Old/New Testament

6 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Când va păcătui cineva şi va^(A) săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind^(B) aproapelui său un lucru încredinţat lui sau dat^(C) în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela^(D) pe aproapele lui, ³ tăgăduind că a găsit^(E) un lucru pierdut, sau făcând^(F) un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte, ⁴ când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, ⁵ sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi^(G) întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui şi să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină. ⁶ Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec^(H) fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului. ⁷ Şi preotul^(I) va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala de care se va fi făcut vinovat.”

Legea arderii-de-tot

⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ⁹ „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi şi zi:

‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. ¹⁰ Preotul^(J) să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar şi s-o verse lângă^(K) altar. ¹¹ Apoi să se dezbrace^(L) de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc^(M) curat. ¹² Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea-de-tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea^(N) jertfelor de mulţumire. ¹³ Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.

Legea darului de mâncare

¹⁴ Iată legea^(O) darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. ¹⁵ Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere-aminte^(P) de un miros plăcut Domnului. ¹⁶ Aaron şi fiii lui să mănânce ce va mai rămâne^(Q) din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat^(R), într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ¹⁷ Să^(S) n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am^(T) dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt^(U), ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină. ¹⁸ Toată^(V) partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege^(W) veşnică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine^(X) se va atinge de ele va fi sfinţit.”

Darul de mâncare al preotului

¹⁹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁰ „Iată^(Y) darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă^(Z) de floarea făinii, ca dar de mâncare veşnic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara, ²¹ să fie pregătită în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. ²² Preotul dintre fiii lui Aaron^(AA), care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului: să fie arsă^(AB) întreagă. ²³ Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”

Legea jertfei de ispăşire

²⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁵ „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi zi-le:

‘Iată^(AC) legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul^(AD) unde se junghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt^(AE). ²⁶ Preotul^(AF) care va aduce jertfa de ispăşire, acela s-o mănânce, şi anume să fie mâncată într-un^(AG) loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ²⁷ Oricine^(AH) se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. ²⁸ Vasul de pământ în care se va fierbe să se^(AI) spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă. ²⁹ Toată partea^(AJ) bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru^(AK) preasfânt. ³⁰ Dar să nu se mănânce nicio jertfă^(AL) de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Sfântul Locaş, ci aceea să fie arsă în foc.

Legea jertfei de vină

7 Iată^(AM) legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt^(AN). ² În^(AO) locul unde se junghie arderea-de-tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. ³ Să i se aducă toată grăsimea^(AP), coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, ⁴ cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. ⁵ Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. ⁶ Toată^(AQ) partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea, şi anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru^(AR) preasfânt. ⁷ Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa^(AS) de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea. ⁸ Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. ⁹ Orice jertfă de mâncare^(AT) coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. ¹⁰ Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn şi uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.

Legea jertfei de mulţumire

¹¹ Iată^(AU) legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului. ¹² Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite^(AV) cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn. ¹³ Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine^(AW) dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire. ¹⁴ Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea^(AX) să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire. ¹⁵ Carnea^(AY) jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa. ¹⁶ Dacă aduce^(AZ) cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. ¹⁷ Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. ¹⁸ Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine^(BA) în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios^(BB) şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina. ¹⁹ Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, ²⁰ dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie^(BC), va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie^(BD) nimicit din poporul său. ²¹ Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune^(BE) omenească, fie de^(BF) un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune^(BG), şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului să fie^(BH) nimicit din poporul său’.”

Să nu mănânce grăsimea şi sângele

²² Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²³ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune: ‘Să nu mâncaţi grăsime^(BI) de bou, de miel sau de capră. ²⁴ Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi. ²⁵ Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. ²⁶ Să nu mâncaţi^(BJ) sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. ²⁷ Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!’ ”

Darul de mulţumire

²⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁹ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Cine^(BK) va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire. ³⁰ Să aducă cu mâinile^(BL) lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul^(BM) ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. ³¹ Preotul^(BN) să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul^(BO) să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. ³² Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă^(BP), aducând-o ca dar luat prin ridicare. ³³ Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire. ³⁴ Căci Eu iau din jertfele de mulţumire aduse de copiii lui Israel: pieptul^(BQ), care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. ³⁵ Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi. ³⁶ Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din^(BR) ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor’.” ³⁷ Aceasta este legea arderii-de-tot^(BS), a darului^(BT) de mâncare, a jertfei^(BU) de ispăşire, a jertfei^(BV) pentru vină, a închinării^(BW) în slujba Domnului şi a jertfei de mulţumire^(BX). ³⁸ Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă^(BY) darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.

Pilda celor zece fecioare

25 Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui^(A). ² Cinci^(B) din ele erau nechibzuite, şi cinci, înţelepte. ³ Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, ⁴ dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. ⁵ Fiindcă mirele zăbovea, au^(C) aţipit toate şi au adormit. ⁶ La miezul nopţii, s-a^(D) auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’ ⁷ Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au^(E) pregătit candelele. ⁸ Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ‘Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele’. ⁹ Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă’. ¹⁰ Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a^(F) încuiat uşa. ¹¹ Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: ‘Doamne^(G), Doamne, deschide-ne!’ ¹² Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu^(H) vă cunosc!’ ¹³ Vegheaţi dar^(I), căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

Pilda talanţilor

¹⁴ Atunci^(J), Împărăţia cerurilor se va asemăna cu^(K) un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. ¹⁵ Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia^(L) după puterea lui, şi a plecat. ¹⁶ Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. ¹⁷ Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. ¹⁸ Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. ¹⁹ După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală. ²⁰ Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi’. ²¹ Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste^(M) multe lucruri; intră în bucuria^(N) stăpânului tău’. ²² Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi’. ²³ Stăpânul său i-a zis: ‘Bine^(O), rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’ ²⁴ Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: ²⁵ mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’ ²⁶ Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat, ²⁷ prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! ²⁸ Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. ²⁹ Pentru că^(P) celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! ³⁰ Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în^(Q) întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor’.