Old/New Testament

Lepra de oameni

13 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: ² „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine^(A) sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus^(B) la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi. ³ Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb şi dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat. ⁴ Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă care nu se arată mai adâncă decât pielea şi dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana. ⁵ A şaptea zi, preotul să-l cerceteze iarăşi. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile. ⁶ Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-şi spele^(C) hainele, şi va fi curat. ⁷ Dar, dacă pecinginea s-a întins pe piele după ce s-a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului. ⁸ Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră. ⁹ Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l^(D) cerceteze. Şi, dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească şi în umflătură este şi o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat. Să nu-l închidă, căci este necurat. ¹² Dacă lepra va face o spuzeală pe piele şi va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-şi va arunca preotul privirile, ¹³ preotul să-l cerceteze şi, dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana; fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat. ¹⁴ Dar, în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat; ¹⁵ când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră. ¹⁶ Dacă se schimbă carnea vie şi se face albă, să se ducă la preot; ¹⁷ preotul să-l cerceteze şi, dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat. ¹⁸ Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă^(E) care a fost tămăduită, ¹⁹ şi pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roşiatic, omul acela să se arate preotului. ²⁰ Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă. ²¹ Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile. ²² Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. ²³ Dar, dacă pata a rămas pe loc şi nu s-a întins, este semnul rănii uscate, unde a fost buba; preotul să-l declare curat. ²⁴ Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşiatic, ²⁵ preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb şi ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură. Preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră. ²⁶ Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile. ²⁷ Preotul să-l cerceteze a şaptea zi şi, dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. ²⁸ Dar, dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii. ²⁹ Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă, ³⁰ preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă. ³¹ Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea şi n-are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de râie la cap. ³² Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui şi dacă nu pare mai adâncă decât pielea, ³³ cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile. ³⁴ Preotul să cerceteze râia a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat. El să-şi spele hainele şi va fi curat. ³⁵ Dar, dacă râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, ³⁶ preotul să-l cerceteze. Şi, dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat. ³⁷ Dacă i se pare că râia a stat pe loc şi că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat şi preotul să-l declare curat. ³⁸ Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe, ³⁹ preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat. ⁴⁰ Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat. ⁴¹ Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat. ⁴² Dar, dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi. ⁴³ Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului, ⁴⁴ este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap. ⁴⁵ Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol; să-şi acopere^(F) barba şi să strige: ‘Necurat^(G)! Necurat!’ ⁴⁶ Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară^(H) din tabără.

Semnele leprei de pe haine

⁴⁷ Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in, ⁴⁸ în urzeala sau în bătătura de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele, ⁴⁹ şi rana va fi verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră şi trebuie arătată preotului. ⁵⁰ Preotul să cerceteze rana şi să închidă şapte zile lucrul cu rana. ⁵¹ Să cerceteze a şaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră^(I) învechită: lucrul acela este necurat. ⁵² Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc. ⁵³ Dar, dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele, ⁵⁴ să poruncească să se spele partea atinsă de rană şi să-l închidă a doua oară şapte zile. ⁵⁵ Preotul să cerceteze rana după ce se va spăla. Şi, dacă rana nu şi-a schimbat înfăţişarea şi nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din faţă sau din dos a fost roasă. ⁵⁶ Dacă preotul vede că rana a mai scăzut după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură. ⁵⁷ Şi, dacă se mai iveşte pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc. ⁵⁸ Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele care a fost spălat şi unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară şi va fi curat. ⁵⁹ Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când loveşte hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele şi după care vor fi declarate curate sau necurate.”

Cina cea de taină

²⁶ Pe când^(A) mâncau ei, Isus a^(B) luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta^(C) este trupul Meu”. ²⁷ Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi^(D) toţi din el, ²⁸ căci acesta^(E) este sângele Meu, sângele legământului celui^(F) nou, care se varsă pentru^(G) mulţi, spre iertarea păcatelor. ²⁹ Vă spun^(H) că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până^(I) în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Isus înştiinţează pe ucenicii Săi

³⁰ După ce^(J) au cântat cântarea, au ieşit în Muntele Măslinilor. ³¹ Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi^(K) veţi^(L) găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate^(M) Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite’. ³² Dar, după ce voi învia, voi^(N) merge înaintea voastră în Galileea.” ³³ Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire”. ³⁴ „Adevărat^(O) îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. ³⁵ Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”. Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani

³⁶ Atunci^(P), Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog”. ³⁷ A luat cu El pe Petru şi pe^(Q) cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. ³⁸ Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare^(R) de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”. ³⁹ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat^(S), zicând: „Tată^(T), dacă este cu putinţă, depărtează^(U) de la Mine paharul acesta! Totuşi nu^(V) cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” ⁴⁰ Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! ⁴¹ Vegheaţi^(W) şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” ⁴² S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” ⁴³ S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. ⁴⁴ I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte. ⁴⁵ Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! …Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. ⁴⁶ Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

Prinderea lui Isus

⁴⁷ Pe când^(X) vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului. ⁴⁸ Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!” ⁴⁹ Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Şi L-a^(Y) sărutat. ⁵⁰ Isus i-a zis: „Prietene^(Z) , ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.