Old/New Testament

Deşertăciunea ordinii sociale. Valoarea prieteniei

4 „M-am uitat apoi şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare. Şi iată că

² Am declarat atunci că este mai bine de morţii care au murit demult, decât de cei vii care sunt încă în viaţă. ³ Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care nu s-a născut încă, pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele care sunt făcute sub soare.

⁴ Am văzut că orice osteneală şi orice îndemânare la lucru este pricina invidiei dintre un bărbat şi semenul său, iar aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

⁷ Am mai văzut o deşertăciune sub soare:

¹³ Mai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat, ¹⁴ căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă. ¹⁵ Am văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. ¹⁶ Tot poporul şi toţi cei înaintea cărora mergea el erau fără număr^[b]. Totuşi, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!»“

Păzeşte-te de promisiuni pripite

5 „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nesăbuiţilor, căci ei nu ştiu că săvârşesc un rău.

⁴ Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci Lui nu-I plac nesăbuiţii. Aşadar, împlineşte-ţi jurământul! ⁵ Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte şi să nu le împlineşti. ⁶ Nu lăsa gura să-ţi ducă trupul în păcat, aşa încât să-i zici trimisului^[d] lui Dumnezeu^[e]: «A fost o greşeală!» De ce să se mânie Dumnezeu din pricina glasului tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? ⁷ Visele multe sunt deşarte, la fel cum şi cuvintele multe sunt nefolositoare.^[f] Aşadar, teme-te de Dumnezeu!“

Deşertăciunea bogăţiei

⁸ „Când vezi că într-o provincie săracul este asuprit, iar dreptatea şi omul drept sunt persecutaţi, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alţii şi mai mari! ⁹ Cu toţii au parte de resursele ţării, iar menirea unui rege este de a apăra ogoarele^[g].

¹³ Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare:

¹⁶ Şi următorul lucru este un mare rău:

¹⁸ Iată ce am înţeles eu că este bine şi frumos: ca omul să mănânce, să bea şi să trăiască bine de pe urma întregii lui osteneli pe care a depus-o sub soare în timpul puţinelor zile ale vieţii sale, pe care Dumnezeu i le-a dat, căci aceasta este partea sa. ¹⁹ De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi averi şi căruia i-a dat dreptul să se înfrupte din ele, să-şi ia partea ce i se cuvine din ele şi să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. ²⁰ Căci el nu se gândeşte prea mult la cât de trecătoare îi este viaţa, fiindcă Dumnezeu îi umple inima de bucurie.“

6 Există un rău pe care l-am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor. ² De exemplu, Dumnezeu îi dă unui om bogăţie, averi şi faimă, aşa încât nu-i lipseşte nimic din ceea ce­şi doreşte, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deşertăciune şi un rău tulburător!

³ Ar putea exista un om căruia i s-ar naşte o sută de fii şi care ar trăi o viaţă lungă, un om căruia i s-ar lungi anii vieţii lui, dar al cărui suflet nu s-ar sătura de bunătăţile strânse şi care nu ar avea parte nici de loc de îngropare. Eu zic că, decât ca el, mai bine stârpitură! ⁴ Acesta se naşte în zadar şi pleacă în întuneric, iar întunericul îi acoperă numele. ⁵ În plus, el nu a văzut şi nu a cunoscut soarele. Totuşi este mai multă linişte pentru acesta, decât pentru celălalt, ⁶ chiar dacă celălalt ar trăi cu două mii de ani mai mult, căci de bunătăţi nu a avut parte. Oare nu merg toate într-un singur loc?

¹² Cine ştie ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viaţă, în zilele vieţii lui deşarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?“

Viziunile şi ţepuşul lui Pavel

12 E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câştigat; voi recurge totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. ² Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în al treilea cer. ³ Ştiu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – ⁴ a fost răpit în Rai şi a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. ⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. ⁶ Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, ⁷ chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un ţepuş în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău şi astfel să nu mă îngâmf. ⁸ De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia. ⁹ Dar El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârşită în slăbiciune.“ Aşadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine. ¹⁰ De aceea, eu sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic.

Grija lui Pavel pentru corintieni

¹¹ Am ajuns nebun; voi m-aţi forţat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci nu le sunt cu nimic inferior acestor „apostoli minunaţi“,^[a] măcar că eu sunt nimic. ¹² Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât şi fapte puternice şi minuni. ¹³ Aţi fost trataţi mai rău decât alte biserici prin faptul că numai pentru voi n-am fost niciodată o povară? Iertaţi-mi această nedreptate! ¹⁴ Sunt gata să vin la voi pentru a treia oară; şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. ¹⁵ Voi cheltui bucuros tot ce am şi mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puţin pentru că v-am iubit atât de mult? ¹⁶ Să presupunem că n-am pus greutăţi asupra voastră, dar, fiind un om viclean, v-am prins prin înşelare. ¹⁷ V-am exploatat prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis? ¹⁸ L-am rugat pe Titus să meargă şi l-am trimis pe fratele cu el. Oare v-a exploatat Titus? N-am umblat noi în acelaşi Duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?

¹⁹ Credeţi că în tot acest timp ne-am apărat pe noi înşine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Preaiubiţilor, toate lucrurile pe care le facem sunt pentru zidirea voastră. ²⁰ Mă tem că, atunci când voi veni, nu vă voi găsi aşa cum aş vrea să fiţi şi nici voi nu mă veţi găsi aşa cum vreţi. Mi-e teamă că ar putea fi ceartă, invidie, mânii, ambiţii egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări. ²¹ Mă tem că atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu mă va smeri în prezenţa voastră şi mă voi mâhni pentru mulţi care au păcătuit în trecut şi nu s-au pocăit de necurăţia, desfrâul şi depravarea pe care le-au practicat.