Old/New Testament
Psalmul 103
Un psalm al lui David
1 Binecuvântează, suflete, pe(A) Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete, pe Domnul
şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
3 El(B) îţi iartă toate fărădelegile tale,
El îţi vindecă(C) toate bolile tale,
4 El îţi izbăveşte(D) viaţa din groapă,
El te încununează(E) cu bunătate şi îndurare;
5 El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea
şi te face să(F) întinereşti iarăşi ca vulturul.
6 Domnul face dreptate(G) şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a arătat(H) căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător(I) şi milostiv,
îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
9 El nu(J) Se ceartă fără încetare
şi nu ţine mânia pe vecie.
10 Nu ne face după(K) păcatele noastre,
nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
11 Ci(L), cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult depărtează(M) El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum(N) se îndură un tată de copiii lui,
aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
14 Căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aduce(O) aminte că suntem ţărână(P).
15 Omul – zilele(Q) lui sunt ca iarba,
şi înfloreşte ca(R) floarea de pe câmp!
16 Când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi locul(S) pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.
17 Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El
şi îndurarea Lui, pentru(T) copiii copiilor lor,
18 pentru(U) cei ce păzesc legământul Lui
şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie(V) în ceruri
şi domnia(W) Lui stăpâneşte peste tot.
20 Binecuvântaţi(X) pe Domnul, îngerii Lui,
care sunteţi tari în putere, care împliniţi(Y) poruncile Lui
şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi(Z) pe Domnul, toate oştirile Lui,
robii(AA) Lui, care faceţi voia Lui!
22 Binecuvântaţi(AB) pe Domnul, toate lucrările Lui,
în toate locurile stăpânirii Lui!
Binecuvântează(AC), suflete, pe Domnul!
Psalmul 104
1 Binecuvântează, suflete, pe(AD) Domnul!
Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu(AE) eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2 Te(AF) înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi(AG) cerurile ca un cort.
3 Cu(AH) apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale;
din(AI) nori Îţi faci carul
şi(AJ) umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Îţi faci(AK) soli
şi din flăcări(AL) de foc, slujitori.
5 Tu ai aşezat(AM) pământul pe temeliile lui,
şi niciodată nu se va clătina.
6 Tu îl acoperiseşi cu(AN) adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit(AO),
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
8 suindu-se pe munţi(AP) şi pogorându-se în văi,
până la locul(AQ) pe care li-l hotărâseşi Tu.
9 Le-ai pus o margine(AR) pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să(AS) nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10 Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13 Din locaşul Tău cel înalt Tu(AT) uzi munţii;
şi se satură(AU) pământul de rodul(AV) lucrărilor Tale.
14 Tu(AW) faci să crească iarba pentru vite
şi verdeţuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană(AX):
15 vin(AY), care înveseleşte inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
şi pâine, care-i întăreşte inima.
16 Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe care(AZ) i-a sădit El.
17 În ei îşi fac păsările cuiburi;
iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
18 munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri(BA).
19 El a făcut(BB) luna ca să arate vremurile;
soarele ştie(BC) când trebuie să apună.
20 Tu aduci(BD) întunericul şi se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
21 puii(BE) de lei mugesc după pradă
şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, ele fug înapoi
şi se culcă în vizuinile lor.
23 Dar omul iese la lucrul(BF) său
şi la munca lui până seara.
24 Cât(BG) de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune
şi pământul este plin de făpturile Tale.
25 Iată marea cea întinsă şi mare:
în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare
mici şi mari.
26 Acolo pe ea umblă corăbiile
şi în ea este leviatanul(BH) acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27 Toate(BI) aceste vieţuitoare Te aşteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
28 Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29 Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;
le iei(BJ) Tu suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărâna lor.
30 Îţi trimiţi(BK) Tu suflarea: ele sunt zidite
şi înnoieşti astfel faţa pământului.
31 În veci să ţină slava Domnului!
Să Se(BL) bucure Domnul de lucrările Lui!
32 El priveşte pământul, şi pământul se(BM) cutremură;
atinge(BN) munţii, şi ei fumegă.
33 Voi(BO) cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi!
34 Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
35 Să piară(BP) păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează(BQ), suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!
Propovăduirea lui Pavel
2 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am(A) venit să vă vestesc taina(B) lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. 2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât(C) pe Isus Hristos şi pe El răstignit. 3 Eu însumi, când am(D) venit în mijlocul vostru, am(E) fost slab, fricos şi plin de cutremur. 4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu(F) stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci(G) într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, 5 pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea(H) lui Dumnezeu.
Înţelepciunea creştină
6 Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei(I) desăvârşiţi este o înţelepciune(J), dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care(K) vor fi nimiciţi. 7 Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care(L) o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8 şi pe care(M) n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă(N) ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Lucruri(O) pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. 10 Nouă însă Dumnezeu ni(P) le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară(Q) de duhul omului, care este în el? Tot aşa(R), nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul(S) care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Şi vorbim(T) despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. 14 Dar(U) omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci(V) pentru el sunt o nebunie, şi(W) nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. 15 Omul duhovnicesc(X), dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci(Y) „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi(Z) însă avem gândul lui Hristos.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.