Old/New Testament
Locul pentru jertfe
17 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Porunceşte-le lui Aaron, fiilor săi şi tuturor israeliţilor, din partea Domnului, următoarele: 3 «Dacă un israelit înjunghie în tabără sau în afara taberei un bou[a], un miel sau un ţap, 4 în loc să vină cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-l aducă ca jertfă pentru Domnul, înaintea Tabernaculului Domnului, omul acela va fi vinovat de vărsare de sânge; el a vărsat sânge şi, prin urmare, va trebui să fie nimicit din poporul său. 5 De aceea, în loc să-şi aducă jertfele pe câmp, israeliţii vor trebui să le aducă Domnului, înfăţişându-le preotului la intrarea în Cortul Întâlnirii şi aducându-le ca jertfe de pace[b] în cinstea Domnului. 6 Preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să ardă grăsimea care va fi de o aromă plăcută Domnului. 7 Să nu-şi mai aducă jertfele idolilor sub formă de ţapi[c] înaintea cărora se prostituează[d]. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.»
8 Să le mai spui: «Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru aduce o ardere de tot sau o altă jertfă, 9 fără să o înfăţişeze la intrarea în Cortul Întâlnirii pentru a o jertfi Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul său.»
Interdicţia mâncării cu sânge
10 Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru va mânca cu sânge, Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din poporul său. 11 Căci viaţa trupului este în sânge; Eu vi l-am dat ca să puteţi face ispăşire pentru vieţile voastre pe altar; pentru că sângele face ispăşire pentru viaţa cuiva. 12 De aceea le-am zis israeliţilor: «Nimeni să nu mănânce cu sânge, nici voi şi nici străinul care locuieşte printre voi.»
13 Când vreunul dintre israeliţi sau dintre străinii care locuiesc printre voi vânează sau prinde vreun animal sau vreo pasăre care poate fi mâncată, el trebuie să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. 14 Căci viaţa oricărei făpturi este sângele ei. De aceea ţi-am zis să le porunceşti israeliţilor să nu mănânce cu sânge nici o făptură, pentru că viaţa oricărei făpturi este sângele ei; oricine va mânca cu sânge va fi nimicit. 15 Orice persoană care mănâncă din ceea ce a murit sau din ceea ce a fost sfâşiat de fiare sălbatice – fie băştinaş, fie străin – va trebui să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara, după care va fi curat. 16 Dar dacă nu şi le spală şi nu-şi scaldă trupul, va fi vinovat.“
Avertizări privind imoralitatea de tip egiptean şi canaanit
18 Domnul i-a zis lui Moise 2 să le poruncească israeliţilor: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 3 Să nu săvârşiţi faptele care se fac în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu săvârşiţi faptele care se fac în Canaan, ţara unde vă duc. Să nu trăiţi după legile lor. 4 Să împliniţi poruncile Mele şi să păziţi legile Mele, urmându-le. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 5 Să păziţi legile şi poruncile Mele; omul care le împlineşte va trăi prin ele. Eu sunt Domnul.
6 Nimeni dintre voi să nu se apropie de ruda lui apropiată ca să-i descopere goliciunea[e]. Eu sunt Domnul. 7 Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, căci este goliciunea mamei tale; să nu-i descoperi goliciunea întrucât îţi este mamă.
8 Să nu descoperi goliciunea soţiei tatălui tău, căci este goliciunea tatălui tău.
9 Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, indiferent dacă este născută în casa ta sau în afara casei tale.
10 Să nu descoperi goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fetei tale, căci goliciunea lor este goliciunea ta. 11 Să nu descoperi goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută tatălui tău, pentru că ea este sora ta.
12 Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău; ea este ruda tatălui tău.
13 Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, pentru că ea este ruda mamei tale.
14 Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău, adică să nu te apropii de soţia lui; îţi este mătuşă.
15 Să nu descoperi goliciunea nurorii tale; ea este soţia fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea.
16 Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău; este goliciunea fratelui tău.
17 Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei sale şi nici să nu iei[f] pe fiica fiului ei sau pe fiica fetei sale ca să le descoperi goliciunea, căci ele îi[g] sunt rudenii şi lucrul acesta este o nelegiuire. 18 Să nu o iei pe sora soţiei tale ca să-i descoperi goliciunea. Dacă faci lucrul acesta cât timp soţia ta mai este încă în viaţă îi faci un mare necaz.
19 Să nu te apropii de o femeie ca să-i descoperi goliciunea în timpul necurăţiei ei.
20 Să nu te culci cu soţia semenului tău, pângărindu-te astfel cu ea.
21 Să nu dai pe nici unul dintre fiii tăi să fie jertfiţi[h] lui Moleh[i], profanând astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22 Să nu te culci cu un bărbat aşa cum te culci cu o femeie; este o urâciune.
23 Să nu te împreunezi cu un animal, spurcându-te cu el. Nici femeia să nu se apropie de un animal ca să se împreuneze cu el; este o perversitate.
24 Să nu vă spurcaţi în nici unul din aceste feluri, căci prin toate aceste fapte s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. 25 Ţara a fost pângărită prin ele; de aceea Eu o voi pedepsi pentru nelegiuirea ei, astfel încât ţara îi va vărsa[j] pe locuitorii ei. 26 Voi însă să păziţi poruncile şi legile Mele; nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte printre voi să nu săvârşească aceste urâciuni, 27 căci toate aceste urâciuni le-au făcut locuitorii acestei ţări, care au fost înainte de voi în ea şi ţara a fost astfel pângărită. 28 Dacă şi voi veţi pângări ţara, ea vă va vărsa aşa cum le-a vărsat şi pe neamurile care au fost înaintea voastră.
29 Căci oricine va face aceste urâciuni va fi nimicit din mijlocul poporului său. 30 De aceea păziţi poruncile Mele şi nu urmaţi nici unul din aceste obiceiuri îngrozitoare, care au fost practicate înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Isus, batjocorit de soldaţi
27 Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu[a] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta[b]. 28 L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie[c], 29 au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“[d] 30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
32 Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“[e], 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere[f], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.[g] 35 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.[h] 36 Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. 37 Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. 38 Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.
39 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap 40 şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)[i] dă-Te jos de pe cruce!“
41 Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: 42 „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ 44 La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.
Moartea lui Isus
45 De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea[j] s-a făcut întuneric peste toată ţara. 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli[k], lema[l] sabactani?“[m], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“[n]
47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“
48 Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru[o], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“
50 Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.