Old/New Testament
Psalmul 68
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. O cântare
1 Dumnezeu Se scoală(A), vrăjmaşii Lui se risipesc
şi potrivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.
2 Cum(B) se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu;
cum(C) se topeşte ceara la foc,
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
3 Dar cei(D) neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu
şi nu mai pot de veselie.
4 Cântaţi(E) lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!
Faceţi(F) drum Celui ce înaintează prin câmpii.
Domnul(G) este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
5 El este Tatăl(H) orfanilor, Apărătorul văduvelor,
El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.
6 Dumnezeu(I) dă o familie celor părăsiţi,
El izbăveşte(J) pe prinşii de război şi-i face fericiţi;
numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.
7 Dumnezeule, când(K) ai ieşit Tu în fruntea poporului
şi când mergeai în pustie,
8 s-a cutremurat(L) pământul,
s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu,
s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Ai dat o(M) ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
10 Poporul tău şi-a aşezat locuinţa în ţara
pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule,
o pregătiseşi pentru cei nenorociţi(N).
11 Un cuvânt spune Domnul,
şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire:
12 împăraţii(O) oştirilor fug, fug,
şi cea care rămâne acasă, împarte prada.
13 Pe când(P) voi vă odihniţi în mijlocul staulelor,
aripile porumbelului sunt acoperite(Q) de argint
şi penele lui sunt de un galben auriu.
14 Când(R) a împrăştiat Cel Atotputernic pe împăraţi în ţară,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii lui Dumnezeu, Munţii Basanului,
munţi cu multe piscuri, Munţii Basanului,
16 pentru ce(S), munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă
pe(T) muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc?
Cu toate acestea, Domnul va locui în el în veci.
17 Carele(U) Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii;
Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfânt.
18 Te-ai suit(V) pe înălţime, ai(W) luat prinşi de război,
ai luat(X) în dar oameni;
cei răzvrătiţi(Y) vor locui şi ei(Z) lângă Domnul Dumnezeu.
19 Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,
Dumnezeu, mântuirea noastră!
20 Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor
şi Domnul(AA) Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.
21 Da, Dumnezeu(AB) va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui,
creştetul(AC) capului celor ce trăiesc în păcat.
22 Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi(AD) din Basan,
îi voi aduce înapoi din(AE) fundul mării,
23 ca(AF) să-ţi cufunzi piciorul în sânge
şi(AG) limba câinilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.”
24 Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule,
intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfânt.
25 În frunte merg cântăreţii(AH), apoi cei ce cântă din instrumente,
în mijlocul fetelor care sună din timpane.
26 Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări,
binecuvântaţi pe Domnul, cei ce vă coborâţi(AI) din Israel!
27 Iată tânărul(AJ) Beniamin, care stăpâneşte peste ei,
căpeteniile lui Iuda şi ceata lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28 Dumnezeul tău te-a făcut(AK) puternic.
Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
29 Împăraţii(AL) Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
30 Înspăimântă fiara din trestii,
ceata(AM) taurilor, cu viţeii popoarelor;
calcă în picioare pe cei ce îşi pun(AN) plăcerea în argint!
Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
31 Cei(AO) mari vin din Egipt:
Etiopia(AP) aleargă(AQ) cu mâinile întinse spre Dumnezeu.
32 Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului,
şi lăudaţi pe Domnul!
33 Cântaţi Celui ce(AR) călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice!
Iată că(AS) se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
34 Daţi(AT) slavă lui Dumnezeu,
a cărui măreţie este peste Israel
şi a cărui putere este în ceruri.
35 Ce înfricoşat(AU) eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfânt!
Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.
Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Psalmul 69
Către mai-marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci(AV) îmi ameninţă apele viaţa.
2 Mă afund(AW) în noroi şi nu mă pot ţine;
am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.
3 Nu mai pot(AX) strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc(AY) ochii privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc(AZ) fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
6 Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara
şi îmi acoperă faţa ruşinea.
8 Am ajuns(BA) un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci(BB) râvna Casei Tale mă mănâncă
şi(BC) ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plâng şi(BD) postesc,
şi ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac,
şi(BE) ei mă batjocoresc.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
şi(BF) cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la(BG) vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să(BH) fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie(BI)!
15 Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi să nu se închidă(BJ) groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci(BK) bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi(BL) privirile spre mine,
17 şi nu-Ţi ascunde(BM) faţa de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19 Tu ştii ce ocară(BN), ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă(BO) de mine, dar degeaba;
aştept mângâietori(BP), şi nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mâncare
şi, când(BQ) mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă masa într-o cursă(BR)
şi liniştea într-un laţ!
23 Să li se întunece(BS) ochii şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ţi(BT) mânia peste ei
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie(BU) să le rămână locuinţa
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei(BV) prigonesc pe(BW) cel lovit de Tine,
povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27 Adaugă(BX) alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,
şi(BY) să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28 Să fie şterşi(BZ) din Cartea Vieţii
şi(CA) să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29 Eu sunt nenorocit şi sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda(CB) Numele lui Dumnezeu prin cântări
şi prin laude Îl voi preamări.
31 Lucrul acesta este mai(CC) plăcut Domnului, decât un viţel
cu coarne şi copite!
32 Nenorociţii(CD) văd lucrul acesta şi se bucură;
voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă(CE) să vă fie inima!
33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci
şi nu nesocoteşte pe prinşii(CF) Lui de război.
34 Să-L laude(CG) cerurile şi pământul,
mările şi(CH) tot ce mişună în ele!
35 Căci(CI) Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda;
ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
36 sămânţa(CJ) robilor Lui le va moşteni,
şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
Creştinul trăieşte după Duh
8 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu(A) trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea(B) Duhului(C) de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea(D) păcatului şi a morţii. 3 Căci – lucru(E) cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească[a] o făcea fără putere – Dumnezeu(F) a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care(G) trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 5 În adevăr, cei ce(H) trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei(I) ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. 6 Şi umblarea(J) după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7 Fiindcă umblarea(K) după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici(L) nu poate să se supună. 8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul(M) lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul(N) lui Hristos, nu este al Lui. 10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. 11 Şi dacă Duhul Celui(O) ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel(P) ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii
12 Aşadar(Q), fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. 13 Dacă trăiţi(R) după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară(S) faptele trupului, veţi trăi. 14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi(T) de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Şi voi n-aţi(U) primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică(V), ci aţi primit un duh(W) de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava(X)!”, adică „Tată!” 16 Însuşi(Y) Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori(Z): moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim(AA) cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. 18 Eu socotesc că suferinţele(AB) din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. 19 De asemenea, şi firea(AC) aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea(AD) fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci firea(AE) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.