Old/New Testament
Plângerea lui Ieremia
12 „Tu eşti întotdeauna drept, Doamne,
când mă cert cu Tine.
Îţi voi vorbi totuşi cu privire la judecăţile Tale.
De ce prosperă calea celor nelegiuiţi?
De ce toţi ticăloşii au parte de bine?
2 Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină.
Cresc şi aduc rod.
Tu eşti întotdeauna pe buzele lor,
dar departe de inimile[a] lor.
3 Totuşi Tu, Doamne, mă cunoşti;
mă vezi şi îmi cercetezi inima cu privire la Tine.[b]
Înhaţă-i ca pe nişte oi care trebuie înjunghiate!
Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!
4 Până când va zăcea pârjolită[c] ţara
şi se va usca iarba de pe câmpii?
Din cauza răutăţii locuitorilor ţării,
animalele şi păsările au pierit.
Căci ei zic:
«El[d] nu ne va vedea sfârşitul!»
Răspunsul Domnului
5 „Dacă ai alergat cu cei ce aleargă
iar ei te-au obosit,
cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai?
Într-o ţară liniştită te crezi în siguranţă,
dar ce[e] vei face la revărsarea[f] Iordanului?
6 Chiar şi fraţii tăi, propria ta familie,
te trădează;
ei înşişi strigă în gura mare după tine.
Nu te încrede în ei
chiar dacă te vorbesc de bine.
7 Mi-am părăsit Casa,
Mi-am abandonat moştenirea,
am dat-o pe iubita sufletului Meu
în mâinile duşmanilor ei.
8 Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine
ca un leu în pădure:
şi-a ridicat glasul împotriva Mea,
de aceea o urăsc.
9 N-a ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine
o pasăre de pradă pestriţă,
înconjurată de celelalte păsări de pradă?
«Duceţi-vă şi strângeţi toate fiarele câmpului,
aduceţi-le ca s-o mănânce!»
10 Mulţi păstori Mi-au distrus via
şi Mi-au călcat ogorul în picioare;
Mi-au prefăcut ogorul Meu cel plăcut
într-un deşert pustiit.
11 Au făcut din el un pustiu;
pustiit, el se jeleşte înaintea Mea.
Toată ţara a fost devastată,
căci[g] nimănui nu-i pasă.
12 Distrugătorii au sosit
pe toate înălţimile sterpe din pustie,
căci sabia Domnului mănâncă ţara
de la un capăt la celălalt
şi nimeni nu va avea pace.
13 Au semănat grâu, dar au cules spini;
s-au ostenit, dar nu au obţinut nimic.
Să vă fie ruşine de ceea ce culegeţi
în urma mâniei aprige a Domnului!“
14 „Aşa vorbeşte Domnul: «Cât despre toţi vecinii Mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara lui. 16 Dacă vor învăţa bine căile poporului Meu şi vor jura pe Numele Meu, zicând ‘Viu este Domnul!’, aşa cum Mi-au învăţat şi ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuşi în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârşire şi îl voi distruge, zice Domnul.»“
Brâul de in
13 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor, dar să nu-l înmoi în apă.“ 2 Am cumpărat brâul, după Cuvântul Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor.
3 Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: 4 „Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care-l porţi în jurul coapselor, du-te de îndată la Eufrat[h] şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.“ 5 M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, după porunca pe care mi-o dăduse Domnul.
6 După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia din acel loc brâul pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo.“ 7 M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
8 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 9 „Aşa vorbeşte Domnul: «Tot aşa voi distruge mândria lui Iuda şi mândria cea foarte mare a Ierusalimului. 10 Poporul acesta rău refuză să asculte de cuvintele Mele. Ei umblă în încăpăţânarea inimii lor şi merg după alţi dumnezei ca să le slujească şi să li se închine. De aceea, el va ajunge ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic. 11 După cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem şi Eu întreaga casă a lui Israel şi întreaga casă a lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, onoarea Numelui Meu, lauda Mea şi slava Mea. Dar ei nu au ascultat.»“
Imaginea burdufurilor de vin
12 „Spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Toate burdufurile de vin trebuie umplute!’» Şi dacă ei îţi vor zice: «Nu ştim noi oare că toate burdufurile de vin trebuie umplute?», 13 să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoţi, pe profeţi şi pe toţi cei ce locuiesc în Ierusalim, îi voi umple de beţie. 14 Îi voi izbi unul de altul, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei şi nu mă voi îndura de ei, ci îi voi distruge.’»“
15 „Ascultaţi şi luaţi aminte!
Nu fiţi mândri,
căci Domnul vorbeşte.
16 Daţi slavă Domnului, Dumnezeul vostru,
înainte ca El să aducă întunericul,
înainte să vi se clatine picioarele
pe munţii întunecaţi.
Voi aşteptaţi lumina,
dar El o va schimba într-o umbră a morţii,
o va preface într-un întuneric adânc.
17 Dacă nu-L veţi asculta,
sufletul meu va plânge în ascuns
pentru mândria voastră;
ochii mei vor plânge
şi vor vărsa lacrimi
pentru că turma Domnului va fi dusă în captivitate.“
18 „Spune regelui şi reginei-mamă:
«Smeriţi-vă! Plecaţi-vă,
căci v-a căzut de pe cap
cununa de glorie!»
19 Cetăţile din Neghev[i] sunt închise
şi nu e nimeni să le deschidă.
Întreg Iuda este dus în captivitate,
este exilat în întregime.“
20 „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi-i
pe cei care vin din nord!
