Old/New Testament

¹ Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului
şi dă dreptatea Ta Fiului împăratului!
² Şi El va^(A) judeca pe poporul Tău cu dreptate
şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
³ Munţii^(B) vor aduce pace poporului
şi dealurile, de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
⁴ El va^(C) face dreptate nenorociţilor poporului,
va scăpa pe copiii săracului
şi va zdrobi pe asupritor.
⁵ Aşa că se vor teme de Tine cât^(D) va fi soarele
şi cât se va arăta luna, din neam în neam;
⁶ va^(E) fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit,
ca o ploaie repede, care udă câmpia.
⁷ În zilele lui va înflori cel neprihănit
şi^(F) va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.
⁸ El va stăpâni^(G) de la o mare la alta
şi de la Râu până la marginile pământului.
⁹ Locuitorii^(H) pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea Lui
şi^(I) vrăjmaşii vor linge ţărâna.
¹⁰ Împăraţii^(J) Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri,
împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
¹¹ Da, toţi împăraţii se vor închina^(K) înaintea Lui,
toate neamurile Îi vor sluji.
¹² Căci El va^(L) izbăvi pe săracul care strigă
şi pe nenorocitul care n-are ajutor.
¹³ Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit
şi va scăpa viaţa săracilor;
¹⁴ îi va izbăvi de apăsare şi de silă
şi sângele lor va fi scump^(M) înaintea Lui.
¹⁵ Ei vor trăi şi-i vor da aur din Seba;
se vor ruga neîncetat pentru El
şi-L vor binecuvânta în fiecare zi.
¹⁶ Va fi belşug de grâu în ţară până în vârful munţilor
şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban;
oamenii^(N) vor înflori în cetăţi ca iarba pământului.
¹⁷ Numele^(O) Lui va dăinui pe vecie:
cât soarele Îi va ţine numele.
Cu El se^(P) vor binecuvânta unii pe alţii,
şi toate^(Q) neamurile îl vor numi fericit.
¹⁸ Binecuvântat^(R) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
singurul care^(S) face minuni!
¹⁹ Binecuvântat^(T) să fie în veci slăvitul Lui Nume!
Tot pământul să^(U) se umple de slava Lui!
Amin! Amin!
²⁰ Sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.

¹ Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
² Totuşi era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
³ Căci^(V) mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
⁴ Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
şi trupul le este încărcat de grăsime.
⁵ N-au^(W) parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
⁶ De aceea, mândria le slujeşte ca salbă
şi asuprirea este haina care-i^(X) înveleşte.
⁷ Li se bulbucă ochii^(Y) de grăsime
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
⁸ Râd^(Z) şi vorbesc^(AA) cu răutate de asuprire:
vorbesc^(AB) de sus,
⁹ îşi înalţă gura^(AC) până la ceruri
şi limba le cutreieră pământul.
¹⁰ De aceea, aleargă lumea la ei,
înghite^(AD) apă din plin,
¹¹ şi zice: „Ce^(AE) ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
¹² Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi^(AF) şi îşi măresc bogăţiile.
¹³ Degeaba^(AG) dar mi-am curăţit eu inima
şi mi-am^(AH) spălat mâinile în nevinovăţie,
¹⁴ căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
¹⁵ Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
¹⁶ M-am^(AI) gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
¹⁷ până ce am^(AJ) intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta^(AK) de la urmă a celor răi.
¹⁸ Da, Tu-i pui^(AL) în locuri alunecoase
şi-i arunci în prăpăd.
¹⁹ Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
²⁰ Ca^(AM) un vis la deşteptare,
aşa le lepezi chipul, Doamne, la^(AN) deşteptarea Ta!
²¹ Când mi se^(AO) amăra inima
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
²² eram prost^(AP) şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
²³ Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
²⁴ mă vei călăuzi^(AQ) cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
²⁵ Pe^(AR) cine altul am eu în cer afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
²⁶ Carnea^(AS) şi inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea^(AT) mea de moştenire.
²⁷ Căci iată că cei ce^(AU) se depărtează de Tine pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi^(AV).
²⁸ Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii^(AW) de Dumnezeu:
pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.