Old/New Testament
Psalmul 77
Către mai-marele cântăreţilor.
După Iedutun. Un psalm al lui Asaf
1 Strig(A) cu glasul meu către Dumnezeu,
strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
2 În(B) ziua necazului meu, caut(C) pe Domnul;
noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare;
sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem;
mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul(D).
4 Tu îmi ţii pleoapele deschise
şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5 Mă gândesc(E) la zilele de demult,
la anii de odinioară.
6 Mă gândesc la cântările(F) mele noaptea,
cuget(G) adânc înăuntrul inimii mele,
îmi cade duhul pe gânduri şi zic:
7 „Va lepăda(H) Domnul pentru totdeauna?
Şi nu va mai(I) fi El binevoitor?
8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie?
S-a dus făgăduinţa(J) Lui pentru totdeauna?
9 A uitat(K) Dumnezeu să aibă milă?
Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”
10 Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr(L)
este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…
11 Dar tot voi lăuda(M) lucrările Domnului,
căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12 da, mă voi gândi la toate lucrările Tale
şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13 Dumnezeule, căile(N) Tale sunt sfinte!
Care(O) Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni;
Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
15 Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit(P) pe poporul Tău,
pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
16 Când Te-au văzut(Q) apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au cutremurat
şi adâncurile s-au mişcat.
17 Norii au turnat apă cu găleata,
tunetul a răsunat în nori,
şi(R) săgeţile Tale au zburat în toate părţile.
18 Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt,
fulgerele(S) au luminat lumea:
pământul s-a mişcat şi s-a(T) cutremurat.
19 Ţi-ai croit un drum prin(U) mare,
o cărare prin apele cele mari
şi(V) nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20 Ai povăţuit(W) pe poporul Tău ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise şi Aaron.
Psalmul 78
O cântare a lui Asaf
1 Ascultă(X), poporul meu, învăţăturile mele!
Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschid(Y) gura şi vorbesc în pilde,
vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce(Z) am auzit, ce ştim,
ce ne-au povestit părinţii noştri,
4 nu(AA) vom ascunde de copiii lor,
ci vom(AB) vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,
puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
5 El(AC) a pus o mărturie în Iacov,
a dat o Lege în Israel
şi a poruncit părinţilor noştri
să-şi(AD) înveţe în ea copiii,
6 ca(AE) să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte
şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
şi să păzească poruncile Lui.
8 Să(AF) nu fie ca părinţii lor,
un(AG) neam neascultător şi răzvrătit,
un neam care n-avea o inimă tare
şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul,
au dat dosul în ziua luptei,
10 pentru că n-au(AH) ţinut legământul lui Dumnezeu,
şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au dat uitării(AI) lucrările Lui,
minunile Lui, pe care li le arătase.
12 Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni(AJ)
în ţara Egiptului, în(AK) câmpia Ţoan.
13 A despărţit(AL) marea şi le-a deschis un drum prin ea,
ridicând(AM) apele ca un zid.
14 I-a(AN) călăuzit ziua cu un nor
şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15 A despicat(AO) stânci în pustie
şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
16 A făcut să ţâşnească izvoare din(AP) stânci
şi să curgă ape ca nişte râuri.
17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,
n-au încetat să se răzvrătească(AQ) împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 Au ispitit(AR) pe Dumnezeu în inima lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit(AS) împotriva lui Dumnezeu
şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20 Iată(AT) că El a lovit stânca, de au curs ape
şi s-au vărsat şiroaie.
Dar va putea El să dea şi pâine
sau să facă rost de carne poporului Său?”
21 Domnul a auzit şi S-a(AU) mâniat.
Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov
şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22 pentru că n-au crezut(AV) în Dumnezeu,
pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus
şi a deschis porţile cerurilor:
24 a(AW) plouat peste ei mană de mâncare
şi le-a dat grâu din cer.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor mari
şi le-a trimis mâncare să se sature.
26 A(AX) pus să sufle în ceruri vântul de răsărit
şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27 A plouat peste ei carne ca pulberea
şi păsări înaripate cât nisipul mării;
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul locuinţelor lor.
29 Ei(AY) au mâncat şi s-au săturat din destul:
Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30 Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta,
mâncarea(AZ) le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,
a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei
şi a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei(BA) n-au încetat să păcătuiască
şi(BB) n-au crezut în minunile Lui.
33 De(BC) aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,
le-a curmat anii printr-un sfârşit năpraznic.
