Old/New Testament
Jertfe în Ziua Trâmbiţei
29 În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi(A) cu sunet de trâmbiţă. 2 Să aduceţi ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur. 3 Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec 4 şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. 5 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi. 6 Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea-de-tot(B) şi darul ei de mâncare din fiecare lună, afară de arderea-de-tot(C) necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură, care se adaugă la ele, după(D) rânduielile aşezate. Acestea sunt nişte jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.
Jertfe pentru Ziua Împăcării
7 În ziua(E) a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o adunare sfântă şi să vă smeriţi(F) sufletele; atunci să nu faceţi nicio lucrare. 8 Să aduceţi ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului, un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără(G) cusur. 9 Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec 10 şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. 11 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă(H) de ispăşire, afară de jertfa de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare şi jertfele de băutură obişnuite.
Jertfele pentru Sărbătoarea Colibelor
12 În ziua(I) a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului timp de şapte zile. 13 Să aduceţi, ca(J) ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur. 14 Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci 15 şi o zecime pentru fiecare din cei paisprezece miei. 16 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa sa de băutură. 17 A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, 18 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile(K) aşezate. 19 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură. 20 A treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, 21 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile(L) aşezate. 22 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. 23 A patra zi, să aduceţi zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, 24 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. 25 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. 26 În ziua a cincea, să aduceţi nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, 27 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. 28 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. 29 În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, 30 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. 31 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură. 32 În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur, 33 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. 34 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. 35 În ziua a opta, să aveţi o adunare(M) de sărbătoare; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. 36 Să aduceţi ca ardere-de-tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, fără cusur, 37 împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbec şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate. 38 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură. 39 Acestea sunt jertfele pe care să le aduceţi Domnului la(N) sărbătorile voastre, afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mâncare, de jertfele voastre de băutură şi de jertfele voastre de mulţumire, ca împlinire a unei juruinţe(O) sau ca daruri de bunăvoie.” 40 Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.
Lege asupra juruinţelor
30 Moise a vorbit căpeteniilor(P) seminţiilor copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul. 2 Când un(Q) om va face o juruinţă(R) Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă(S) potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
Juruinţa femeilor
3 Când o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduială în tinereţea ei şi în casa tatălui ei 4 şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduiala cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite şi orice făgăduială cu care s-a legat ea va fi primită, 5 dar, dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se va fi legat ea nu vor avea nicio tărie, şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei. 6 Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei 7 şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare şi făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare, 8 dar, dacă bărbatul ei nu-i(T) dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea, şi Domnul o va ierta. 9 Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea. 10 Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurământ 11 şi bărbatul ei va afla de lucrul acesta, dacă nu-i zice nimic şi n-o opreşte, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare şi toate făgăduinţele prin care se va fi legat ea vor rămâne în picioare, 12 dar, dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua când află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea niciun preţ, bărbatul ei nu le-a primit, şi Domnul o va ierta. 13 Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mâhnească sufletul. 14 Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele. 15 Dar, dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat va fi vinovat de păcatul nevestei lui.” 16 Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, când ea este în tinereţe şi acasă la tatăl ei.
