Old/New Testament

Dobitoacele curate şi necurate

11 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a zis: ² „Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le: ‘Iată^(A) dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ. ³ Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă. ⁴ Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată; s-o priviţi ca necurată. ⁵ Să nu mâncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată; să-l priviţi ca necurat. ⁶ Să nu mâncaţi iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată; să-l priviţi ca necurat. ⁷ Să nu mâncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat^(B). ⁸ Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte; să le priviţi ca necurate^(C). ⁹ Iată^(D) vieţuitoarele pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. ¹⁰ Dar să priviţi ca o urâciune^(E) pe toate cele ce n-au aripi şi solzi din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în râuri. ¹¹ Să le priviţi ca o urâciune, să nu mâncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urâciune. ¹² Să priviţi ca o urâciune pe toate cele care n-au aripi şi solzi în ape. ¹³ Iată^(F) dintre păsări cele pe care le veţi privi ca o urâciune şi din care să nu mâncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare; ¹⁴ şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui; ¹⁵ corbul şi toate soiurile lui; ¹⁶ struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi tot ce ţine de neamul lui; ¹⁷ huhurezul, heretele şi cocostârcul; ¹⁸ lebăda, pelicanul şi corbul de mare; ¹⁹ barza, bâtlanul şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul. ²⁰ Să priviţi ca o urâciune orice târâtoare care zboară şi umblă pe patru picioare. ²¹ Dar, dintre toate târâtoarele care zboară şi umblă pe patru picioare, să mâncaţi pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pământ. ²² Iată pe care să le mâncaţi: lăcusta^(G), lăcusta solam, lăcusta hargol şi lăcusta hagab, după soiurile lor. ²³ Pe toate celelalte târâtoare care zboară şi care au patru picioare să le priviţi ca o urâciune. ²⁴ Ele vă vor face necuraţi: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara ²⁵ şi oricine va purta trupurile lor moarte să-şi spele^(H) hainele şi va fi necurat până seara. ²⁶ Să priviţi ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat. ²⁷ Să priviţi ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara ²⁸ şi oricine le va purta trupurile moarte îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara. Să le priviţi ca necurate. ²⁹ Iată, din vietăţile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veţi privi ca necurate: cârtiţa, şoarecele^(I) şi şopârla, după soiurile lor; ³⁰ ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul. ³¹ Să le priviţi ca necurate dintre toate târâtoarele. Oricine se va atinge de ele moarte va fi necurat până seara. ³² Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus^(J) în apă şi va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat. ³³ Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte va fi necurat şi veţi sparge^(K) vasul. ³⁴ Orice lucru de mâncare pe care va cădea ceva din apa aceasta va fi necurat şi orice băutură care se întrebuinţează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată. ³⁵ Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat; cuptorul şi vatra să se dărâme; vor fi necurate şi le veţi privi ca necurate. ³⁶ Numai izvoarele şi fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate, dar cine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat. ³⁷ Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânţă care trebuie semănată, ea va rămâne curată. ³⁸ Dar, dacă se pusese apă pe sămânţă şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată. ³⁹ Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort va fi necurat până seara; ⁴⁰ cine^(L) va mânca din trupul ei mort îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara şi cine va purta trupul ei mort îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara. ⁴¹ Pe orice târâtoare care se târăşte pe pământ, s-o priviţi ca necurată; să nu se mănânce. ⁴² Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece, să nu mâncaţi; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare, ci să le priviţi ca o urâciune. ⁴³ Să nu vă faceţi urâcioşi^(M) prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă spurcaţi prin ele. ⁴⁴ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi^(N), căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ. ⁴⁵ Căci^(O) Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru şi să fiţi sfinţi^(P), căci Eu sunt sfânt. ⁴⁶ Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele care se mişcă în ape şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ, ⁴⁷ ca să^(Q) faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănâncă şi dobitocul care nu se mănâncă’.”

Curăţirea femeilor după naştere

12 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Când o femeie^(R) va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată^(S) şapte zile; să fie necurată ca^(T) în vremea sorocului ei. ³ În ziua a opta^(U), copilul să fie tăiat împrejur. ⁴ Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt şi să nu se ducă la Sfântul Locaş până nu se vor împlini zilele curăţirii ei. ⁵ Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul, şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei. ⁶ Când se vor împlini^(V) zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea-de-tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire. ⁷ Preotul să le jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea şi, astfel, ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată. ⁸ Dacă^(W) nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul^(X) să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată’.”

Sfătuirea împotriva lui Isus

26 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: ² „Ştiţi^(A) că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” ³ Atunci^(B), preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, ⁴ şi s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare. ⁵ Dar ziceau: „Nu în timpul Praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod”.

Mirul turnat pe capul lui Isus

⁶ Când^(C) era Isus în Betania^(D), în casa lui Simon leprosul, ⁷ s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. ⁸ Ucenicilor^(E) le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? ⁹ Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.” ¹⁰ Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. ¹¹ Pentru că^(F) pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe^(G) Mine nu Mă aveţi totdeauna. ¹² Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. ¹³ Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Vânzarea lui Isus

¹⁴ Atunci^(H), unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul^(I), s-a dus la preoţii cei mai de seamă ¹⁵ şi le-a zis: „Ce^(J) vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. ¹⁶ Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

Descoperirea vânzătorului

¹⁷ În^(K) ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?” ¹⁸ El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: ‘Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta».’ ” ¹⁹ Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. ²⁰ Seara^(L), Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. ²¹ Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde”. ²² Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” ²³ Drept răspuns, El le-a zis: „Cel^(M) ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. ²⁴ Negreşit, Fiul omului Se duce după cum^(N) este scris despre El. Dar vai^(O) de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” ²⁵ Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”