Old/New Testament

Porunci privitoare la preoţi

21 Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le:

‘Un preot^(A) să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat; ² afară de rudele lui cele mai de aproape: de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui ³ şi de soră-sa care-i încă fecioară, stă lângă el şi nu este măritată; afară de aceştia, să nu se atingă de niciun alt mort. ⁴ Ca unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat atingându-se de un mort. ⁵ Preoţii^(B) să nu-şi facă un loc pleşuv în cap pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii şi să nu-şi facă tăieturi în carne. ⁶ Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu necinstească^(C) Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor, de aceea să fie sfinţi. ⁷ Să nu-şi ia de nevastă o curvă^(D) sau o spurcată, nici o femeie lăsată^(E) de bărbatul ei, căci ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor. ⁸ Să-l socoteşti ca sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine, căci Eu^(F) sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc. ⁹ Dacă fata^(G) unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.

Marele preot

¹⁰ Preotul^(H) care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere şi care^(I) a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere^(J) capul şi să nu-şi sfâşie veşmintele. ¹¹ Să nu se ducă la niciun^(K) mort; să nu se facă necurat şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa. ¹² Să nu iasă^(L) din Sfântul Locaş şi să nu necinstească Sfântul Locaş al Dumnezeului său, căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o^(M) cunună pe el. Eu sunt Domnul. ¹³ Femeia^(N) pe care o va lua el de nevastă să fie fecioară. ¹⁴ Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă, ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară. ¹⁵ Să nu-şi necinstească sămânţa în poporul lui, căci Eu^(O) sunt Domnul, care-l sfinţesc’.”

Însuşirile preotului

¹⁶ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹⁷ „Vorbeşte lui Aaron şi spune-i:

‘Niciun om din neamul tău şi din urmaşii tăi care va avea o meteahnă trupească să nu se apropie^(P) ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. ¹⁸ Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie, şi anume niciun om orb, şchiop, cu nasul cârn sau cu un mădular^(Q) mai lung; ¹⁹ niciun om cu piciorul frânt sau cu mâna frântă; ²⁰ niciun om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are râie, pecingine sau^(R) boşit. ²¹ Niciun om din neamul preotului Aaron care va avea vreo meteahnă trupească să nu se apropie ca să aducă^(S) Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească – să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. ²² Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte^(T), fie lucruri sfinte^(U), va putea să mănânce. ²³ Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească^(V) locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul, care îi sfinţesc’.” ²⁴ Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi, şi tuturor copiilor lui Israel.

Când să mănânce din jertfe

22 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui ca să^(W) se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi sunt închinate^(X) de copiii lui Israel şi să nu^(Y) necinstească Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul. ³ Spune-le:

‘Orice om dintre urmaşii voştri şi din neamul vostru care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel şi care va avea pe el o necurăţie^(Z), omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul. ⁴ Orice om din neamul lui Aaron care va avea lepră sau scurgere^(AA) de sămânţă să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu^(AB) va fi curat. Tot aşa şi cel^(AC) ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel^(AD) ce va avea o lepădare de sămânţă în somn, ⁵ cel^(AE) ce se va atinge de o târâtoare şi se va spurca sau un^(AF) om atins de vreo necurăţie oarecare şi care se va fi făcut necurat prin ea. ⁶ Cine se va atinge de aceste lucruri va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte decât după ce^(AG) îşi va scălda trupul în apă; ⁷ după asfinţitul soarelui va fi curat şi, în urmă, va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana^(AH) lui. ⁸ Să nu mănânce dintr-o vită^(AI) moartă sau sfâşiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul. ⁹ Să păzească poruncile Mele, ca să nu-şi ia^(AJ) pedeapsa pentru păcatul lor şi să nu moară pentru că au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul, care îi sfinţesc.

