Old/New Testament

Pedepsirea prorocilor mincinoşi

13 Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător^(A) de vise care-ţi^(B) va vesti un semn sau o minune ² şi se va împlini semnul^(C) sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ‘Haidem după alţi dumnezei – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – şi să le slujim!’ ³ să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare^(D) ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. ⁴ Voi să mergeţi după^(E) Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă^(F) alipiţi. ⁵ Prorocul^(G) sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel^(H) răul din mijlocul tău.

Pedeapsa pentru cel ce aţâţă la închinarea la idoli

⁶ Dacă^(I) fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta^(J) care se odihneşte la sânul tău, sau prietenul tău pe care-l^(K) iubeşti ca pe tine însuţi te aţâţă în taină zicând: ‘Haidem şi să slujim altor dumnezei!’, dumnezei pe care nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut, ⁷ dintre dumnezeii popoarelor care vă înconjoară, lângă tine sau departe de tine, de la o margine a pământului până la cealaltă, ⁸ să nu te^(L) învoieşti şi să nu-l asculţi; să n-arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruţi şi să nu-l ascunzi. ⁹ Ci să-l omori^(M); întâi mâna^(N) ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare şi apoi mâna întregului popor; ¹⁰ să-l ucizi cu pietre şi să moară, pentru că a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. ¹¹ Să se facă aşa, pentru ca tot^(O) Israelul să audă şi să se teamă şi să nu se mai săvârşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

Pedeapsa pentru o cetate din care ies aţâţători

¹² Dacă vei^(P) auzi spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca locuinţă Domnul, Dumnezeul tău: ¹³ ‘Nişte oameni răi^(Q) au ieşit din mijlocul tău şi au amăgit^(R) pe locuitorii din cetatea lor zicând: «Haidem^(S) şi să slujim altor dumnezei!»’ – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti –, ¹⁴ să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu de-amănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău, ¹⁵ atunci să treci prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire^(T) împreună cu tot ce va fi în ea şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul sabiei. ¹⁶ Să strângi toată prada în mijlocul pieţei şi să arzi de^(U) tot cu foc cetatea şi toată prada ei înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna un morman^(V) de dărâmături şi niciodată să nu fie zidită din nou. ¹⁷ Nimic^(W) din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă^(X) din iuţimea mâniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte şi să te înmulţească, după cum^(Y) a jurat lucrul acesta părinţilor tăi, ¹⁸ dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind^(Z) toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi şi făcând ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Oprirea crestăturilor. Dobitoacele curate şi necurate

14 Voi sunteţi^(AA) copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă^(AB) faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort. ² Căci tu^(AC) eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. ³ Să nu mănânci niciun lucru urâcios^(AD). ⁴ Iată^(AE) dobitoacele pe care să le mâncaţi: boul, oaia şi capra; ⁵ cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa. ⁶ Să mâncaţi din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărţită în două şi rumegă. ⁷ Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai copita despicată şi unghia despărţită în două. Astfel, să nu mâncaţi cămila, iepurele şi iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviţi ca necurate. ⁸ Să nu mâncaţi porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor^(AF) moarte. ⁹ Iată^(AG) dobitoacele din care veţi mânca, din toate cele ce sunt în ape: să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi. ¹⁰ Dar^(AH) să nu mâncaţi din niciunul din cele ce n-au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate. ¹¹ Să mâncaţi orice pasăre curată. ¹² Dar iată pe acelea pe care nu le puteţi mânca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare; ¹³ şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său; ¹⁴ corbul şi toate soiurile lui; ¹⁵ struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui; ¹⁶ huhurezul, cocostârcul şi lebăda; ¹⁷ pelicanul, corbul de mare şi eretele, ¹⁸ barza, bâtlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul. ¹⁹ Să priviţi ca necurată orice târâtoare^(AI) care zboară: să^(AJ) nu mâncaţi din ea. ²⁰ Să mâncaţi orice pasăre curată. ²¹ Să nu^(AK) mâncaţi din nicio mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetăţile tale s-o mănânce sau s-o vinzi unui străin, căci^(AL) tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău.

