Old/New Testament
Iubitul
4 Cât de frumoasă eşti, iubita mea,
oh, cât de frumoasă!
Ochii tăi sunt ca nişte porumbei
ascunşi în spatele voalului;
părul tău este ca o turmă de capre
care coboară zbenguindu-se din muntele Ghilad!
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, tunse de curând,
care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
şi nici una din ele nu este singură!
3 Buzele tale sunt ca o panglică roşie
şi gura ta este minunată!
Tâmplele tale sunt ca nişte jumătăţi de rodie,
în spatele voalului!
4 Gâtul tău este ca turnul lui David,
zidit piatră pe piatră![a]
O mie de scuturi sunt expuse pe el,
toate scuturi de războinici.
5 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi cerbi tineri,
ca gemenii unei gazele,
care pasc între crini!
6 Până când se va lumina de ziuă
şi vor zbura umbrele,
voi merge la muntele de smirnă
şi la dealul de tămâie!
7 Eşti desăvârşit de frumoasă, iubita mea,
şi nu ai nici un cusur!
8 Vino cu mine din Liban, mireasa mea,
vino cu mine din Liban!
Coboară din vârful Amana,
de pe culmea Senirului şi de pe Hermon;
din hăţişurile leilor
şi din munţii leoparzilor.
9 Mi-ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,
mi-ai fermecat inima
cu o singură privire a ochilor tăi
şi doar cu colierul de la gâtul tău.
10 Cât de încântătoare este iubirea ta, sora mea, mireasa mea!
Iubirea ta este mai încântătoare decât vinul,
iar mirosul parfumului tău este mai plăcut decât toate mirodeniile.
11 De pe buzele tale se prelinge miere, mireasa mea!
Miere şi lapte se află sub limba ta,
iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Eşti o grădină închisă, sora mea, mireasa mea,
un izvor închis, o fântână pecetluită!
13 Plantele tale sunt o grădină cu rodii,
cu fructe alese,
cu hena şi cu nard,
14 cu nard şi cu şofran,
cu trestie mirositoare şi cu scorţişoară,
cu toate soiurile de arbori de tămâie,
cu smirnă şi aloe,
cu toate mirodeniile cele mai fine.
15 Eşti[b] o fântână din grădină,
un izvor de ape vii,
ce curge din Liban!
Sulamita
16 Trezeşte-te, vânt din nord,
şi vino, vânt din sud!
Suflaţi peste grădina mea
ca să-şi reverse parfumurile!
Să intre iubitul meu în grădina lui
şi să-i mănânce fructele cele alese!
Iubitul
5 Am venit în grădina mea, sora mea, mireasa mea;
mi-am adunat smirna şi mirodeniile,
mi-am mâncat fagurul cu miere,
mi-am băut vinul şi laptele.
Corul
Mâncaţi, prieteni, şi beţi!
Îmbătaţi-vă de dragoste, iubiţilor!
Sulamita
2 Eu adormisem, însă inima îmi era trează.
Am auzit astfel vocea iubitului meu care bătea la poartă:
Iubitul
„Deschide-mi, sora mea, draga mea,
porumbiţa mea, desăvârşita mea!
Capul îmi este acoperit de rouă
şi părul îmi este plin de umezeala nopţii.“
Sulamita
3 Tocmai mi-am scos tunica,
iarăşi să mă îmbrac?
Tocmai mi-am spălat picioarele,
iarăşi să mi le murdăresc?
4 Iubitul meu şi-a întins mâna prin fereastră
şi atunci inima mea a început să-l dorească.
5 M-am sculat să deschid iubitului meu;
şi de pe mâna mea se prelingea smirnă,
iar de pe degetele mele picura smirnă
pe mânerele uşii.
6 Am deschis iubitului meu ...
dar iubitul meu se întorsese şi plecase.
Sufletul meu se topea când vorbea.[c]
L-am căutat, dar nu l-am găsit.
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7 M-au întâlnit santinelele
care dădeau ocol cetăţii;
m-au lovit şi m-au rănit,
mi-au luat voalul[d]
cei ce păzesc zidurile.
8 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
dacă-l găsiţi pe iubitul meu,
ce-i veţi spune? ...
Să-i spuneţi că sunt bolnavă de iubirea lui!
Corul
9 Ce are iubitul tău mai mult decât alţi iubiţi,
cea mai frumoasă dintre femei?
Ce are iubitul tău mai mult decât alţii,
pentru ca tu să ne conjuri astfel?
Sulamita
10 Iubitul meu este alb şi rumen,
unic între zeci de mii!
11 Capul lui este aur curat;
pletele lui sunt valuri,
negre ca pana corbului!
12 Ochii lui sunt ca porumbeii
de lângă izvoarele de apă,
scăldaţi în lapte
şi aşezaţi ca rubinele!
13 Obrajii lui sunt ca straturile de mirodenii
ce îşi răspândesc miresmele.
Buzele îi sunt crini
din care se prelinge smirna.
14 Mâinile lui sunt inele de aur,
decorate cu topaz.
Abdomenul îi este fildeş lustruit,
încrustat cu safire[e].
15 Picioarele îi sunt stâlpi de alabastru
aşezaţi pe piedestale de aur curat.
Înfăţişarea lui este ca Libanul,
distins asemenea cedrilor.
16 Cerul gurii lui îi este atât de dulce
şi întreaga lui fiinţă este atât de fermecătoare!
Aşa este iubitul meu, aşa este dragul meu,
fiice ale Ierusalimului!
Prin credinţă
3 Galateni nesăbuiţi! Cine v-a fermecat? Înaintea ochilor voştri Isus Cristos a fost înfăţişat ca răstignit! 2 Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau crezând ceea ce aţi auzit? 3 Sunteţi chiar atât de nesăbuiţi? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să sfârşiţi în fire? 4 Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5 Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele Legii sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit? 6 Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“[a]
7 Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! 8 Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“[b] 9 Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“[c] 11 Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“[d], 12 iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“[e] 13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“[f] – 14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.
Legea şi promisiunea
15 Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. 16 Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“[g], care este Cristos. 17 Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. 18 Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. 19 Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. 20 Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.
21 Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, 22 însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.
23 Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. 24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul[h] nostru spre[i] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25 Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
Copii ai lui Dumnezeu
26 În Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă. 27 Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după promisiunea făcută.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.