Old/New Testament
Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise
20 Toată adunarea copiilor(A) lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit(B) şi a fost îngropată Maria. 2 Adunarea(C) n-avea apă. Şi s-au(D) răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. 3 Poporul a căutat(E) ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când(F) au murit fraţii noştri înaintea Domnului! 4 Pentru ce(G) aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre? 5 Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” 6 Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut(H) cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava(I) Domnului. 7 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 8 „Ia(J) toiagul şi cheamă adunarea tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi(K) astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” 9 Moise a luat toiagul dinaintea(L) Domnului, cum îi poruncise Domnul. 10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi(M), răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” 11 Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă(N) din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. 12 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi(O) crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi(P) înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” 13 Acestea sunt(Q) apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.
Edomiţii şi israeliţii
14 De la Cades, Moise(R) a trimis nişte soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Aşa(S) vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut. 15 Părinţii(T) noştri s-au pogorât în Egipt şi am(U) locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri. 16 Am(V) strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis(W) un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău. 17 Lasă-ne(X) să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.” 18 Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.” 19 Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi(Y) plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!” 20 El a răspuns: „Să nu cumva(Z) să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare. 21 Astfel(AA), Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut(AB) de la el.
Moartea lui Aaron. Eleazar
22 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades(AC) şi a ajuns(AD) la muntele Hor. 23 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: 24 „Aaron are să fie adăugat(AE) la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi(AF) împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. 25 Ia pe Aaron(AG) şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor. 26 Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.” 27 Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări. 28 Moise(AH) a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron(AI) a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogorât de pe munte. 29 Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci(AJ) de zile.
Israeliţii în luptă cu canaaniţii
21 Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit(AK) că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război. 2 Atunci(AL) Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.” 3 Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor, şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).
Şerpii înfocaţi
4 Au(AM) plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să(AN) ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum 5 şi a vorbit(AO) împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru(AP) ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit(AQ) sufletul de această hrană proastă.” 6 Atunci, Domnul(AR) a trimis împotriva poporului nişte(AS) şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. 7 Poporul(AT) a venit la Moise şi a zis: „Am(AU) păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te(AV) Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. 8 Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.” 9 Moise(AW) a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliţilor
10 Copiii lui Israel au plecat şi au(AX) tăbărât la Obot. 11 Au plecat(AY) din Obot şi au tăbărât(AZ) la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi au tăbărât în valea Zered. 13 De acolo au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul amoriţilor, căci Arnonul(BA) face hotarul Moabului, între Moab şi amoriţi.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa,
Şivoaiele Arnonului
15 Şi scurgerile şuvoaielor,
Care se întind înspre Ar şi se ating(BB) cu hotarul lui Moab.”
16 De acolo s-au dus(BC) la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”
17 Atunci a cântat(BD) Israel cântarea aceasta:
„Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
Pe care au săpat-o mai-marii poporului,
Cu toiagul de cârmuire(BE), cu toiegele lor!”
Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre(BF) pustie.
Sihon şi Og
21 Israel(BG) a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă(BH) să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.” 23 Sihon(BI) n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ(BJ) şi s-a luptat împotriva lui Israel. 24 Israel(BK) l-a bătut cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetăţile acelea şi s-a aşezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi. 26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului şi-i luase toată ţara până la Arnon.
27 De aceea zic poeţii:
„Veniţi la Hesbon!
Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieşit(BL) un foc din Hesbon,
O flacără din cetatea lui Sihon,
Şi a mistuit pe(BM) Ar-Moab,
Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Eşti pierdut, poporul lui Chemoş!(BN)
El a făcut pe fiii lui fugari,
Şi pe fetele lui le-a dat roabe
Lui Sihon, împăratul amoriţilor.
30 Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor:
Din Hesbon până la(BO) Dibon totul este nimicit;
Am pustiit până la Nofah,
Care se întinde până la(BP) Medeba.”
31 Israel s-a aşezat astfel în ţara amoriţilor. 32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul(BQ). Au luat satele care ţineau de el şi au izgonit pe amoriţii care erau în ele. 33 Au(BR) schimbat(BS) apoi drumul şi s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la(BT) Edrei. 34 Domnul a zis lui Moise: „Nu(BU) te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui; să-i(BV) faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.” 35 Şi ei l-au(BW) bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.
Balac trimite după Balaam
22 Copiii(BX) lui Israel au pornit şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului. 2 Balac, fiul lui Ţipor(BY), a văzut tot ce făcuse Israel amoriţilor. 3 Şi Moab(BZ) a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel. 4 Moab a zis bătrânilor(CA) lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului. 5 El a trimis(CB) soli la Balaam, fiul lui Beor, la(CC) Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt, acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea! 6 Vino, te rog, să-mi blestemi(CD) pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu este blestemat.” 7 Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri(CE) pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac. 8 Balaam le-a zis: „Rămâneţi(CF) aici peste noapte, şi vă voi da răspuns după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. 9 Dumnezeu(CG) a venit la Balaam şi a zis: „Cine sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?” 10 Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună: 11 ‘Iată, un popor a ieşit din Egipt şi acoperă faţa pământului; vino dar şi blestemă-l; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni.’ ” 12 Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei şi nici să nu blestemi poporul acela, căci(CH) este binecuvântat.” 13 Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” 14 Şi mai-marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac şi i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”
Măgăriţa lui Balaam vorbeşte
15 Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte. 16 Au ajuns la Balaam şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: ‘Nu mai pune piedici şi vino la mine, 17 căci îţi voi da multă cinste şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino(CI), te rog, şi blestemă-mi poporul acesta!’ ” 18 Balaam a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi(CJ) dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot(CK) n-aş putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu. 19 Totuşi, vă rog, rămâneţi(CL) aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.” 20 Dumnezeu(CM) a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei, dar(CN) să faci numai ce-ţi voi spune.” 21 Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab. 22 Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Şi Îngerul(CO) Domnului S-a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui şi cei doi slujitori ai lui erau cu el. 23 Măgăriţa(CP) a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum. 24 Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii şi de fiecare parte a cărării era câte un zid. 25 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou. 26 Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ. 28 Domnul a(CQ) deschis gura măgăriţei şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?” 29 Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide(CR) pe loc.” 30 Măgăriţa(CS) a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.” 31 Domnul a deschis(CT) ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat(CU) şi s-a aruncat cu faţa la pământ. 32 Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori?
Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare(CV) înaintea Mea. 33 Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.” 34 Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum, şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.” 35 Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia, dar(CW) să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.
Întâmpinarea lui Balaam
36 Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit(CX) înainte până la cetatea Moabului, care(CY) este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. 37 Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi(CZ) dau cinste?” 38 Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine. Acum îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele(DA) pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.” 39 Balaam a mers cu Balac şi au ajuns la Chiriat-Huţot. 40 Balac a jertfit boi şi oi şi a trimis din ei lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el. 41 Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam şi l-a suit(DB) pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.
Fariseii şi datina bătrânilor
7 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au(A) adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Şi, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi(B) fariseii, şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul(C) acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’ 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», este Corban(F)’, adică dat lui Dumnezeu, face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.