Să^(AM) nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

Zeciuielile

²² Să iei zeciuială^(AN) din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an. ²³ Şi să mănânci^(AO) înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi^(AP) din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău. ²⁴ Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina^(AQ) depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui. ²⁵ Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. ²⁶ Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea, să^(AR) le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta. ²⁷ Să nu părăseşti pe levitul^(AS) care va fi în cetăţile tale, căci n-are^(AT) nici parte de moşie, nici moştenire cu tine. ²⁸ După^(AU) trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale. ²⁹ Atunci^(AV) să vină levitul, care n-are^(AW) nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru că Domnul^(AX), Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

Anul de iertare

15 La fiecare^(AY) şapte ani, să dai iertare. ² Şi iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria. ³ Vei putea să sileşti pe străin^(AZ) să-ţi plătească, dar să ierţi ce ai la fratele tău. ⁴ Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va^(BA) binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul, Dumnezeul tău; ⁵ numai^(BB) să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi. ⁶ Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da^(BC) cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni^(BD) peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine. ⁷ Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi^(BE) împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. ⁸ Ci să-i^(BF) deschizi mâna şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie, ca să facă faţă nevoilor lui. ⁹ Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: ‘Ah, se apropie anul al şaptelea, anul iertării!’ Vezi să n-ai un ochi^(BG) fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar^(BH) striga către Domnul împotriva ta şi te-ai face vinovat de un^(BI) păcat, ¹⁰ ci să-i dai, şi să^(BJ) nu dai cu părere de rău în inimă, căci pentru^(BK) aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de care te vei apuca. ¹¹ Totdeauna vor fi săraci^(BL) în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: ‘Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.’

Slobozirea robilor cumpăraţi

¹² Dacă^(BM) unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ţie să-ţi slujească şase ani, în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine şi să fie slobod. ¹³ Şi când îi vei da drumul ca să se ducă slobod de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală; ¹⁴ să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin binecuvântarea^(BN) Domnului, Dumnezeului tău. ¹⁵ Să-ţi aduci^(BO) aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat, de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta. ¹⁶ Dacă însă robul tău^(BP) îţi va zice: ‘Nu vreau să ies de la tine’, pentru că te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine, ¹⁷ atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea de uşă şi să-ţi fie rob pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu roaba ta. ¹⁸ Să nu-ţi pară rău când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ţi-a slujit şase ani, ceea ce face de două^(BQ) ori cât simbria unui om tocmit cu plată, şi Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în tot ce vei face.

Sfinţirea întâiului născut din vite

¹⁹ Să închini Domnului, Dumnezeului tău, pe orice întâi^(BR) născut de parte bărbătească din cireada şi turma ta. Să nu munceşti cu întâiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întâiul născut al oilor tale. ²⁰ Să-l mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea^(BS) Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El. ²¹ Dacă^(BT) are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău. ²² Să-l mănânci în cetăţile tale: cel ce va fi necurat^(BU) şi cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul. ²³ Numai^(BV) sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca apa.

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul^(A) din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” ²⁹ Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă^(B), Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’ ³⁰ şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi. ³¹ Iar a doua este următoarea: ‘Să^(C) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” ³² Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că^(D) nu este altul afară de El, ³³ şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este^(E) mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.” ³⁴ Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi^(F) nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Al cui fiu este Hristosul?

³⁵ Pe când^(G) învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? ³⁶ Însuşi David, fiind insuflat de^(H) Duhul Sfânt, a zis:

‘Domnul a zis^(I) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’

³⁷ Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

Mustrarea cărturarilor

³⁸ În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le^(J) zicea: „Păziţi-vă^(K) de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă^(L) lumea plecăciuni prin pieţe. ³⁹ Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; ⁴⁰ casele văduvelor le mănâncă^(M) şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”

Văduva săracă

⁴¹ Isus^(N) şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în^(O) vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. ⁴² A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi^[a], care fac un gologan^[b]. ⁴³ Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această^(P) văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, ⁴⁴ căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot^(Q) ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască”.