Old/New Testament
Profeţie împotriva Egiptului şi a lui Cuş
20 În anul în care conducătorul oştirii, trimis de împăratul Sargon al Asiriei, a venit la Aşdod, l-a asediat şi l-a cucerit, 2 Domnul i-a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, astfel: „Du-te, dă-ţi jos sacul de pe tine şi scoate-ţi sandalele din picioare!“ El a făcut întocmai, umblând gol şi desculţ.
3 Domnul a zis: „Aşa cum robul Meu Isaia a umblat gol şi desculţ timp de trei ani, ca un semn şi ca o prevestire împotriva Egiptului şi a lui Cuş[a], 4 tot aşa împăratul Asiriei îi va duce pe egipteni în captivitate, iar pe cuşiţi în exil, atât pe tineri, cât şi pe bătrâni, goi şi desculţi, cu dosul descoperit, spre ruşinea Egiptului. 5 Cei ce şi-au pus nădejdea în Cuş şi s-au mândrit cu Egiptul vor fi înspăimântaţi şi ruşinaţi. 6 În ziua aceea locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice: «Iată ce li s-a întâmplat celor în care ne-am pus nădejdea şi la care am fugit după ajutor şi izbăvire dinaintea împăratului Asiriei! Oare cine ne va mai izbăvi acum?»“
Profeţie împotriva Babilonului, Edomului şi Arabiei
21 O profeţie cu privire la pustia de lângă mare.
„Aşa cum se dezlănţuie vijelia în Neghev,
tot astfel vine şi invadatorul din pustie,
dintr-o ţară a terorii.
2 O viziune cumplită mi s-a arătat:
trădătorul trădează, iar jefuitorul jefuieşte.
Atacă, Elamule! Asediază, Medio!
Tot suspinul pe care ţi l-a provocat îl voi opri.
3 De aceea trupul îmi este plin de durere;
chinurile m-au cuprins,
aşa cum o cuprind pe o femeie când naşte.
Ceea ce aud, mă face să leşin,
iar ceea ce văd, mă înspăimântă.
4 Inima mi se zbate
şi, de spaimă, tremur;
amurgul după care tânjeam cândva
a devenit o groază pentru mine.
5 Au pregătit masa,
au întins păturile,
mănâncă şi beau.
Ridicaţi-vă, conducători,
şi ungeţi-vă scuturile!
6 Căci astfel mi-a vorbit Stăpânul:
«Du-te şi pune un străjer,
care să anunţe ceea ce vede!
7 Când va vedea un car cu o pereche de cai
şi călăreţi pe măgari şi pe cămile,
să asculte cu atenţie,
cu mare atenţie!»
8 Străjerul[b] a strigat:
«Zi după zi, Stăpâne, stau într-un turn de pază
şi, în fiecare noapte, veghez în postul meu.
9 Iată că vine un călăreţ într-un car
având o pereche de cai!»
El a strigat din nou:
«A căzut! Babilonul a căzut!
Toate chipurile zeilor lui
stau sfărâmate la pământ!»
10 O, poporul meu, zdrobit în aria de treierat,
vă spun ce am auzit
de la Domnul Oştirilor,
Dumnezeul lui Israel.“
11 O profeţie cu privire la Duma[c].
„Cineva mă strigă din Seir[d]:
– Străjer, cât a mai rămas din noapte?
Străjer, cât a mai rămas din noapte?
12 Străjerul răspunde:
– Dimineaţa se apropie, dar apoi vine iarăşi noaptea.
Dacă veţi dori să întrebaţi, întrebaţi;
întoarceţi-vă, veniţi iarăşi!“
13 O profeţie cu privire la Arabia.
„Voi, caravane ale dedaniţilor,
care vă întindeţi corturile printre tufişurile Arabiei,
14 aduceţi apă celor însetaţi!
Voi, locuitori din ţinutul Tema,
daţi pâine fugarilor!
15 Ei fug dinaintea săbiilor,
dinaintea sabiei scoase,
dinaintea arcului întins
şi dinaintea unei lupte înverşunate.“
16 Stăpânul mi-a vorbit astfel: „Într-un an, numărat ca anii unui simbriaş, toată gloria Chedarului se va sfârşi.
17 Supravieţuitorii arcaşilor, vitejii fiilor Chedarului vor fi puţini, pentru că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a vorbit.“
Profeţie împotriva Ierusalimului
22 O profeţie cu privire la Valea Viziunii.
„Ce vreţi să arătaţi, de v-aţi urcat
cu toţii pe acoperişuri,
2 oraş plin de zarvă,
cetate gălăgioasă şi plină de dezmăţ?
Cei ucişi dintre ai tăi n-au fost răpuşi de sabie,
nu au murit în luptă.
3 Toţi conducătorii tăi au fugit împreună,
însă au fost prinşi fără să se folosească arcul.
Toţi dintre ai tăi care au fost găsiţi, au fost capturaţi împreună,
deşi fugiseră departe.
4 De aceea am zis: «Întoarceţi-vă privirile de la mine!
Lăsaţi-mă să vărs lacrimi amare!
Nu încercaţi să mă mângâiaţi
pentru distrugerea fiicei poporului meu!»
5 Căci este o zi de învălmăşeală, de călcat în picioare şi de groază,
o zi trimisă de Stăpânul, Domnul Oştirilor,
în Valea Viziunii;
o zi în care se dărâmă ziduri
şi se strigă după ajutor spre munţi.
