Old/New Testament
14 Dar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus, 4 vei râde de împăratul Babilonului, spunând:
«Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat furia[a] lui!
5 Domnul a frânt toiagul celor răi
şi sceptrul conducătorilor,
6 pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
persecutându-le fără cruţare.
7 Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
8 Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
nimeni nu vine să ne mai taie!’
9 Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
10 Toţi vor vorbi
şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
ai devenit ca noi!’
11 Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
iar viermii îţi sunt învelitoare.
12 Cum ai căzut din ceruri,
luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
pe înălţimile din nord![b]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
în adâncimile gropii.
16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i-a răsturnat cetăţile
şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’
18 Toţi împăraţii neamurilor,
toţi se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
pentru că ţi-ai distrus ţara
şi ţi-ai ucis poporul.»
Urmaşii[c] celor ce fac răul
nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
21 Pregătiţi măcelul fiilor săi,
datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
23 «Voi face din el un loc pentru bufniţe
şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
Profeţie împotriva Asiriei
24 Domnul Oştirilor a jurat:
«Cum am plănuit, aşa va fi!
Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»
26 Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27 Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“
Profeţie împotriva filistenilor
28 În anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:
29 „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
şi un balaur zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
31 Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
şi rândurile oştirii sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“
Profeţie împotriva Moabului
15 O profeţie cu privire la Moab.
„Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Ar-Moab.
Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Chir-Moab.
2 Dibon se suie la templu[d],
pe înălţimi, ca să plângă.
Pe Nebo şi pe Medeba,
acolo se vaietă Moab.
Toate capetele sunt rase
şi toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe străzi umblă încinşi cu saci;
pe acoperişuri şi în pieţe
toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
4 Heşbon şi Eleale ţipă,
iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
având sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab!
Fugarii lui ajung până la Ţoar
şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
îşi jelesc nimicirea.
6 Apele din Nimrim sunt secate;
iarba este uscată, vegetaţia a pierit
şi nu mai există nimic verde.
7 De aceea îşi iau bogăţia câştigată şi agoniseala lor[e]
şi o cară peste Pârâul Sălciilor.
8 Ţipetele se aud
în întreg teritoriul Moabului;
vaietele ajung până la Eglaim
şi până la Beer-Elim.
9 Apele din Dimon[f] sunt pline de sânge.
Cu toate acestea, Eu voi aduce şi mai multe asupra Dimonului –
voi aduce un leu împotriva fugarilor din Moab,
împotriva rămăşiţei din ţară.
16 Trimiteţi miei drept tribut
conducătorului ţării,
din Sela, pe drumul pustiei,
la muntele fiicei Sionului.
2 Ca nişte păsări alungate,
izgonite din cuib,
aşa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
3 «Dă-ne un sfat!
Hotărăşte ceva!
Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei
şi prefă-o în noapte!
Ascunde-i pe cei izgoniţi
şi nu-i trăda pe fugari!
4 Primeşte-i pe deportaţii Moabului
să locuiască cu tine!
Fii un refugiu pentru ei
în faţa nimicitorului!»
Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârşit
şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
5 atunci, prin îndurare[g], va fi întemeiat un tron
pe care va domni cu credincioşie
cineva din Cortul lui David,
un judecător care caută să judece drept
şi este plin de râvnă pentru dreptate.
6 Am auzit de mândria Moabului –
cât este el de mândru! –
de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa,
dar laudele lui sunt minciuni.
7 De aceea bocesc moabiţii,
văitându-se toţi pentru Moab.
Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi
pentru oamenii[h] din Chir-Hareset!
8 Căci câmpiile Heşbonului se usucă
la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
şi ajungeau până la mare[i].
9 De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi;
în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie;
nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri,
căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
12 Moab va fi văzut
trudindu-se pe înălţimi,
venind la altar să se roage,
însă nu va primi nimic.
13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“
5 Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi 2 şi trăiţi în dragoste, aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un dar şi ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu. 3 Însă desfrâul şi necurăţia de orice fel sau lăcomia nici n-ar trebui să fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor! 4 De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile. 5 Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia[a] lui Cristos şi a lui Dumnezeu[b].
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători. 7 Aşadar, nu vă asociaţi cu ei! 8 Odată eraţi întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. 9 Iar rodul luminii este găsit în tot ce este bun, drept şi adevărat. 10 Căutaţi să descoperiţi ceea ce-I este plăcut Domnului. 11 Nu luaţi parte la faptele nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă demascaţi-le, 12 căci este ruşinos şi numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. 13 Tot ce este demascat de lumină devine vizibil, 14 pentru că lumina face ca totul să se vadă clar. De aceea se spune:
„Trezeşte-te, tu, care dormi,
învie din morţi,
iar Cristos te va lumina!“[c]
15 Fiţi atenţi deci cum trăiţi – nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16 Folosiţi orice ocazie pe care o aveţi, pentru că zilele sunt rele.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.