Cine să nu mănânce din lucrurile sfinte

¹⁰ Niciun^(AK) străin să nu mănânce din lucrurile sfinte; cel ce locuieşte la un preot ca oaspete şi cel tocmit cu ziua să nu mănânce din lucrurile sfinte. ¹¹ Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint va putea să mănânce, tot aşa şi cel născut în casa lui; ei^(AL) să mănânce din hrana lui. ¹² Fata unui preot măritată după un străin să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare. ¹³ Dar fata unui preot care va fi rămas văduvă sau despărţită de bărbat, fără să aibă copii şi care se va întoarce^(AM) în casa tatălui său, ca atunci când^(AN) era fată, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănânce din ea. ¹⁴ Dacă un^(AO) om mănâncă dintr-un lucru sfânt fără să bage de seamă, să dea preotului preţul lucrului sfânt, adăugând încă o cincime la el. ¹⁵ Preoţii să nu^(AP) necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare; ¹⁶ ei vor face să apese^(AQ) astfel asupra lor păcatul de care s-ar face vinovaţi mâncând din lucrurile sfinte: căci Eu sunt Domnul, care îi sfinţesc’.”

Jertfele să fie fără cusur

¹⁷ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹⁸ „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Orice^(AR) om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel care va aduce o ardere-de-tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bunăvoie, ¹⁹ să ia^(AS) o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa să fie primită. ²⁰ Să nu aduceţi niciuna^(AT) care să aibă vreun cusur, căci n-ar fi primită. ²¹ Dacă un^(AU) om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulţumire, fie pentru împlinirea^(AV) unei juruinţe, fie ca dar de bunăvoie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n-aibă niciun cusur în ea. ²² Să n-aduceţi niciuna^(AW) care să fie oarbă, slută sau ciuntită, care să aibă bube, râie sau pecingine; din acestea să n-aduceţi pe altar ca jertfă mistuită^(AX) de foc înaintea Domnului. ²³ Ca dar de bunăvoie, vei putea să jertfeşti un bou sau un miel cu un mădular^(AY) prea lung sau prea scurt, dar, ca dar pentru împlinirea unei juruinţe, nu va fi primit. ²⁴ Să n-aduceţi Domnului un dobitoc cu boaşele frânte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceţi ca jertfă în ţara voastră. ²⁵ Nici să nu luaţi de la străin^(AZ) vreunul din aceste dobitoace ca să-l aduceţi ca mâncare^(BA) Dumnezeului vostru, căci sunt sluţite^(BB), au metehne, şi n-ar fi primite’.” ²⁶ Domnul a zis lui Moise: ²⁷ „Viţelul^(BC), mielul sau iedul, după naştere, să mai rămână şapte zile cu mamă-sa şi apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc. ²⁸ Vaca, oaia sau capra să n-o înjunghiaţi ca jertfă în aceeaşi zi^(BD) cu fătul ei. ²⁹ Când veţi aduce Domnului o jertfă^(BE) de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită. ³⁰ Vita să se mănânce în aceeaşi zi; să nu lăsaţi nimic^(BF) din ea până a doua zi dimineaţa. Eu sunt Domnul. ³¹ Să păziţi^(BG) poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul. ³² Să nu necinstiţi^(BH) Numele Meu cel sfânt, ca să^(BI) fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care vă^(BJ) sfinţesc ³³ şi care^(BK) v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.”

Învierea lui Isus

28 La sfârşitul zilei Sabatului^(A), când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi^(B) cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. ² Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger^(C) al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. ³ Înfăţişarea^(D) lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. ⁴ Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. ⁵ Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. ⁶ Nu este aici; a înviat, după cum^(E) zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul ⁷ şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge^(F) înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”

Isus Se arată femeilor

⁸ Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. ⁹ Dar iată că le-a întâmpinat Isus^(G) şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat. ¹⁰ Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor^(H) Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea”.

Ademenirea străjerilor

¹¹ Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. ¹² Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani ¹³ şi le-au zis: „Spuneţi aşa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.’ ¹⁴ Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” ¹⁵ Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

Arătarea lui Isus în Galileea

¹⁶ Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde^(I) le poruncise Isus să meargă. ¹⁷ Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. ¹⁸ Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată^(J) în cer şi pe pământ. ¹⁹ Duceţi-vă^(K) şi faceţi ucenici^(L) din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. ²⁰ Şi învăţaţi-i^(M) să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”