6 Elamul îşi ia tolba cu săgeţi,
călăreţii, în carele lor de luptă, şi caii înaintează,
iar Chirul îşi dezveleşte scutul.
7 Văile tale cele mai alese sunt pline de care,
iar călăreţii stau pregătiţi de luptă la porţile cetăţii;
8 zidurile de apărare ale lui Iuda sunt date la o parte.
În acea zi, aţi căutat
după arme în Palatul Pădurii,
9 aţi observat că zidurile Cetăţii lui David
au multe spărturi
şi aţi adunat apele
în Iazul de Jos.
10 Aţi numărat casele din Ierusalim
şi aţi dărâmat o parte din ele pentru a întări zidul.
11 Între zidurile cetăţii aţi făcut un rezervor
pentru apa din iazul cel vechi
şi nu aţi privit spre Cel Ce a făcut aceste lucruri,
nici nu aţi ţinut seama de Cel Ce a plănuit demult aceasta.
12 În ziua aceea Stăpânul, Domnul Oştirilor,
v-a chemat să plângeţi şi să vă jeliţi,
să vă smulgeţi părul şi să vă îmbrăcaţi în sac.
13 Când colo însă, la voi a fost veselie şi petrecere,
au fost boi tăiaţi şi oi înjunghiate!
S-a mâncat carne, s-a băut vin şi s-a strigat:
«Să mâncăm şi să bem,
căci mâine vom muri!»
14 Domnul Oştirilor mi S-a descoperit, spunându-mi: «Această nelegiuire a voastră nu va fi ispăşită până veţi muri», zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.
15 Aşa vorbeşte Stăpânul, Domnul Oştirilor:
«Du-te la acel administrator,
la Şebna, administratorul palatului, şi spune-i:
16 ‘Ce drept ai tu aici şi pe cine ai tu pe aceste locuri,
de ţi-ai săpat chiar aici un mormânt,
un mormânt săpat pe înălţime,
un loc dăltuit în stâncă?’»
17 Iată! Domnul e gata să te apuce cu putere
şi să te arunce de aici, bărbat puternic!
18 Te va înfăşura strâns
şi te va arunca ca pe o minge,
într-o ţară întinsă;
acolo vei muri
şi acolo îţi vor rămâne carele tale frumoase,
tu, ruşinea palatului stăpânului tău!
19 Te voi da afară din slujbă
şi vei fi doborât de pe poziţia ta.
20 «În ziua aceea
îl voi chema pe slujitorul Meu,
pe Eliachim, fiul lui Hilchia,
21 îl voi îmbrăca cu mantia ta
şi-l voi încinge cu cingătoarea ta,
iar autoritatea ta i-o voi da lui.
El va fi un tată
pentru locuitorii Ierusalimului
şi pentru Casa lui Iuda.
22 Pe umărul lui voi pune cheia Casei lui David.
Ce va deschide el, nimeni nu va închide,
iar ce va închide, nimeni nu va deschide!
23 Îl voi împlânta ca pe un piron într-un loc tare
şi va fi un tron de onoare pentru familia tatălui său.
24 Vor sprijini pe el toată gloria familiei tatălui său: urmaşii şi vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la ulcioare.
25 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, ţăruşul împlântat în loc sigur va fi scos; va fi tăiat şi va cădea, iar povara ce se sprijinea pe el va fi doborâtă», căci Domnul a vorbit.“
6 Copiilor, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, pentru că aşa este drept! 2 „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: 3 „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară!“[a] 4 Părinţilor, nu vă provocaţi copiii la mânie, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului!
5 Sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu frică şi cutremur, cu o inimă sinceră, aşa cum ascultaţi de Cristos, 6 nu doar când sunteţi văzuţi de ei, ca nişte oameni care caută să placă altora, ci ca nişte slujitori ai lui Cristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu. 7 Slujiţi cu râvnă, ca şi cum aţi sluji Domnului, nu unor oameni, 8 ştiind că fiecare, dacă face ceea ce este bine, va primi la fel de la Domnul, fie că este sclav, fie că este om liber. 9 Stăpânilor, faceţi-le şi voi la fel! Nu ameninţaţi, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi înaintea Lui nu este părtinire!
Armura lui Dumnezeu
10 În cele din urmă, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11 Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului. 12 Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. 13 De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare. 14 Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii 15 şi încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii. 16 Pe lângă acestea, luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. 17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. 18 Rugaţi-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. 19 Rugaţi-vă, de asemenea, şi pentru mine, pentru ca, atunci când vorbesc, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, 20 al cărei ambasador în lanţuri sunt! Rugaţi-vă s-o pot vesti cu îndrăzneală, aşa cum trebuie.
Salutări finale
21 Ca să ştiţi şi voi cum sunt şi ce fac, Tihicus vă va spune totul; el este un frate preaiubit şi un slujitor credincios în Domnul. 22 L-am trimis la voi ca să cunoaşteţi împrejurările în care ne aflăm şi ca să vă încurajeze inimile.
23 Pace, fraţilor, dragoste şi credinţă de la Dumnezeu şi de la Domnul Isus Cristos! 24 Harul să fie cu toţi cei care-L iubesc cu o dragoste nemuritoare pe Domnul nostru Isus Cristos! (Amin.)[b]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.