Old/New Testament
Psalmul 63
Un psalm al lui David.
Făcut când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!
Îmi însetează sufletul(A) după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine,
într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
2 Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfânt,
ca să-Ţi văd puterea(B) şi slava.
3 Fiindcă(C) bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
4 Te voi binecuvânta dar toată(D) viaţa mea
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
5 Mi se(E) satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,
şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze
6 când mi-aduc(F) aminte de Tine în aşternutul meu
şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.
7 Căci Tu eşti ajutorul meu
şi sunt plin de veselie la(G) umbra aripilor Tale.
8 Sufletul meu este lipit de Tine;
dreapta Ta mă sprijină.
9 Dar cei ce caută să-mi ia viaţa
se vor duce în adâncimile pământului;
10 vor(H) fi daţi pradă sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11 Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;
oricine(I) jură pe El se va făli,
căci va astupa gura mincinoşilor.
Psalmul 64
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei(J) îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă(K) vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
5 Ei se(L) îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic(M): „Cine ne va vedea?”
6 Pun la cale nelegiuiri
şi zic(N): „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar(O) Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea,
şi toţi cei ce-i văd clatină(P) din cap.
9 Toţi(Q) oamenii sunt cuprinşi de frică,
şi mărturisesc(R): „Iată ce a făcut Dumnezeu,”
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel(S) neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.
Psalmul 65
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David. O cântare
1 Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion
şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2 Tu asculţi rugăciunea,
de aceea toţi oamenii vor veni la(T) Tine.
3 Mă copleşesc(U) nelegiuirile,
dar Tu vei ierta(V) fărădelegile noastre.
4 Ferice(W) de cel pe care-l alegi(X) Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta,
ca să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura(Y) de binecuvântarea Casei Tale,
de sfinţenia Templului Tău.
5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea(Z) tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
6 El întăreşte munţii prin tăria Lui
şi este(AA) încins cu putere.
7 El(AB) potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor
şi zarva(AC) popoarelor.
8 Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale.
Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9 Tu cercetezi(AD) pământul şi-i dai(AE) belşug,
îl umpli de bogăţii
şi de râuri(AF) dumnezeieşti, pline cu apă.
Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 îi uzi brazdele,
îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaia
şi-i binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale
şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 Câmpiile pustiei sunt adăpate
şi dealurile sunt încinse cu veselie.
13 Păşunile se acoperă de oi
şi văile(AG) se îmbracă cu grâu:
toate strigă de bucurie şi cântă.
Harul ne izbăveşte de stăpânirea păcatului
6 Ce vom zice dar? Să păcătuim(A) mereu ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, care am(B) murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Nu ştiţi că toţi câţi(C) am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în(D) moartea Lui? 4 Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi(E) împreună cu El, pentru ca, după cum(F) Hristos a înviat din morţi prin slava(G) Tatălui, tot aşa(H) şi noi să trăim o viaţă nouă. 5 În adevăr, dacă(I) ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Ştim bine că omul(J) nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul(K) păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, 7 căci cine(L) a murit, de drept, este izbăvit de păcat. 8 Acum, dacă(M) am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 întrucât ştim că Hristosul(N) înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. 10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a(O) murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte(P) pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi(Q) faţă de păcat şi vii(R) pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 12 Deci(S) păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. 13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele(T) voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă(U) pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. 14 Căci(V) păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
Harul nu îndreptăţeşte păcatul
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că(W) nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă(X) vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul(Y) învăţăturii pe care aţi primit-o. 18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi(Z) de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. 19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră! 20 Căci, atunci când eraţi robi(AA) ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. 21 Şi ce(AB) roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul(AC) acestor lucruri este moartea. 22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi(AD) de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică. 23 Fiindcă plata(AE) păcatului este moartea, dar darul(AF) fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.