34 Când(BD) îi lovea de moarte, ei Îl căutau,
se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35 îşi aduceau aminte că Dumnezeu(BE) este Stânca lor
şi că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul(BF) lor.
36 Dar Îl înşelau(BG) cu gura
şi-L minţeau cu limba.
37 Inima(BH) nu le era tare faţă de El
şi nu erau credincioşi legământului Său.
38 Totuşi(BI), în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte;
Îşi opreşte(BJ) de multe ori mânia
şi(BK) nu dă drumul întregii Lui urgii.
39 El Şi-a(BL) adus deci aminte că(BM) ei nu erau decât carne,
o(BN) suflare care trece şi nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!
De câte ori L-au mâniat(BO) ei în pustietate!
41 Da, n-au încetat să ispitească(BP) pe Dumnezeu
şi să întărâte(BQ) pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui,
de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,
43 de minunile pe care le-a(BR) făcut în Egipt
şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
44 Cum(BS) le-a prefăcut râurile în sânge
şi n-au putut să bea din apele lor.
45 Cum a(BT) trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare care i-au mâncat
şi(BU) broaşte care i-au nimicit.
46 Cum(BV) le-a dat holdele pradă omizilor,
rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47 Cum le-a(BW) prăpădit viile, bătându-le cu piatră,
şi smochinii din Egipt cu grindină.
48 Cum le-a lăsat(BX) vitele pradă grindinei
şi turmele pradă focului cerului.
49 El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă,
urgia, iuţimea şi necazul:
o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50 Cum Şi-a dat drum slobod mâniei,
nu le-a scăpat sufletul de la moarte
şi le-a dat viaţa pradă molimei;
51 cum(BY) a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt,
pârga puterii în corturile(BZ) lui Ham.
52 Cum a(CA) pornit pe poporul Său ca pe nişte oi,
şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
53 Cum i-a dus(CB) fără nicio grijă,
ca să nu le fie frică,
iar(CC) marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt(CD),
spre muntele acesta, pe(CE) care dreapta Lui l-a câştigat.
55 Cum a izgonit(CF) neamurile dinaintea lor,
le-a(CG) împărţit ţara în părţi de moştenire
şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar(CH) ei au ispitit pe Dumnezeul
Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui
şi n-au ţinut poruncile Lui.
57 Ci s-au(CI) depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor,
s-au abătut la o parte, ca(CJ) un arc înşelător,
58 L-au(CK) supărat prin înălţimile(CL) lor
şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59 Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat,
şi a urgisit rău de tot pe Israel.
60 A(CM) părăsit locuinţa Lui din Silo,
cortul în care locuia între oameni.
61 Şi-a(CN) dat slava pradă robiei
şi măreţia Lui, în mâinile vrăjmaşului.
62 A(CO) dat pradă sabiei pe poporul Lui
şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
63 Pe tinerii lui i-a ars focul
şi fecioarele(CP) lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64 Preoţii(CQ) săi au căzut ucişi de sabie,
şi văduvele(CR) lui nu s-au bocit.
65 Atunci, Domnul S-a(CS) trezit, ca(CT) unul care a dormit,
ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66 şi(CU) a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau,
acoperindu-i cu veşnică ocară.
67 Însă a lepădat cortul lui Iosif
şi n-a ales seminţia lui Efraim,
68 ci a ales seminţia lui Iuda,
Muntele Sionului, pe(CV) care-l iubeşte.
69 Şi-a(CW) zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt
şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70 A(CX) ales pe robul Său David
şi l-a luat de la staulele de oi.
71 L-a luat dindărătul oilor(CY) care alăptau,
ca să pască(CZ) pe poporul Său Iacov şi pe moştenirea Sa Israel.
72 Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită(DA)
şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.
Mântuirea este aproape
10 Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi. 2 Le mărturisesc că(A) ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu(B), au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi(C) şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos(D) este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5 În adevăr, Moise scrie că omul(E) care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. 6 Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să(F) nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.) 7 sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)” 8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape(G) de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. 9 Dacă(H) mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine(I) crede în el nu va fi dat de ruşine”. 12 În adevăr, nu(J) este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi(K) Domn, care(L) este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă(M) oricine va chema Numele(N) Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât(O) de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16 Dar nu(P) toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne(Q), cine a crezut propovăduirea noastră?” 17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin(R) tot pământul şi(S) cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19 Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă(T) voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam(U) fără pricepere”. 20 Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost(V) găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”. 21 Pe când, despre Israel zice: „Toată(W) ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.