Old/New Testament

Prorocie împotriva edomiţilor

35 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, întoarce-te^(A) cu faţa spre muntele^(B) Seir, proroceşte^(C) împotriva lui ³ şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind^(D) mâna împotriva ta şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu! ⁴ Îţi voi preface cetăţile^(E) în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sunt Domnul!» ⁵ Pentru că aveai o ură^(F) veşnică şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea^(G) era la culme, ⁶ de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge şi te va urmări sângele; fiindcă^(H) n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări. ⁷ Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc^(I) şi pe cei ce se întorc. ⁸ Îi voi umple^(J) munţii cu morţi şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale. ⁹ Te voi preface^(K) în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti^(L) că Eu sunt Domnul. ¹⁰ Pentru că ai zis: «Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua^(M) în stăpânire!» măcar că Domnul^(N) era acolo, ¹¹ de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia^(O) şi urgia pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca. ¹² Vei şti^(P) însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel când ai zis: «Sunt pustiiţi şi ne sunt daţi ca pradă!» ¹³ V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile^(Q) voastre şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit! ¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Când^(R) toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate! ¹⁵ Din pricina bucuriei^(S) pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge^(T) o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.»’

Aşezarea din nou a lui Israel

36 Tu, fiul omului, proroceşte asupra munţilor^(U) lui Israel şi spune: Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului! ² Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că^(V) vrăjmaşul a zis despre voi: «Ha! Ha! Aceste înălţimi^(W) veşnice au ajuns moştenirea^(X) noastră!»’ ³ proroceşte şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentru că aţi fost^(Y) de batjocura şi de ocara popoarelor, ⁴ de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărâmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, care au ajuns^(Z) de prada şi de râsul^(AA) celorlalte neamuri dimprejur»; ⁵ aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Da, în^(AB) focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, care şi-au însuşit^(AC) ţara Mea şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.» ⁶ De aceea, proroceşte despre ţara lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentru că suferiţi ocară^(AD) din partea neamurilor!»’ ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Îmi ridic^(AE) mâna şi jur că neamurile care vă înconjoară îşi vor purta ele însele ocara! ⁸ Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. ⁹ Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. ¹⁰ Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile^(AF). ¹¹ Voi înmulţi^(AG) pe oamenii şi vitele care vor creşte şi se vor înmulţi; voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte şi vă voi face mai mult bine decât odinioară şi veţi şti^(AH) că Eu sunt Domnul. ¹² Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni^(AI) şi tu vei fi moştenirea lor şi nu-i vei mai^(AJ) nimici.» ¹³ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pentru că ţi se zice: ‘Tu^(AK), ţară, ai mâncat oameni, ţi-ai nimicit chiar şi neamul tău’, ¹⁴ din pricina aceasta de acum încolo nu vei mai mânca oameni şi nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁵ De acum, nu te voi mai face^(AL) să auzi batjocurile neamurilor şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul, Dumnezeu.’ ” ¹⁶ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁷ „Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au spurcat-o^(AM) prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea^(AN) unei femei în timpul necurăţiei ei. ¹⁸ Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei din pricina sângelui^(AO) pe care-l vărsaseră în ţară şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră. ¹⁹ I-am risipit^(AP) printre neamuri şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am^(AQ) judecat după purtarea şi faptele lor rele. ²⁰ Când au venit printre neamuri, oriîncotro se duceau, pângăreau^(AR) Numele Meu cel sfânt, aşa încât se zicea despre ei: ‘Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.’ ²¹ Şi am vrut să scap cinstea Numelui^(AS) Meu celui sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese. ²² De aceea, spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu^(AT) celui sfânt, pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers. ²³ De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul, Dumnezeu, când voi fi sfinţit^(AU) în voi sub ochii lor. ²⁴ Căci vă voi scoate^(AV) dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. ²⁵ Vă voi stropi^(AW) cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi^(AX) de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. ²⁶ Vă voi^(AY) da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. ²⁷ Voi pune Duhul^(AZ) Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. ²⁸ Veţi locui^(BA) în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu^(BB) şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. ²⁹ Vă voi^(BC) izbăvi de toate necurăţiile voastre. Voi chema^(BD) grâul şi-l voi înmulţi; nu voi^(BE) mai trimite foametea peste voi. ³⁰ Voi înmulţi^(BF) rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri. ³¹ Atunci vă veţi^(BG) aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor voastre. ³² Şi toate aceste lucruri nu^(BH) le fac din pricina voastră, zice Domnul, Dumnezeu, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!»’ ³³ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘În ziua când vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite şi dărâmăturile^(BI) vor fi zidite din nou; ³⁴ ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. ³⁵ Şi se va spune atunci: «Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului^(BJ) şi cetăţile acestea dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite!» ³⁶ Şi neamurile care vor mai rămâne în jurul vostru vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat şi am sădit ce era pustiit. Eu^(BK), Domnul, am vorbit şi voi şi face.’ ³⁷ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată în ce privinţă Mă voi^(BL) lăsa înduplecat de casa lui Israel şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi^(BM) pe oameni ca pe o turmă de oi. ³⁸ Cetăţile dărâmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme care sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.’ ”

1 Simon^[a] Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi^(A) preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos: ² Harul^(B) şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! ³ Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin^(C) cunoaşterea Celui ce^(D) ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, ⁴ prin^(E) care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi^(F) firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit^(G) de stricăciunea care este în lume prin pofte. ⁵ De aceea, daţi-vă^(H) şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa^(I); ⁶ cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; ⁷ cu evlavia, dragostea de fraţi^(J); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. ⁸ Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici^(K) leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. ⁹ Dar cine nu are aceste lucruri este^(L) orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit^(M) de vechile lui păcate. ¹⁰ De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să^(N) vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi^(O) aluneca niciodată. ¹¹ În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. ¹² De aceea voi^(P) fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar^(Q) că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi. ¹³ Dar socotesc că este drept, cât^(R) voi mai fi în cortul acesta, să^(S) vă ţin treji aducându-vă aminte, ¹⁴ căci ştiu^(T) că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul^(U) nostru Isus Hristos. ¹⁵ Îmi voi da osteneala, dar, ca şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. ¹⁶ În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme^(V) meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut^(W) noi înşine, cu ochii noştri, mărirea Lui. ¹⁷ Căci El^(X) a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. ¹⁸ Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele^(Y) cel sfânt. ¹⁹ Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o^(Z) lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul^(AA) de dimineaţă în inimile voastre. ²⁰ Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio^(AB) prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. ²¹ Căci nicio^(AC) prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci^(AD) oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.