Old/New Testament
Paştele în pustia Sinai
9 Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis: 2 „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele(A) la vremea hotărâtă. 3 Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la ele.” 4 Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştele. 5 Şi au(B) prăznuit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 6 S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi(C) din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au(D) înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron. 7 Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” 8 Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi(E) să văd ce vă porunceşte Domnul.” 9 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului. 11 Şi să le prăznuiască în luna a doua(F), în ziua a paisprezecea, seara[a]; să le mănânce(G) cu azimi şi ierburi amare. 12 Să nu lase din(H) ele nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă(I) niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate(J) poruncile privitoare la Paşte. 13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit(K) din poporul lui, pentru că n-a adus(L) darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia(M) pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Dacă un străin care locuieşte între voi prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi(N) lege să fie între voi, pentru străin, ca şi pentru băştinaş.’ ”
Norul
15 În ziua(O) când a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii şi, de seara(P) până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc. 16 Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc. 17 Când se(Q) ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel, şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel. 18 Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme(R) cât rămânea norul deasupra cortului. 19 Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau(S) de porunca Domnului, şi nu porneau. 20 Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului. 21 Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei. 22 Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui(T) Israel rămâneau tăbărâţi, şi nu porneau, şi când se ridica, porneau şi ei. 23 Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau(U) de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
Trâmbiţele de argint
10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2 „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea(V) adunării şi pentru pornirea taberelor. 3 Când se va suna(W) cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii. 4 Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii(X) peste miile lui Israel. 5 Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tabără(Y) la răsărit; 6 când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tabără(Z) la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. 7 Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi(AA), dar să nu(AB) sunaţi cu vâlvă. 8 Din trâmbiţe(AC) să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. 9 Când veţi merge(AD) la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului(AE) care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte(AF) de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri. 10 În zilele(AG) voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă(AH) aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”
Plecarea din Sinai
11 În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat(AI) norul de pe cortul întâlnirii. 12 Şi copiii lui Israel au pornit(AJ) din pustia Sinai(AK) după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia(AL) Paran. 13 Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca(AM) Domnului dată prin Moise. 14 Întâi(AN) a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai-mare Nahşon(AO), fiul lui Aminadab; 15 peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; 16 peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17 Când a fost desfăcut cortul(AP), au pornit întâi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând(AQ) cortul. 18 Apoi, a pornit steagul(AR) taberei lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Şedeur; 19 peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai; 20 peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21 Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul(AS) Locaş; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul. 22 Apoi a pornit steagul(AT) taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai-mare Elişama, fiul lui Amihud; 23 peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; 24 peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25 Apoi, a pornit steagul(AU) taberei fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oştirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amişadai; 26 peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran; 27 peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28 Acesta(AV) a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.
Moise şi socrul său
29 Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel(AW), Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l(AX) voi da.’ Vino cu noi, şi îţi vom face(AY) bine, căci Domnul(AZ) a făgăduit că va face bine lui Israel.” 30 Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.” 31 Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii(BA) călăuză. 32 Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele(BB) pe care ni-l va face Domnul.” 33 Ei au plecat de la Muntele(BC) Domnului şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor(BD) şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 34 Norul(BE) Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. 35 Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te(BF), Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!” 36 Iar când îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”
Focul Domnului
11 Poporul(BG) a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat(BH). S-a aprins(BI) între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. 2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat(BJ) Domnului, şi focul s-a stins. 3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
Prepeliţele
4 Adunăturii(BK) de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine(BL) ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem(BM) aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. 6 Acum ni s-a uscat(BN) sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.” 7 Mana(BO) semăna cu grăuntele de coriandru şi la vedere era ca bedeliumul(BP). 8 Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul(BQ) unei turte făcute cu untdelemn. 9 Când cădea roua(BR) noaptea în tabără, cădea şi mana. 10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia(BS) Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11 şi a zis(BT) Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l(BU) la sânul tău, cum poartă doica(BV) pe copil, până în ţara pe care ai jurat(BW) părinţilor lui că i-o vei da’? 13 De unde(BX) să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14 Eu(BY) singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă(BZ), Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd(CA) nenorocirea.” 16 Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci(CB) de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere(CC) asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. 17 Eu(CD) Mă voi pogorî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul(CE) care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur. 18 Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă(CF) pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în(CG) auzul Domnului şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi(CH) o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne, şi veţi mânca. 19 Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună(CI) întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce(CJ) am ieşit noi oare din Egipt?»’.” 21 Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul(CK) căruia sunt eu, şi Tu zici: ‘Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!’ 22 Putem tăia(CL) oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?” 23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva(CM) s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va(CN) întâmpla sau nu.” 24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat(CO) şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului. 25 Domnul S-a pogorât(CP) în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat(CQ) peste ei, au început să prorocească(CR), dar după aceea n-au mai prorocit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei, căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu(CS) se duseseră la cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără. 27 Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” 28 Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise(CT), opreşte-i.” 29 Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu(CU) ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” 30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel. 31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt(CV), care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără, cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului. 32 În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei. 33 Pe când carnea(CW) era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat(CX) la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.
Vindecarea unui îndrăcit
5 Au(A) ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!” 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!” 9 „Care-ţi este numele?” l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.” 10 Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. 12 Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei”. 13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii şi s-au înecat în mare. 14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. 17 Atunci au(B) început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. 18 Pe când Se suia El în corabie, omul(C) care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine”. 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.