Unde este turma care-ţi fusese încredinţată,
turma ta cea frumoasă?
21 Ce vei spune când Domnul va[j] pune conducători peste tine
pe cei pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni apropiaţi?[k]
Nu te vor cuprinde durerile,
ca pe o femeie la naştere?
22 Tu te întrebi în inima ta:
«De ce mi se întâmplă toate acestea?»
Din cauza mulţimii nelegiuirilor tale
ţi s-a ridicat poala hainei
şi ţi-a fost dezgolit trupul.
23 Poate cuşitul[l] să-şi schimbe pielea
sau leopardul – petele?
Tot aşa nici voi nu puteţi înfăptui binele,
voi care sunteţi deprinşi să înfăptuiţi răul.
24 Vă voi risipi ca pleava
luată de vântul pustiei.
25 Aceasta îţi este soarta,
partea ta de la Mine, zice Domnul,
pentru că M-ai uitat
şi te-ai încrezut în minciuni[m].
26 Totodată îţi voi ridica poalele peste faţă,
ca să ţi se vadă ruşinea,
27 adulterele şi nechezaturile tale,
desfrânările tale neruşinate!
Am văzut scârboşeniile tale
de pe dealuri şi din câmpii.
Vai de tine, Ierusalime!
Cât timp vei mai sta în necurăţie?“
Secetă, foamete şi sabie
14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2 „Iuda jeleşte
iar porţile îi sunt slăbite;
ele se vaită pentru ţară,
iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.
3 Cei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi[n] să aducă apă;
ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale;
ruşinaţi şi dezamăgiţi
îşi acoperă capul.
4 Pământul este crăpat
pentru că nu este ploaie în ţară.
Plugarii sunt dezamăgiţi
şi îşi acoperă capul.
5 Chiar şi cerboaica de pe câmp
naşte şi îşi părăseşte puii,
pentru că nu găseşte iarbă.
6 Măgarii sălbatici stau pe înălţimi
şi gâfâie ca şacalii;
li se topesc ochii
căci nu este iarbă.
7 Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci răzvrătirile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8 O, Nădejde a lui Israel,
Izbăvitorul lui în vreme de necaz,
de ce eşti ca un străin în ţară
şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?
9 De ce eşti ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne,
şi Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!“
10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
şi nu îşi ţin în frâu picioarele,
Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei;
acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor
şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“
11 Domnul mi-a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12 căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.
13 Eu am răspuns:
– Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14 Dar Domnul mi-a zis:
– Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic[o] şi înşelăciunile propriei lor inimi. 15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete, 16 iar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“
17 Spune-le cuvântul acesta:
„Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte
şi să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18 Dacă ies pe câmp,
îi văd pe cei străpunşi de sabie.
Dacă intru în cetate,
văd ravagiile făcute de foamete.
Chiar şi profetul şi preotul
cutreieră ţara fără să ştie încotro merg[p].“
19 – Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne-ai lovit
în aşa fel încât nu mai avem vindecare?
Noi aşteptam pacea,
dar nimic bun nu a venit;
aşteptam un timp de vindecare,
dar iată că a venit numai groaza!
20 Doamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră,
cât şi vina strămoşilor noştri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru Numele Tău, nu dispreţui
şi nu necinsti tronul slavei Tale!
Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi
şi nu-l rupe!
22 Este oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, nădejdea noastră este în Tine,
căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.
1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii în Cristos Isus, 2 către Timotei, copilul preaiubit: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
Mulţumiri şi încurajări
3 Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, pe Care-L slujesc cu o conştiinţă curată, aşa cum au făcut-o şi strămoşii mei, când îmi aduc aminte mereu de tine în rugăciunile mele, zi şi noapte. 4 Îmi amintesc de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. 5 Îmi aduc aminte de credinţa ta, care este fără ipocrizie şi care a locuit mai întâi în bunica ta, Lois, apoi în mama ta, Eunice, iar acum sunt convins că şi în tine. 6 De aceea, îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de înţelepciune. 8 Aşadar, să nu-ţi fie ruşine să mărturiseşti despre Domnul nostru şi nici despre mine, prizonier de dragul Lui, ci suferă împreună cu mine pentru Evanghelie[a], prin puterea lui Dumnezeu. 9 El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu datorită faptelor noastre, ci datorită planului şi harului Său, pe care ni l-a dat în Cristos Isus înainte de vremurile veşniciilor, 10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru, Isus Cristos, Care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie. 11 Iar eu am fost pus predicatorul, apostolul şi învăţătorul ei. 12 De aceea sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e ruşine, pentru că ştiu în Cine am crezut şi sunt convins că El poate să păzească până în ziua aceea ce I-am încredinţat. 13 Păstrează modelul[b] cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credinţa şi dragostea care sunt în Cristos Isus! 14 Păzeşte lucrul acela bun care ţi-a fost încredinţat prin Duhul Sfânt, Care locuieşte în noi!
15 Tu ştii că toţi cei ce sunt în Asia[c] m-au părăsit, între care sunt şi Figel, şi Hermogen. 16 Fie ca Domnul să-Şi arate îndurarea peste casa lui Onisifor, pentru că, de multe ori, el m-a încurajat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. 17 Dimpotrivă, când a fost în Roma, m-a căutat cu mult efort şi m-a găsit. 18 Să dea Domnul să găsească îndurare de la Domnul în ziua aceea! Tu ştii bine cât de mult mi-a slujit în Efes.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.