca, atâta timp cât sunt în cortul^[b] acesta, să vă reîmprospătez memoria, ¹⁴ întrucât ştiu că mutarea cortului meu este iminentă, după cum mi-a făcut clar Domnul nostru Isus Cristos. ¹⁵ Mă voi strădui deci să vă fac să păstraţi în amintire aceste lucruri şi după plecarea mea.

¹⁶ Căci v-am făcut cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu urmând nişte mituri alcătuite cu îndemânare, ci noi am fost martori oculari ai măreţiei Lui. ¹⁷ El a primit onoare şi slavă de la Dumnezeu Tatăl, atunci când, din slava sublimă, I s-a adresat un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“^{[c] 18} Noi înşine am auzit acest glas adresându-se din cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel sfânt. ¹⁹ Şi avem, de asemenea, mesajul profetic demn de încredere, la care bine faceţi că luaţi aminte, pentru că este ca o lampă care luminează într-un loc întunecos, până când zorii şi steaua de dimineaţă vor răsări în inimile voastre. ²⁰ Înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu s-a născut din propria imaginaţie^[d] a cuiva. ²¹ Căci nici o profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt.