Old/New Testament

Dărâmarea Ierusalimului

24 În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta^(A) se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim. ³ Spune o pildă acestei case^(B) de îndărătnici şi zi-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pune, pune cazanul^(C) şi toarnă apă în el! ⁴ Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase. ⁵ Alege ce e mai bun din turmă şi pune lemnele grămadă sub cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare şi să fiarbă şi oasele din el». ⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai de cetatea cea setoasă^(D) de sânge, cazanul cel plin de rugină şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el unele după altele, fără să trageţi^(E) la sorţi. ⁷ Căci sângele pe care l-a vărsat ea este încă în mijlocul ei. L-a pus pe stânca goală, nu l-a vărsat^(F) pe pământ, ca să-l acopere apoi cu ţărână. ⁸ Ca să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun i-am vărsat^(G) sângele pe stânca goală, pentru ca să nu fie acoperit». ⁹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai^(H) de cetatea cea setoasă de sânge! Vreau să fac un rug mare! ¹⁰ Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertura groasă, ca să se ardă şi ciolanele. ¹¹ Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbânte arama, să i se topească^(I) murdăria dinăuntru şi să i se şteargă rugina. ¹² Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc, ¹³ şi tu doreşti iarăşi nelegiuire în spurcăciunea ta! Pentru că am vrut să te curăţ, şi nu te-ai făcut curată, nu vei mai fi curăţită de spurcăciunea ta până^(J) Îmi voi potoli mânia asupra ta. ¹⁴ Eu, Domnul^(K), am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini! Nu Mă voi lăsa, nu^(L) voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale»’, zice Domnul, Dumnezeu.” ¹⁵ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁶ „Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jeleşti, nici să nu plângi şi să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea. ¹⁷ Suspină în tăcere, dar nu plânge^(M) ca la morţi! Leagă-ţi turbanul^(N), pune-ţi încălţămintea^(O) în picioare, nu-ţi acoperi^(P) barba şi nu mânca pâinea de jale!” ¹⁸ Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit nevasta. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise. ¹⁹ Poporul mi-a zis: „Nu vrei să ne lămureşti^(Q) ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?” ²⁰ Eu le-am răspuns: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ²¹ ‘Spune casei lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pângări^(R) Locaşul Meu cel Sfânt, fala puterii voastre, ce vă e mai scump^(S) în ochi, lucrul iubit de voi, şi fiii^(T) voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie. ²² Şi atunci veţi face cum am făcut şi eu. Nu^(U) vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea de jale, ²³ veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu^(V) vă veţi jeli şi nici nu veţi plânge, ci veţi tânji^(W) pentru nelegiuirile voastre şi vă veţi văita între voi. ²⁴ Ezechiel^(X) va fi un semn pentru voi. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi^(Y), când se vor întâmpla aceste lucruri, veţi şti^(Z) că Eu sunt Domnul, Dumnezeu. ²⁵ Tu însă, fiul omului, în ziua când le voi răpi ceea ce face tăria^(AA) lor, bucuria şi fala lor, ce le este scump ochilor şi lucrul iubit de ei, pe fiii şi fiicele lor, ²⁶ în ziua aceea, va veni un fugar^(AB) la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale. ²⁷ În^(AC) ziua aceea, ţi se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi şi nu vei mai fi mut. Vei fi^(AD) un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sunt Domnul.»’ ”

25 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, întoarce-ţi^(AE) faţa spre copiii^(AF) lui Amon şi proroceşte împotriva lor! ³ Spune copiilor lui Amon: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentru că^(AG) ai zis: Ha! Ha! Sfântului Meu locaş când era pângărit, ţării lui Israel când era pustiită şi casei lui Iuda când se ducea în robie, ⁴ de aceea, iată, te dau în stăpânirea fiilor Răsăritului; ei îşi vor aşeza staulele în mijlocul tău şi îşi vor face locuinţele în tine; îţi vor mânca roadele şi îţi vor bea laptele. ⁵ Voi face din Raba^(AH) un ocol^(AI) de cămile şi din ţara copiilor lui Amon o stână de oi, ca să ştiţi^(AJ) că Eu sunt Domnul!»’ ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că ai bătut din mâini^(AK) şi ai dat din picior, pentru că te-ai bucurat^(AL) în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului de ţara lui Israel, ⁷ de aceea, iată că Îmi întind^(AM) mâna peste tine şi te dau pradă neamurilor; te şterg din mijlocul popoarelor, te scot din numărul ţărilor şi te nimicesc. Şi vei şti că Eu sunt Domnul!’ ⁸ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că Moabul^(AN) şi Seirul^(AO) au zis: «Iată, casa lui Iuda a ajuns ca toate neamurile!», ⁹ de aceea deschid ţinutul Moabului dinspre cetăţi, dinspre cetăţile lui de la hotare, care sunt podoaba ţării, şi anume: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim, ¹⁰ îl deschid şi-l dau în stăpânire fiilor^(AP) Răsăritului, împreună cu ţara amoniţilor, ca să nu mai fie pomeniţi^(AQ) printre neamuri copiii lui Amon. ¹¹ Îmi voi împlini judecăţile împotriva Moabului! Şi vor şti că Eu sunt Domnul.’ ¹² Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că Edomul^(AR) s-a dedat la răzbunare faţă de casa lui Iuda, pentru că s-a făcut vinovat şi s-a răzbunat pe ea, ¹³ de aceea’, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, ‘Îmi întind mâna împotriva Edomului, îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, îl voi preface într-un pustiu, de la Teman până la Dedan; vor cădea loviţi de sabie. ¹⁴ Mă voi răzbuna^(AS) pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului după mânia şi urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea’, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că^(AT) filistenii^(AU) s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului, voind să nimicească totul în ura lor străveche’, ¹⁶ aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, ‘iată că Îmi întind mâna^(AV) împotriva filistenilor, nimicesc cu desăvârşire pe cheretiţi^(AW) şi prăpădesc tot ce a mai rămas^(AX) pe coasta mării, ¹⁷ Mă voi năpusti^(AY) cu mare răzbunare asupra lor, pedepsindu-i cu urgie. Şi vor şti^(AZ) că Eu sunt Domnul când Mă voi răzbuna pe ei.’ ”

