Old/New Testament
David este prigonit de Saul
19 Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. 2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea(A) mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te. 3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.” 4 Ionatan a vorbit(B) bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat(C) faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; 5 şi-a pus în joc viaţa(D), a ucis(E) pe filistean şi Domnul(F) a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce(G) să păcătuieşti(H) împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” 6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” 7 Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul şi David a fost înaintea lui ca mai înainte(I).
David, scăpat de Mical
8 Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere şi au fugit dinaintea lui. 9 Atunci, duhul(J) cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă cu suliţa în mână. David cânta, 10 şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea. 11 Saul a trimis(K) nişte oameni acasă la David ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” 12 Ea l-a pogorât(L) pe fereastră şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat. 13 În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină. 14 Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” 15 Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” 16 Oamenii aceia s-au întors şi iată că terafimul era în pat şi în jurul capului era o piele de capră. 17 Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor(M)!’ ”
Fuga lui David la Samuel, la Rama
18 Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. 19 Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” 20 Saul(N) a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare(O) de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul şi au început şi ei să(P) prorocească. 21 Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară şi au prorocit şi ei. 22 Atunci, Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” 23 Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul(Q) lui Dumnezeu a venit şi peste el şi Saul şi-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. 24 S-a dezbrăcat(R) de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel şi s-a aruncat dezbrăcat(S) la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare(T) şi Saul este între proroci?”
David, înştiinţat de Ionatan
20 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” 2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” 3 David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista’. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte”. 4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 5 Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă(U) şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund(V) în câmpii până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem(W), în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7 Şi dacă(X) va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea(Y) este lucru hotărât din partea lui. 8 Arată-ţi(Z) dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ(AA) înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire(AB) în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” 9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!” 10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” 11 Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp. 12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David, 13 Domnul(AC) să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul(AD) să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri, 15 să nu îţi îndepărtezi(AE) niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului. 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune(AF) pe vrăjmaşii lui David!” 17 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul(AG) lui. 18 Ionatan i-a zis: „Mâine(AH) este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 Să te pogori a treia zi până în fundul locului(AI) în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă. 21 Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu(AJ) este Domnul! 22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul(AK) pe care ni l-am dat unul altuia.” 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. 25 Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat(AL), negreşit nu este curat”. 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan a răspuns(AM) lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? 31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”. 32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce(AN) să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Şi Saul şi-a îndreptat(AO) suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles(AP) că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35 A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş. 36 El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”. 38 I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui. 39 Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta. 40 Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.” 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42 Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în(AQ) pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’ ”
David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Fuga lui David la Nob
21 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec(AR), care a alergat speriat(AS) înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?” 2 David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: ‘Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. 3 Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” 4 Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită(AT); doar dacă oamenii tăi s-au(AU) ferit de împreunarea cu femei!” 5 David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat şi toţi oamenii(AV) mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela(AW) care o va face.” 6 Atunci, preotul i-a dat(AX) pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea(AY) Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă. 7 Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg(AZ), căpetenia păstorilor lui Saul. 8 David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” 9 Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea(BA) Terebinţilor; este învelită(BB) într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”
David fuge la Gat, la împăratul Achiş
10 David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. 11 Slujitorii(BC) lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul(BD) şi-a bătut miile lui,
Iar David zecile lui de mii!’?” 12 David a pus la(BE) inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. 13 A făcut pe nebunul(BF) înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14 Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi? 15 Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”
Minunea cu Iona
29 Pe când(A) noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. 30 Căci după cum Iona(B) a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. 31 Împărăteasa(C) de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. 32 Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei(D) s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
Lumina
33 Nimeni(E) n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 34 Ochiul este lumina(F) trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. 35 Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. 36 Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”
Mustrarea cărturarilor şi fariseilor
37 Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. 38 Fariseul(G) a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. 39 Dar(H) Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul(I) vostru este plin de jefuire şi de răutate. 40 Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? 41 Daţi(J) mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. 42 Dar(K) vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! 43 Vai(L) de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! 44 Vai(M) de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că(N) voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” 45 Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi”. 46 „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că(O) voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. 47 Vai(P) de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, pe care i-au ucis părinţii voştri. 48 Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. 49 De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite(Q) proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, 50 ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii: 51 de la(R) sângele lui Abel până la sângele(S) lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! 52 Vai(T) de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” 53 După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtoare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; 54 I-au întins astfel laţuri, ca(U) să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.