Old/New Testament

Ieremia este aruncat în închisoare

37 Zedechia, fiul lui Iosia, a fost pus să domnească peste Iuda de către Nebucadneţar, împăratul Babilonului. El a domnit în locul lui Iehoiachin^[a], fiul lui Iehoiachim. ² Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară nu au ascultat cuvintele Domnului, rostite de profetul Ieremia.

³ Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Şelemia, şi pe preotul Ţefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să-i spună: „Te rugăm, mijloceşte pentru noi înaintea Domnului, Dumnezeul nostru.“

⁴ Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniţă. ⁵ Oştirea lui Faraon ieşise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s-au retras din Ierusalim.

⁶ Cuvântul Domnului a venit la profetul Ieremia şi i-a zis: ⁷ „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spuneţi-i regelui lui Iuda care v-a trimis la Mine că oştirea lui Faraon, care a ieşit din Egipt pentru a vă veni în ajutor, se va întoarce înapoi în ţara ei, în Egipt, ⁸ iar caldeenii vor reveni şi vor lupta împotriva acestei cetăţi; ei o vor cuceri şi îi vor da foc.»“

⁹ „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă înşelaţi singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta definitiv de la noi!’, căci ei nu se vor depărta. ¹⁰ Şi chiar dacă aţi birui întreaga oştire a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, şi ar mai rămâne dintre ei doar câţiva oameni răniţi în corturile lor, tot se vor ridica şi vor da foc acestei cetăţi!»“

¹¹ După ce oştirea caldeenilor s-a retras din faţa Ierusalimului de frica oştirii lui Faraon, ¹² Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietăţii pe care o avea în mijlocul poporului de acolo. ¹³ Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicându-i:

– Tu vrei să dezertezi la caldeeni!

¹⁴ – Ceea ce spui este o minciună! i-a răspuns Ieremia. Nu vreau să dezertez la caldeeni.

Dar Ireia nu l-a ascultat, ci l-a înşfăcat şi l-a dus înaintea conducătorilor. ¹⁵ Aceştia s-au mâniat pe Ieremia, l-au bătut şi l-au întemniţat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniţă. ¹⁶ Ieremia a fost pus într-o celulă subterană a temniţei^[b] şi acolo a stat multă vreme. ¹⁷ Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat. Acolo regele l-a întrebat în secret:

– Ai vreun cuvânt din partea Domnului?

– Da, i-a răspuns Ieremia. Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.

¹⁸ Ieremia i-a mai zis regelui Zedechia:

– Cu ce am greşit faţă de tine, faţă de slujitorii tăi şi faţă de poporul acesta de m-aţi aruncat în temniţă? ¹⁹ Unde vă sunt profeţii care profeţeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră şi împotriva ţării acesteia? ²⁰ Acum, stăpâne, regele meu, te rog, ascultă-mă! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!

²¹ Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniţei şi să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Şi astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei.

Ieremia este aruncat într-un puţ

38 Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iehucal^[c], fiul lui Şelemia şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea înaintea întregului popor. El spunea:

² „Aşa vorbeşte Domnul: «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete şi de molimă, dar cel care va ieşi şi se va duce la caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăşi viaţa lui şi astfel el va trăi.»“

³ „Aşa vorbeşte Domnul: «Această cetate va fi dată cu siguranţă în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care o va cuceri.»“

⁴ Atunci conducătorii poporului i-au zis regelui:

– Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează ostaşii care au mai rămas în cetate şi întreg poporul prin cuvântările pe care le ţine. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.

⁵ Regele Zedechia le-a răspuns:

– Iată, el este în mâinile voastre, căci regele nu poate face nimic împotriva cuvintelor voastre.

⁶ Ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în puţul lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniţei. Ei l-au coborât înăuntru cu nişte funii. Acolo nu era apă, ci doar noroi, astfel că Ieremia s-a afundat în noroi.

⁷ Însă cuşitul^[d] Ebed-Melek, un eunuc de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într-un puţ. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin, ⁸ Ebed-Melek a ieşit din palat şi i-a zis:

⁹ – Stăpâne, regele meu, oamenii aceştia s-au purtat cu răutate prin tot ce i-au făcut profetului Ieremia. Ei l-au aruncat într-un puţ şi va muri de foame acolo, căci nu mai este pâine în cetate!

