Old/New Testament

¹ Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
    Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
² Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
    vestiţi toate minunile Lui!
³ Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
    Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
⁴ Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
    căutaţi întotdeauna faţa Lui!
⁵ Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
    de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
⁶ urmaşi ai robului Său Avraam,
    fii ai lui Iacov, aleşii Lui!

⁷ El este Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
⁸ El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
    de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
⁹ de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
    de jurământul Lui către Isaac,
¹⁰ pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
    şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
¹¹ spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
    ca parte a moştenirii voastre.“

¹² Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
    – puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
¹³ călătoreau de la un neam la altul,
    de la un regat la altul.
¹⁴ El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
    şi a mustrat regi din pricina lor:
¹⁵ „Nu vă atingeţi de unşii Mei
    şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“

¹⁶ A chemat foametea peste ţară
    şi a distrus orice provizie de hrană^[a].
¹⁷ Trimisese înaintea lor un om,
    pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
¹⁸ I-au strâns picioarele în lanţuri,
    iar gâtul i-a fost pus în fiare,
¹⁹ până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
    să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
²⁰ Atunci regele a trimis să-l dezlege
    şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
²¹ L-a pus stăpân peste casa lui
    şi conducător peste toate proprietăţile lui,
²² ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
    şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

²³ Atunci Israel a venit în Egipt,
    Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
²⁴ Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
    şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
²⁵ Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
    şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
²⁶ L-a trimis pe Moise, robul Său,
    şi pe Aaron pe care-l alesese.
²⁷ Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
    şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
²⁸ A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
    Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
²⁹ Le-a prefăcut apa în sânge
    şi le-a omorât peştii.
³⁰ Ţara lor a mişunat de broaşte,
    care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
³¹ Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
    şi păduchi în tot ţinutul lor.
³² Le-a prefăcut ploile în grindină
    şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
³³ Le-a lovit viile şi smochinii
    şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
³⁴ Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste^[b],
    lăcuste^[c] fără număr,
³⁵ care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
    toate roadele pământului lor.
³⁶ I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
    pârga puterii lor.

³⁷ El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
    şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
³⁸ Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
    căci îi îngroziseră.

³⁹ El a întins un nor ca să le fie învelitoare
    şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
⁴⁰ Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
    şi cu pâine din cer i-a săturat.
⁴¹ A despicat stânca şi a curs apă;
    prin pustii au curs râuri.

⁴² Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
    făcută lui Avraam, robul Său.
⁴³ El Şi-a scos poporul cu bucurie,
    Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
⁴⁴ Le-a dat teritoriile neamurilor
    şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
⁴⁵ ca să păzească hotărârile Lui
    şi să trăiască după învăţăturile^[d] Lui.

    Lăudaţi-L pe Domnul!^[e]

¹ Lăudaţi-L pe Domnul!

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
    Îndurarea Lui ţine pe vecie!^[f]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
    Cine poate vesti toată lauda Sa?
³ Ferice de cei care păzesc ce este drept
    şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
    Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
⁵ ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
    să mă bucur de bucuria poporului Tău
        şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.

⁶ Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
    am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
⁷ În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
    nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
    şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie^[g].
⁸ El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
    ca să-Şi descopere puterea Sa.
⁹ A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
    apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
¹⁰ I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
    şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
¹¹ Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
    fără ca vreunul din ei să scape.
¹² Atunci I-au crezut cuvintele
    şi I-au cântat laudă.

¹³ Dar au uitat curând lucrările Lui;
    ei nu I-au aşteptat sfatul.
¹⁴ Li s-au aprins poftele în pustie
    şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
¹⁵ El le-a dat ce ceruseră,
    dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

¹⁶ Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
    şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
¹⁷ Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
    şi a acoperit ceata lui Abiram.
¹⁸ Focul le-a consumat ceata;
    flăcările i-au mistuit pe cei răi.

¹⁹ La Horeb şi-au făcut un viţel
    şi s-au închinat chipului turnat.
²⁰ Au schimbat Slava lor
    cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
²¹ L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
    pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
²² pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
    şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
²³ Astfel El a spus că o să-i nimicească,
    însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
    ca să-I abată mânia de la nimicire.

²⁴ Apoi au respins ţara cea plăcută;
    ei nu au crezut în promisiunea Lui.
²⁵ Au cârtit în corturile lor
    şi nu au ascultat de glasul Domnului.
²⁶ Atunci, El a jurat solemn
    că îi va face să cadă în pustie,
²⁷ că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
    şi-i va împrăştia printre popoare.

²⁸ S-au alipit de Baal-Peor
    şi au mâncat jertfe închinate morţilor^[h].
²⁹ L-au mâniat prin faptele lor,
    astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
³⁰ Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
    şi urgia s-a oprit.
³¹ Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
    din generaţie în generaţie, pe vecie.

³² L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
    iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
³³ Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
    iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.^[i]

³⁴ Ei nu au nimicit popoarele
    despre care le spusese Domnul,
³⁵ ci s-au amestecat cu neamurile
    şi s-au deprins cu faptele acestora.
³⁶ Au slujit idolilor lor,
    iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
³⁷ Şi-au jertfit fiii şi fiicele
    în cinstea demonilor.
³⁸ Au vărsat sânge nevinovat,
    sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
    şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
³⁹ S-au întinat prin faptele lor,
    s-au desfrânat prin lucrările lor.

⁴⁰ Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
    şi Şi-a urât moştenirea.
⁴¹ I-a dat pe mâna neamurilor
    şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
⁴² Duşmanii lor i-au asuprit
    şi au fost umiliţi sub mâna lor.
⁴³ El i-a scăpat de multe ori,
    dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
        S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.

⁴⁴ El a privit la strâmtorarea lor
    când le-a auzit strigătele.
⁴⁵ Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
    I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
⁴⁶ şi a făcut ca aceştia să capete milă
    din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.

⁴⁷ Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
    Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
    şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

⁴⁸ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“

Laudă Domnului!

„El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“^[c]

„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt zadarnice.“^[d]