Old/New Testament
Psalmul 60
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.
Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi
1 Dumnezeule(A), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i(B) spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut(C) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat(D) cu un vin de amorţire.
4 Ai dat(E) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
5 Pentru ca(F) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6 Dumnezeu a zis(G) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi(H) Sihemul(I) şi voi măsura Valea(J) Sucot.
7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim(K) este tăria capului Meu,
iar Iuda(L), toiagul Meu de cârmuire.
8 Moab(M) este ligheanul în care Mă spăl;
peste(N) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor(O) strigă de bucurie din pricina Mea!”
9 Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai(P) lepădat
şi nu(Q) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic(R).
12 Cu Dumnezeu vom face(S) isprăvi mari,
şi El va zdrobi(T) pe vrăjmaşii noştri.
Psalmul 61
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn(U) tare împotriva vrăjmaşului.
4 Aş(V) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
să(W) alerg la adăpostul aripilor Tale.
5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Tu adaugi(X) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea(Y) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
Psalmul 62
Către mai-marele cântăreţilor.
După Iedutun. Un psalm al lui David
1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
2 Da(Z), El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum(AA) nu mă voi clătina.
3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om,
până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi
ca(AB) pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna;
cu(AC) gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
5 Da(AD), suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este stânca şi ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe(AE) Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă(AF) inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul(AG) nostru.
9 Da, o(AH) nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire
şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire;
când(AI) cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată(AJ) a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea(AK) este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea(AL),
căci Tu(AM) răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.
Roadele acestui fapt
5 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă(A), avem[a] pace(B) cu Dumnezeu, prin(C) Domnul nostru Isus Hristos. 2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în(D) care suntem şi ne bucurăm(E) în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Ba mai mult, ne(F) bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim(G) că necazul aduce răbdare, 4 răbdarea(H) aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 5 Însă nădejdea(I) aceasta nu înşală, pentru că(J) dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. 6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a(K) murit pentru cei nelegiuiţi. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu(L) Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin(M) sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu(N). 10 Căci, dacă(O) atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi(P) cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin(Q) viaţa Lui. 11 Şi nu numai atât, dar ne(R) şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Păcatul şi harul
12 De aceea, după cum printr-un(S) singur om a intrat păcatul în lume şi prin(T) păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… 13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul(U) nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. 14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care(V) este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor(W) mulţi. 16 Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare. 17 Dacă, deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) 18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe(X) toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. 20 Ba încă şi Legea(Y) a venit pentru ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit(Z) şi mai mult, 21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.