¹⁰ Atunci regele a poruncit cuşitului Ebed-Melek:

– Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate-l pe profetul Ieremia din puţ, până nu moare!

¹¹ Ebed-Melek i-a luat cu el pe oamenii aceia, s-au dus într-o odaie aflată sub vistieria palatului şi au luat de acolo nişte zdrenţe vechi şi nişte haine purtate, pe care le-au coborât apoi cu nişte funii în puţul în care era Ieremia. ¹² Atunci cuşitul Ebed-Melek i-a zis lui Ieremia: „Pune-ţi aceste zdrenţe şi aceste haine vechi sub subsuori şi apoi leagă-ţi funia de jur împrejur.“ Ieremia a făcut aşa, ¹³ iar ei l-au tras cu funiile şi l-au scos din puţ. Ieremia a rămas în curtea temniţei.

Zedechia îi cere iarăşi sfatul lui Ieremia

¹⁴ După aceea, regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia şi acesta a fost adus la intrarea a treia a Casei Domnului.

– Te voi întreba ceva, i-a zis regele, dar să nu-mi ascunzi nimic.

¹⁵ Ieremia i-a răspuns lui Zedechia:

– Dacă-ţi voi răspunde, nu mă vei ucide oare? Şi dacă-ţi voi da un sfat, mă vei asculta tu oare?

¹⁶ Regele Zedechia i-a jurat lui Ieremia în secret şi i-a zis:

– Viu este Domnul, Care ne-a dat viaţă, că nu te voi ucide şi nu te voi da în mâinile celor ce caută să-ţi ia viaţa!

¹⁷ Atunci Ieremia i-a zis lui Zedechia:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, vei rămâne în viaţă şi cetăţii acesteia nu i se va da foc; astfel tu şi familia ta veţi trăi. ¹⁸ Dar, dacă nu te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeenilor, care îi vor da foc, iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!“

¹⁹ Regele Zedechia i-a zis lui Ieremia:

– Mi-e frică de iudeii care s-au dus de partea caldeenilor, ca nu cumva să fiu dat în mâinile lor, iar ei să mă maltrateze.

²⁰ – Nu te vor da, i-a răspuns Ieremia. Acum ascultă glasul Domnului şi fă ce ţi-am spus. Doar aşa îţi va merge bine şi vei rămâne în viaţă. ²¹ Dar, dacă refuzi să te predai, iată ce mi-a descoperit Domnul: ²² „Toate femeile care au mai rămas în palatul regelui lui Iuda vor fi duse la conducătorii împăratului Babilonului. Ele îţi vor zice:

²³ Toate soţiile şi toţi copiii tăi vor fi duşi la caldeeni. Nici tu nu vei scăpa din mâinile lor, căci vei fi prins de împăratul Babilonului, iar cetăţii acesteia i se va da foc^[e].“

²⁴ Zedechia i-a zis lui Ieremia:

– Să nu spui nimănui nimic din cuvintele acestea şi nu vei muri. ²⁵ Iar dacă conducătorii vor auzi că am vorbit cu tine şi dacă vor veni şi te vor întreba: „Spune-ne ce i-ai zis regelui? Nu ne ascunde nimic şi nu te vom ucide! Şi ce ţi-a răspuns regele?“, ²⁶ să le răspunzi astfel: „L-am rugat pe rege să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo.“

²⁷ Toţi conducătorii au venit la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a zis toate cuvintele pe care regele i-a poruncit să le spună. Atunci ei nu i-au mai spus nimic, căci nici unul nu auzise discuţia cu regele.

²⁸ Ieremia a rămas astfel în curtea temniţei până în ziua în care a fost cucerit Ierusalimul.

