Old/New Testament
Psalmul 70
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. Ca aducere-aminte
1 Grăbeşte, Dumnezeule(A), de mă izbăveşte!
Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
2 Să rămână de ruşine(B) şi înfruntaţi
cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească
cei ce-mi doresc pieirea!
3 Să se întoarcă(C) înapoi de ruşine cei ce zic: „Aha, Aha!”
4 Toţi cei ce Te caută să se veselească şi să se bucure în Tine!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!”
5 Eu(D) sunt sărac şi lipsit: grăbeşte(E) să-mi ajuţi, Dumnezeule.
Tu eşti Ajutorul şi Izbăvitorul meu:
Doamne, nu zăbovi!
Psalmul 71
1 În Tine(F), Doamne, îmi caut scăparea:
să nu rămân de ruşine niciodată!
2 Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă(G)!
Pleacă-Ţi(H) urechea spre mine şi ajută-mi.
3 Fii(I) o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!
Tu ai hotărât(J) să mă scapi,
căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.
4 Izbăveşte-mă(K), Dumnezeule, din mâna celui rău,
din mâna omului nelegiuit şi asupritor!
5 Căci Tu eşti nădejdea(L) mea, Doamne, Dumnezeule!
În Tine mă încred din tinereţea mea.
6 Pe(M) Tine mă sprijin din pântecele mamei mele.
Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei;
pe Tine Te laud fără-ncetare.
7 Pentru(N) mulţi, am ajuns ca o minune,
dar Tu eşti scăparea mea cea tare.
8 Să mi se umple gura(O) de laudele Tale
şi-n fiecare zi să Te slăvească!
9 Nu(P) mă lepăda la vremea bătrâneţii;
când mi se duc puterile, nu mă părăsi!
10 Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine
şi cei ce-mi pândesc viaţa se(Q) sfătuiesc între ei
11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu;
urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”
12 Dumnezeule(R), nu Te depărta de mine!
Dumnezeule, vino degrabă(S) în ajutorul meu!
13 Să rămână de ruşine(T) şi nimiciţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară cei ce-mi caută pierzarea!
14 Şi eu voi nădăjdui pururea,
Te voi lăuda tot mai mult.
15 Gura(U) mea va vesti zi de zi dreptatea şi mântuirea Ta,
căci nu le(V) cunosc marginile.
16 Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule!
Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.
17 Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe,
şi până acum eu vestesc minunile Tale.
18 Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar(W) la bătrâneţea căruntă,
ca să vestesc tăria Ta neamului de acum
şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!
19 Dreptatea(X) Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer.
Tu ai săvârşit lucruri mari:
Dumnezeule(Y), cine este ca Tine?
20 Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri(Z),
dar ne vei da iarăşi viaţa(AA),
ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.
21 Înalţă-mi mărimea mea,
întoarce-Te şi mângâie-mă din nou!
22 Şi te voi lăuda în sunet de(AB) alăută,
Îţi voi cânta credincioşia. Dumnezeule,
Te voi lăuda cu harpa,
Sfântul(AC) lui Israel!
23 Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,
cu bucuria în sufletul(AD) pe care mi l-ai izbăvit;
24 şi limba(AE) mea va vesti zi de zi dreptatea Ta,
căci(AF) cei ce-mi caută pierzarea sunt ruşinaţi şi roşii de ruşine.
22 Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină(A) şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade(B) ale Duhului, suspinăm(C) în noi şi aşteptăm(D) înfierea, adică răscumpărarea trupului(E) nostru. 24 Căci în nădejdea(F) aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu(G) ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi(H) Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27 Şi Cel(I) ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după(J) voia lui Dumnezeu.
Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu
28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce(K) sunt chemaţi după planul Său. 29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai(L) dinainte, i-a şi hotărât mai(M) dinainte să(N) fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca(O) El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat(P), şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi(Q), iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit(R). 31 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El(S), care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a(T) dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu(U) este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! 34 Cine-i(V) va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă(W) la dreapta lui Dumnezeu şi(X) mijloceşte pentru noi! 35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 36 După cum este scris: „Din(Y) pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. 37 Totuşi(Z) în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile(AA), nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură[a] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.