Prorocie împotriva Tirului şi Sidonului

26 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, pentru că^(BA) Tirul a zis despre Ierusalim: ‘Ha! Ha!^(BB) Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!, ³ de aceea’, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, ‘iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile! ⁴ Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna şi o voi face^(BC) o stâncă goală. ⁵ Va rămâne în mare ca un loc unde se vor întinde mreji^(BD) de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Va fi prada neamurilor! ⁶ Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti^(BE) astfel că Eu sunt Domnul.’ ⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul^(BF) Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi şi cu o mare mulţime de popoare. ⁸ El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri^(BG) de apărare împotriva ta, va ridica întărituri şi va ridica scutul împotriva ta. ⁹ Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui. ¹⁰ Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carelor când va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într-o cetate cucerită; ¹¹ va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stâlpii mândriei tale vor cădea la pământ. ¹² Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta. ¹³ Voi^(BH) face să înceteze astfel glasul^(BI) cântecelor tale şi nu se va mai auzi sunetul harpelor tale. ¹⁴ Te^(BJ) voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit’, zice Domnul Dumnezeu. ¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre Tir: ‘Se vor cutremura^(BK) ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău. ¹⁶ Toţi voievozii mării^(BL) se dau jos^(BM) de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele şi îşi leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă şi stau^(BN) pe pământ; întruna tremură^(BO) de groază şi stau înmărmuriţi^(BP) din pricina ta. ¹⁷ Ei fac o cântare de jale^(BQ) asupra ta şi-ţi zic: «Vai, cum ai fost nimicit tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică^(BR) pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, care băgau groaza în toţi cei dimprejur!» ¹⁸ Acum tremură^(BS) ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfârşitul tău.’ ¹⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul şi când te vor acoperi apele cele mari, ²⁰ te voi pogorî împreună cu cei ce^(BT) se pogoară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în adâncimile pământului, în singurătăţi veşnice, lângă cei ce s-au pogorât în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara^(BU) celor vii. ²¹ Te voi nimici^(BV) cu desăvârşire şi nu vei mai fi; te vor căuta^(BW), şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.’ ”

2 Lepădaţi^(A) dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire ² şi, ca^(B) nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele^(C) duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, ³ dacă aţi gustat^(D) în adevăr că bun este Domnul. ⁴ Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată^(E) de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Şi^(F) voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă^(G) duhovnicească, o preoţie^(H) sfântă şi să aduceţi jertfe^(I) duhovniceşti, plăcute^(J) lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ⁶ Căci este scris în Scriptură: „Iată^(K) că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine”. ⁷ Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra^(L) pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; ⁸ şi „o piatră^(M) de poticnire, şi o stâncă de cădere”. Ei^(N) se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la^(O) aceasta sunt rânduiţi. ⁹ Voi însă sunteţi o seminţie^(P) aleasă, o preoţie^(Q) împărătească, un neam^(R) sfânt, un popor^(S) pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric^(T) la lumina Sa minunată; ¹⁰ pe voi, care^(U) odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. ¹¹ Preaiubiţilor, vă sfătuiesc, ca^(V) pe nişte străini şi călători, să^(W) vă feriţi de poftele firii pământeşti care^(X) se războiesc cu sufletul. ¹² Să aveţi^(Y) o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin^(Z) faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în^(AA) ziua cercetării. ¹³ Fiţi supuşi^(AB) oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, ¹⁴ cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să^(AC) pedepsească pe făcătorii de rele şi să^(AD) laude pe cei ce fac bine. ¹⁵ Căci voia lui Dumnezeu este ca^(AE), făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. ¹⁶ Purtaţi-vă ca^(AF) nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi^(AG) ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Cinstiţi^(AH) pe toţi oamenii; iubiţi^(AI) pe fraţi; temeţi-vă^(AJ) de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! ¹⁸ Slugilor^(AK), fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. ¹⁹ Căci este un lucru plăcut^(AL) dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept. ²⁰ În adevăr, ce^(AM) fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. ²¹ Şi la^(AN) aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos^(AO) a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă^(AP), ca să călcaţi pe urmele Lui. ²² „El^(AQ) n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” ²³ Când^(AR) era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se^(AS) supunea dreptului Judecător. ²⁴ El^(AT) a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca^(AU) noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin^(AV) rănile Lui aţi fost vindecaţi. ²⁵ Căci eraţi^(AW) ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la^(AX) Păstorul şi Episcopul^[a] sufletelor voastre.