Căderea Ierusalimului

39 În al nouălea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa şi l-a asediat, ² iar în al unsprezecelea an, în ziua a noua a lunii a patra, a pătruns în cetate. ³ Atunci, toţi conducătorii împăratului Babilonului au venit şi s-au aşezat lângă Poarta din Mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebo, Sarsechim^[f], care era Rab-Saris^[g], Nergal-Sareţer, care era Rab-Mag^[h], şi toţi ceilalţi conducători ai împăratului Babilonului. ⁴ Când Zedechia, regele lui Iuda, şi toţi ostaşii lui i-au văzut, au fugit. Ei au părăsit cetatea în timpul nopţii pe drumul grădinii regelui, prin poarta dintre cele două ziduri, şi au luat-o pe drumul spre Araba^[i].

⁵ Oştirea caldeenilor i-a urmărit însă şi l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au capturat şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului. Acesta a rostit o sentinţă împotriva lui. ⁶ Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea i-a înjunghiat şi pe toţi nobilii lui Iuda, ⁷ după care i-a scos ochii lui Zedechia şi l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon.

⁸ Caldeenii au dat foc atât palatului regelui cât şi caselor poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului. ⁹ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate în Babilon poporul care mai rămăsese în cetate, împreună cu toţi cei care i se predaseră şi cu toată rămăşiţa poporului. ¹⁰ Însă Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a lăsat în ţara lui Iuda pe unii dintre cei mai săraci din popor, care nu aveau nimic. Tot atunci el le-a dat vii şi ogoare.

Eliberarea lui Ieremia

¹¹ Nebucadneţar, împăratul Babilonului, i-a dat următoarea poruncă lui Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, cu privire la Ieremia: ¹² „Ia-l şi poartă-i de grijă! Să nu-i faci nici un rău, ci fă-i tot ceea ce-ţi va cere!“ ¹³ Astfel Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, Nebuşazban, care era Rab-Saris, Nergal-Şareţer, care era Rab-Mag^[j], şi toţi ceilalţi conducători ai împăratului Babilonului, ¹⁴ au trimis să-l aducă pe Ieremia din curtea temniţei şi l-au încredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă înapoi acasă. Şi Ieremia a rămas în mijlocul poporului.

¹⁵ Cuvântul Domnului îi vorbise astfel lui Ieremia atunci când era închis în curtea temniţei: ¹⁶ „Du-te şi spune-i cuşitului^[k] Ebed-Melek astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi împlini cuvintele pe care le-am rostit împotriva cetăţii acesteia şi voi aduce asupra ei nenorocirea şi nu bunăstarea. În ziua aceea, ele se vor împlini sub privirea ta. ¹⁷ Pe tine însă te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu te voi da în mâinile celor de care te temi. ¹⁸ Eu te voi scăpa şi nu vei cădea ucis de sabie. Prada ta de război va fi însăşi viaţa ta, pentru că te-ai încrezut în Mine, zice Domnul.’»“

Isus mai mare decât Moise

3 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, gândiţi-vă cu mare atenţie la Isus, Apostolul şi Marele Preot al credinţei pe care o mărturisim. ² El a fost credincios Celui Ce L-a desemnat, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa Lui. ³ El a fost găsit vrednic de o slavă mai mare decât a lui Moise, aşa cum constructorul unei case are mai multă onoare decât casa însăşi. ⁴ Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le-a zidit pe toate este Dumnezeu. ⁵ Moise a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, ca să depună mărturie despre lucrurile care urmau a fi spuse, ⁶ dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste toată Casa lui Dumnezeu, iar Casa Lui suntem noi, dacă păstrăm într-adevăr cu fermitate încrederea şi lauda care aparţin nădejdii.

Avertizare împotriva necredinţei

⁷ De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:

¹² Fiţi atenţi, fraţilor, ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l întoarcă de la Dumnezeul cel Viu, ¹³ ci încurajaţi-vă unul pe altul în fiecare zi, atâta timp cât se spune „astăzi“, astfel încât nici unul dintre voi să nu fie împietrit prin înşelăciunea păcatului! ¹⁴ Noi avem parte de Cristos dacă păstrăm cu fermitate, până la sfârşit, încrederea pe care am avut-o la început. ¹⁵ Este spus:

¹⁶ Cine au fost cei ce au auzit şi s-au răzvrătit? Nu toţi cei ce au ieşit din Egipt prin Moise? ¹⁷ Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? ¹⁸ Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat? ¹⁹ Vedem că ei n-au putut intra din cauza necredinţei.