Biruinţa asupra madianiţilor
31 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2 „Răzbună(U) pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.” 3 Moise a vorbit poporului şi a zis: „Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului. 4 Să trimiteţi la oaste câte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel.” 5 Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru oaste. 6 Moise a trimis la oaste pe aceşti o mie de oameni de seminţie şi a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte şi trâmbiţele(V) răsunătoare. 7 Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul şi au(W) omorât pe toţi(X) bărbaţii. 8 Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi(Y), Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam(Z), fiul lui Beor. 9 Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile. 10 Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau şi toate ocoalele lor. 11 Au(AA) luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi dobitoace, 12 şi pe cei prinşi, prada şi jafurile le-au adus lui Moise, preotului Eleazar şi adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 13 Moise, preotul Eleazar şi toţi mai-marii adunării le-au ieşit înainte, afară din tabără. 14 Şi Moise s-a mâniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută care se întorceau de la război. 15 El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate(AB) femeile? 16 Iată(AC), ele sunt acelea care, după cuvântul(AD) lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, şi atunci a izbucnit urgia(AE) în adunarea Domnului. 17 Acum dar omorâţi(AF) pe orice prunc de parte bărbătească şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el, 18 dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
Curăţirea căpeteniilor şi ostaşilor
19 Iar voi tăbărâţi(AG) şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi care au ucis pe cineva şi toţi cei ce s-au atins(AH) de vreun mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi. 20 Să curăţiţi, de asemenea, orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră şi orice unealtă de lemn.” 21 Preotul Eleazar a zis ostaşilor, care se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul. 22 Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul şi plumbul, 23 orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se cureţe. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curăţit cu apa(AI) de curăţire; să-l treceţi prin apă. 24 Să(AJ) vă spălaţi hainele în ziua a şaptea, şi veţi fi curaţi, apoi veţi putea intra în tabără.”
Împărţirea prăzii
25 Domnul a zis lui Moise: 26 „Fă, împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie dobitoace. 27 Împarte prada(AK) între luptătorii care s-au dus la oaste şi între toată adunarea. 28 Să iei întâi din partea ostaşilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume unul(AL) din cinci sute, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi. 29 Să le iei din jumătatea cuvenită lor şi să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. 30 Şi din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să(AM) iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc, şi să le dai leviţilor care(AN) păzesc cortul Domnului(AO).” 31 Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul. 32 Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, 33 şaptezeci şi două de mii de boi, 34 şaizeci şi una de mii de măgari, 35 şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat. 36 Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, 37 din care şase sute şaptezeci şi cinci au fost luaţi ca dare Domnului; 38 treizeci şi şase de mii de boi, din care şaptezeci şi doi luaţi ca dare Domnului; 39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care şaizeci şi unu luaţi ca dare Domnului, 40 şi şaisprezece mii de inşi, din care treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului. 41 Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul după cum(AP) îi poruncise Domnul. 42 Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit-o Moise de a bărbaţilor care merseseră la oaste 43 şi care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, 44 treizeci şi şase de mii de boi, 45 treizeci de mii cinci sute de măgari 46 şi şaisprezece mii de suflete. 47 Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din dobitoace, şi le-a dat leviţilor care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul. 48 Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută s-au apropiat de Moise 49 şi i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor care erau sub poruncile noastre şi nu lipseşte niciun om dintre noi. 50 Noi aducem deci ca dar Domnului fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire(AQ) pentru sufletele noastre înaintea Domnului.” 51 Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur. 52 Tot aurul pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli. 53 Oamenii din oaste au păstrat, fiecare pentru sine, prada(AR) pe care o făcuseră. 54 Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută şi l-au adus în cortul întâlnirii, ca aducere-aminte(AS) pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.
9 El le-a mai zis: „Adevărat(A) vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia(B) lui Dumnezeu venind cu putere”.
Schimbarea la faţă
2 După(C) şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor. 3 Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe(D), de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. 4 Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi sta de vorbă cu Isus. 5 Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. 6 Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. 7 A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” 8 Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur şi n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. 9 Pe(E) când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi. 10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi. 11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că(F) trebuie să vină întâi Ilie?” 12 El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile, tot aşa după cum(G) este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să(H) fie defăimat. 13 Dar Eu vă spun că Ilie(I) a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”
Vindecarea unui îndrăcit
14 Când(J) au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei. 15 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine. 16 El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?” 17 Şi un om din norod I-a răspuns(K): „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” 19 „O, neam necredincios!” le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” 20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut(L) copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură. 21 Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22 „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” 23 Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă(M) poţi’. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” 24 Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” 25 Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el”. 26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!” 27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. 28 Când(N) a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” 29 „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.