Old/New Testament
Solia babiloniană la Ierusalim
39 În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului[a], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. 2 Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.
3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:
– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?
Ezechia i-a răspuns:
– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
4 – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.
– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.
5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:
– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: 6 „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7 Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“
8 Ezechia i-a zis lui Isaia:
– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.
„Căci, se gândea[b] el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“
Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi blând Ierusalimului
şi strigaţi-i
că truda lui s-a sfârşit,
că vina lui este ispăşită,
căci a primit din mâna Domnului
pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,[c]
neteziţi în deşert
un drum pentru Dumnezeul nostru![d]
4 Orice vale va fi înălţată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
orice râpă va deveni netedă
şi orice povârniş se va preface în câmpie.
5 Atunci se va arăta slava Domnului,
şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,
căci gura Domnului a vorbit.»
6 Un glas zice: «Strigă!»
«Ce să strig?», am întrebat eu.
«Orice făptură este ca iarba
şi toată gloria[e] ei este ca floarea de pe câmp!
7 Iarba se usucă, iar floarea cade
când suflarea Domnului vine peste ea!»
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9 Suie-te pe un munte înalt,
Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de veşti bune![f]
Înalţă-l, nu te teme!
Spune cetăţilor lui Iuda:
«Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
stăpânind prin braţul Său.
Plata Lui vine cu El
şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor;
Îşi va strânge mieii în braţe,
îi va lua la piept
şi va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munţii cu cântarul
şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului
şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
Cine L-a învăţat cunoaşterea
şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată,
sunt considerate ca praful de pe cântar.
Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc,
nici animalele lui pentru arderea de tot.
17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui;
mai puţin decât nimic
şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.
18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu?
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă
şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur
şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta,
alege un lemn ce nu putrezeşte
şi îşi caută un meşter iscusit
pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi?
N-aţi auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par nişte lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi,
de abia sunt semănaţi,
de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ,
că El şi suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.
25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna?
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi:
Cine a creat toate acestea?
El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una,
chemându-le pe nume.
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui,
că nici una nu lipseşte.
27 De ce spui, Iacove,
de ce zici, Israele:
«Calea mea este ascunsă de Domnul
şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii?
N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel Veşnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu oboseşte, nici nu osteneşte,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni,
tinerii se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
4 Stăpânilor, daţi-le sclavilor voştri ceea ce li se cuvine, ştiind că şi voi aveţi un Stăpân în cer!
Alte instrucţiuni
2 Stăruiţi în rugăciune! Vegheaţi în ea cu mulţumire! 3 Rugaţi-vă în acelaşi timp şi pentru noi, ca Dumnezeu să deschidă o uşă pentru Cuvânt, să putem vorbi despre taina lui Cristos, din pricina căreia sunt închis, 4 ca s-o pot face cunoscută aşa cum trebuie. 5 Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară, folosind fiecare ocazie. 6 Vorbirea voastră să fie întotdeauna caracterizată de bunătate, dreasă cu sare[a], ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
Saluturi finale
7 Tihic vă va face cunoscut totul cu privire la mine. El este un frate preaiubit şi un slujitor credincios, slujitor împreună cu mine în Domnul. 8 Vi l-am trimis ca să ştiţi totul despre noi şi ca să vă încurajeze inimile, 9 împreună cu Onesimus, un frate credincios şi preaiubit, care este unul dintre voi. El vă va face cunoscute toate lucrurile de pe aici.
10 Aristarh, închis împreună cu mine, vă trimite salutări; de asemenea şi Marcu, vărul lui Barnabas – cu privire la el aţi primit porunci; dacă vine la voi, să-l primiţi bine –, 11 şi Isus, zis şi Iustus. Aceştia sunt singurii dintre cei circumcişi care sunt conlucrători cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu[b]. Ei au devenit o încurajare pentru mine. 12 Epafras, care este unul dintre voi, slujitor al lui Cristos Isus, vă trimite salutări. El se luptă întotdeauna pentru voi în rugăciune, astfel încât, desăvârşiţi şi pe deplin încredinţaţi, să puteţi rămâne fermi în toată voia lui Dumnezeu. 13 Eu depun mărturie cu privire la el că a lucrat din greu pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Hierapolis. 14 Luca, doctorul preaiubit, şi Demas vă salută. 15 Salutaţi-i pe fraţii din Laodicea şi pe Nimfa, şi biserica din casa ei. 16 După ce va fi citită această scrisoare la voi, faceţi în aşa fel încât să fie citită şi în biserica din Laodicea. De asemenea, citiţi şi voi scrisoarea din Laodicea.[c] 17 Spuneţi-i lui Arhipus: „Ai grijă de slujba pe care ai primit-o în Domnul: să o duci la îndeplinire!“
18 Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea. Amintiţi-vă de lanţurile mele! Harul să fie cu voi! (Amin.)[d]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.