Old/New Testament
Psalmul 89
O cântare a lui Ethan, Ezrahitul
1 Voi cânta(A) totdeauna îndurările Domnului:
voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia(B) Ta.
2 Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice!
Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” –
3 „Am făcut(C) legământ cu alesul Meu”, zice Domnul.
„Iată ce am jurat(D) robului Meu David:
4 ‘Îţi voi întări sămânţa(E) pe vecie
şi-n veci(F) îţi voi aşeza scaunul de domnie’.”
5 Cerurile(G) laudă minunile Tale, Doamne,
şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor(H)!
6 Căci în cer(I) cine se poate asemăna cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu(J) este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor
şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor,
cine este puternic(K) ca Tine, Doamne!
Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9 Tu(L) îmblânzeşti mândria mării;
când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10 Tu(M) ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,
ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
11 Ale(N) Tale sunt cerurile şi pământul,
Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut miazănoaptea(O) şi miazăziua;
Taborul(P) şi Hermonul(Q) se bucură de Numele Tău.
13 Braţul tău este puternic,
mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea(R) şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
bunătatea(S) şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
15 Ferice de poporul care cunoaşte sunetul(T) trâmbiţei,
care umblă în lumina(U) Feţei Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău
şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu eşti fala puterii lui,
şi, în(V) bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
18 Căci Domnul este scutul nostru,
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.
19 Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău
şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,
am ridicat din mijlocul poporului un tânăr(W);
20 am găsit(X) pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl(Y) va sprijini
şi braţul Meu îl va întări.
22 Vrăjmaşul(Z) nu-l va prinde
şi cel rău nu-l va apăsa,
23 ci voi zdrobi(AA) dinaintea lui pe potrivnicii lui
şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia(AB) şi bunătatea Mea vor fi cu el
şi(AC) tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna(AD) lui marea
şi în dreapta lui râurile.
26 El Îmi va zice: ‘Tu eşti Tatăl(AE) meu,
Dumnezeul meu şi Stânca(AF) mântuirii mele!’
27 Iar Eu îl voi face întâiul(AG) născut,
cel mai înalt(AH) dintre împăraţii pământului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea(AI) Mea
şi legământul(AJ) Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face veşnică sămânţa(AK)
şi scaunul(AL) lui de domnie ca(AM) zilele cerurilor.
30 Dacă fiii(AN) lui vor părăsi(AO) Legea Mea
şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduirile Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi(AP) fărădelegile cu nuiaua
şi nelegiuirile cu lovituri,
33 dar(AQ) nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei
şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legământul
şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35 Am jurat odată(AR) pe sfinţenia Mea:
să mint Eu oare lui David?
36 Sămânţa(AS) lui va dăinui în veci;
scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca(AT) soarele;
37 ca luna va dăinui pe vecie
şi ca martorul credincios din cer.”
38 Şi totuşi(AU) Tu l-ai îndepărtat(AV)
şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;
i-ai doborât şi i-ai pângărit(AW) cununa.
40 I-ai prăbuşit(AX) toate zidurile
şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.
41 Toţi trecătorii îl jefuiesc
şi a ajuns de batjocura(AY) vecinilor lui.
42 Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui,
ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43 ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui
şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie(AZ);
45 i-ai scurtat zilele tinereţii
şi l-ai acoperit de ruşine.
46 Până(BA) când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,
şi-Ţi(BB) va arde mânia ca focul?
47 Adu-ţi(BC) aminte ce scurtă este viaţa mea
şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48 Este vreun om care(BD) să poată trăi şi să nu(BE) vadă moartea,
care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor?
49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi,
pe care le-ai jurat(BF) lui David în(BG) credincioşia Ta?
50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,
adu-Ţi(BH) aminte că port în sân ocara multor popoare;
51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne;
de(BI) ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52 Binecuvântat(BJ) să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise,
omul lui Dumnezeu
1 Doamne, Tu ai fost(BK) locul nostru de adăpost
din neam în neam.
2 Înainte(BL) ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3 Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă(BM), fiii oamenilor!”
4 Căci(BN) înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
5 Îi mături ca un(BO) vis:
dimineaţa sunt(BP) ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
6 înfloreşte dimineaţa(BQ) şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
7 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
8 Tu pui(BR) înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele(BS) ascunse.
9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani,
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere,
căci trece iute, şi noi zburăm.
11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12 Învaţă-ne(BT) să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai(BU) milă de robii Tăi!
14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi(BV) toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
15 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16 Să se arate robilor Tăi lucrarea(BW) Ta
şi slava Ta fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa(BX) Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte(BY) lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
Îngăduinţa creştinească
14 Primiţi bine pe cel slab(A) în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. 2 Unul crede că poate(B) să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. 3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine(C) nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu(D), care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5 Unul(E) socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. 6 Cine(F) face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri(G) lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. 7 În adevăr, niciunul(H) din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. 8 Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci Hristos(I) pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire(J) şi peste cei morţi, şi peste cei vii. 10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi(K) ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa(L) Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. 12 Aşa că fiecare(M) din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să(N) nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14 Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că(O) nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel(P) ce crede că este necurat. 15 Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu(Q) nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Nu(R) faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. 17 Căci(S) Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut(T) lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. 19 Aşadar(U) să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră(V). 20 Să nu nimiceşti pentru(W) o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate(X) lucrurile sunt curate. Totuşi(Y) a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21 Bine este să nu mănânci carne(Z), să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22 Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice(AA) de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. 23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot(AB) ce nu vine din încredinţare e păcat.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.