Old/New Testament
Psalmul 74
O cântare a lui Asaf
1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi(A) pentru totdeauna?
Pentru ce Te mânii(B) pe turma(C) păşunii Tale?
2 Adu-Ţi aminte de poporul Tău
pe(D) care l-ai câştigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca seminţie(E) a moştenirii Tale!
Adu-Ţi aminte de Muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
3 îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmaşul a pustiit totul în Locaşul Tău cel sfânt.
4 Potrivnicii Tăi au mugit(F) în mijlocul Templului Tău;
şi-au pus(G) semnele lor drept semne.
5 Parcă erau nişte oameni care ridică
toporul într-o pădure deasă:
6 în curând, au sfărâmat toate podoabele(H) săpate,
cu lovituri de securi şi ciocane.
7 Au pus foc(I) Sfântului Tău Locaş;
au dărâmat şi au pângărit(J) locuinţa Numelui Tău.
8 Ei ziceau(K) în inima lor:
„Să-i prăpădim pe toţi!”
Au ars toate locurile sfinte din ţară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem;
nu(L) mai este niciun proroc
şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când…
10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul
şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11 Pentru ce(M) Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!
12 Totuşi Dumnezeu(N) este Împăratul meu, care din vremuri străvechi
dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13 Tu ai despărţit(O) marea cu puterea Ta,
ai sfărâmat(P) capetele balaurilor din ape;
14 ai zdrobit capul leviatanului[a],
l-ai dat să-l(Q) mănânce fiarele(R) din pustie.
15 Ai făcut să ţâşnească(S) izvoare în pârâuri,
ai uscat(T) râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;
Tu(U) ai aşezat lumina şi soarele.
17 Tu ai statornicit(V) toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit vara(W) şi iarna.
18 Adu-Ţi(X) aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte
şi un(Y) popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei(Z) Tale
şi nu uita(AA) pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20 Ai(AB) în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloage de tâlhari.
21 Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat,
ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22 Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi(AC) aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Psalmul 75
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. Un psalm al lui Asaf. O cântare
1 Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm;
noi, care chemăm Numele Tău,
vestim minunile Tale!
2 „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul,
„voi judeca fără părtinire.
3 Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui,
căci Eu îi întăresc stâlpii.”
4 Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!”
Şi celor răi: „Nu(AD) ridicaţi capul sus!”
5 Nu vă ridicaţi capul aşa de sus,
nu vorbiţi cu atâta trufie!
6 Căci nici de la răsărit, nici de la apus,
nici din pustie nu vine înălţarea.
7 Ci Dumnezeu(AE) este Cel ce judecă:
El(AF) coboară pe unul şi înalţă pe altul.
8 În mâna Domnului este un(AG) potir în care fierbe un vin plin de(AH) amestecătură.
Când îl varsă
toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund!
9 Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri;
voi cânta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.
10 Şi voi doborî toate(AI) puterile celor răi:
puterile(AJ) celui neprihănit însă se vor înălţa.
Psalmul 76
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu instrumente cu coarde.
Un psalm al lui Asaf. O cântare
1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda(AK),
mare este Numele Lui în Israel.
2 Cortul Lui este în Salem
şi locuinţa Lui, în Sion;
3 acolo a sfărâmat(AL) El săgeţile,
scutul, sabia şi armele de război.
4 Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât(AM) munţii răpitorilor.
5 Despuiaţi au fost vitejii(AN) aceia plini de inimă, au adormit(AO) somnul de apoi;
n-au putut să se apere toţi acei oameni viteji.
6 La(AP) mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov,
au adormit şi călăreţi, şi cai.
7 Cât de înfricoşat eşti Tu!
Cine(AQ) poate să-Ţi stea împotrivă când Îţi izbucneşte mânia?
8 Ai(AR) rostit hotărârea de la înălţimea cerurilor;
pământul s-a îngrozit(AS) şi a tăcut
9 când S-a(AT) ridicat Dumnezeu să facă dreptate
şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ.
10 Omul Te laudă chiar şi în mânia lui
când Te îmbraci cu toată urgia Ta.
11 Faceţi(AU) juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru şi împliniţi-le!
Toţi(AV) cei ce-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.
12 El frânge mândria domnitorilor,
El este înfricoşat(AW) pentru împăraţii pământului.
16 Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura(A) zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins(B), ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. 18 Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci(C) cine poate sta împotriva voiei Lui?” 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va(D) zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” 21 Nu este olarul(E) stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi frământătură de lut, să facă un(F) vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? 22 Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase(G) ale mâniei, făcute(H) pentru pieire, 23 şi să-Şi arate bogăţia(I) slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit(J) mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24 Astfel, El ne-a chemat nu(K) numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, 25 după cum zice în Osea: „Voi(L) numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26 Şi(M) acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar(N) dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin(O) şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă(P) nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca(Q) Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.
Neamurile au căpătat mântuirea
30 Deci ce vom zice? Neamurile(R), care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care(S) se capătă prin credinţă; 31 pe când Israel, care umbla(T) după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a(U) ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au(V) lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată(W) că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi(X) cine crede în El nu va fi dat de ruşine”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.