Old/New Testament

Jertfele pentru ispăşire

4 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune: ‘Când^(A) va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuiesc făcute, şi anume: ³ Dacă a păcătuit preotul^(B) care a primit ungerea şi, prin aceasta, a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel^(C) fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut. ⁴ Să aducă viţelul^(D) la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi să-l junghie înaintea Domnului. ⁵ Preotul, care a primit ungerea, să^(E) ia din sângele viţelului şi să-l aducă în cortul întâlnirii, ⁶ să-şi moaie degetul în sânge şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru a Sfântului Locaş. ⁷ Apoi, preotul să ungă^(F) cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii, iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la uşa cortului întâlnirii. ⁸ Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele, ⁹ cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părţi, ¹⁰ cum^(G) se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţumire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. ¹¹ Dar pielea^(H) viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui, ¹² adică tot viţelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde^(I) se aruncă cenuşa, şi să le ardă cu lemne pe foc; să fie^(J) arse pe grămada de cenuşă.

Când toată adunarea a păcătuit

¹³ Dacă^(K) toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuiesc făcute şi făcându-se astfel vinovată, ¹⁴ şi dacă păcatul săvârşit s-a^(L) descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii. ¹⁵ Bătrânii adunării să-şi^(M) pună mâinile pe capul viţelului înaintea Domnului şi să junghie viţelul înaintea Domnului. ¹⁶ Preotul^(N) care a primit ungerea să aducă din sângele viţelului în cortul întâlnirii, ¹⁷ să-şi moaie degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru. ¹⁸ Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii, şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la uşa cortului întâlnirii. ¹⁹ Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar. ²⁰ Cu viţelul^(O) acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul^(P) ispăşire pentru ei, şi li se va ierta. ²¹ Viţelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.

Când păcătuieşte o căpetenie

²² Dacă o căpetenie a păcătuit făcând^(Q) fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovată ²³ şi ajunge să descopere^(R) păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur! ²⁴ Să-şi^(S) pună mâna pe capul ţapului şi să-l junghie în locul unde se junghie arderile-de-tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire. ²⁵ Preotul^(T) să ia cu degetul din sângele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot. ²⁶ Toată grăsimea^(U) s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul^(V) pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta. ²⁷ Dacă cineva^(W) din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat ²⁸ şi ajunge să descopere păcatul^(X) pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur pentru păcatul pe care l-a făcut. ²⁹ Să-şi^(Y) pună mâna pe capul jertfei de ispăşire şi s-o junghie în locul unde se junghie arderile-de-tot. ³⁰ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului. ³¹ Preotul^(Z) să ia toată grăsimea, cum^(AA) se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut^(AB) Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea^(AC) pentru omul acesta, şi i se va ierta. ³² Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire un miel, să aducă o parte femeiască^(AD) fără cusur. ³³ Să-şi pună mâna pe capul jertfei şi s-o junghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se junghie arderile-de-tot. ³⁴ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului. ³⁵ Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar^(AE), peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel^(AF) va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit, şi i se va ierta.

Tot jertfele pentru ispăşirea păcatelor

5 Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui nespunând^(AG) ce a văzut sau ce ştie şi va cădea astfel sub vină^{(AH) 2} sau când cineva, fără să ştie, se va^(AI) atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel^(AJ) vinovat, ³ sau când cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo^(AK) spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai târziu şi se va face astfel vinovat ⁴ sau când cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să^(AL) facă ceva rău sau bine^(AM) şi, nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu şi se va face astfel vinovat – ⁵ când cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească^(AN) păcatul. ⁶ Apoi, să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină pentru păcatul pe care l-a făcut o parte femeiască din turmă, şi anume o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare, şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui. ⁷ Dacă nu va^(AO) putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele^(AP) sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celălalt ca ardere-de-tot. ⁸ Să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să-i frângă^(AQ) cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă, ⁹ să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispăşire, iar celălalt^(AR) sânge să-l stoarcă la picioarele altarului – aceasta este o jertfă de ispăşire. ¹⁰ Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere-de-tot, după^(AS) rânduielile aşezate. Astfel va face preotul^(AT) pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a făcut, şi i se va ierta. ¹¹ Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn^(AU) pe ea şi să nu adauge nici tămâie, căci este un dar de ispăşire. ¹² S-o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere-aminte^(AV), şi s-o ardă pe altar, ca şi pe^(AW) darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului – acesta este un dar de ispăşire. ¹³ Astfel va face preotul^(AX) pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l-a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. Cealaltă parte, care va mai rămâne^(AY) din darul acesta, să fie a preotului, ca şi la darul de mâncare.’ ”

Jertfele pentru vină

¹⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹⁵ „Când^(AZ) cineva va face o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de lucrurile închinate Domnului, să aducă^(BA) Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbec fără cusur din turmă, după preţuirea ta, în sicli de argint, după siclul^(BB) Sfântului Locaş. ¹⁶ Să mai adauge^(BC) a cincea parte la preţul lucrului cu care a înşelat Sfântul Locaş şi să-l încredinţeze preotului. Şi preotul^(BD) să facă ispăşire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta. ¹⁷ Când va păcătui cineva^(BE) făcând, fără să^(BF) ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute şi se va face vinovat^(BG), purtându-şi astfel vina, ¹⁸ să^(BH) aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul^(BI) să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie, şi i se va ierta. ¹⁹ Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul^(BJ).”

²⁹ Îndată^(A), după acele zile de necaz, soarele se^(B) va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. ³⁰ Atunci^(C) se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate^(D) seminţiile pământului se vor boci şi^(E) vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. ³¹ El^(F) va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. ³² De la smochin învăţaţi pilda^(G) lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că^(H) vara este aproape. ³³ Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. ³⁴ Adevărat vă spun că nu^(I) va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³⁵ Cerul^(J) şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Îndemn la veghere

³⁶ Despre^(K) ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai^(L) Tatăl. ³⁷ Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. ³⁸ În adevăr, cum^(M) era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie ³⁹ şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. ⁴⁰ Atunci^(N), din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. ⁴¹ Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. ⁴² Vegheaţi dar^(O), pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. ⁴³ Să ştiţi^(P) că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. ⁴⁴ De aceea^(Q), şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. ⁴⁵ Care este deci^(R) robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? ⁴⁶ Ferice^(S) de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁷ Adevărat vă spun că^(T) îl va pune peste toate averile sale. ⁴⁸ Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăboveşte să vină!’ ⁴⁹ Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, ⁵⁰ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, ⁵¹ îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo^(U) vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.