Old/New Testament

Mustrări şi făgăduinţe

20 În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii^(A) lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul şi au şezut jos înaintea mea. ² Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ³ „Fiul omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Să Mă întrebaţi aţi venit? Pe viaţa Mea, că nu^(B) Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu.’ ⁴ Vrei să-i judeci^(C), fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le^(D) înainte urâciunile părinţilor lor! ⁵ Spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘În ziua când am^(E) ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânţa casei lui Iacov şi M-am arătat^(F) lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei şi am zis: «Eu sunt^(G) Domnul, Dumnezeul vostru!» ⁶ În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei ca să-i duc^(H) din ţara Egiptului într-o ţară pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă^(I) dintre toate ţările. ⁷ Atunci le-am zis: «Lepădaţi^(J) fiecare urâciunile^(K) care vă atrag privirile şi nu vă spurcaţi cu idolii^(L) Egiptului! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!» ⁸ Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte. Niciunul n-a lepădat urâciunile care îi atrăgeau privirile şi n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gând să-Mi vărs mânia^(M) peste ei, să-Mi sleiesc mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului. ⁹ Dar am avut în vedere^(N) Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau şi în faţa cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din ţara Egiptului. ¹⁰ Şi i-am scos^(O) astfel din ţara Egiptului şi i-am dus în pustie. ¹¹ Le-am dat^(P) legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele pe care^(Q) trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. ¹² Le-am dat şi Sabatele Mele^(R) să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc. ¹³ Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea^(S) în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile^(T) Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele şi Mi-au pângărit^(U) peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustie^(V), ca să-i nimicesc. ¹⁴ Dar am avut în vedere^(W) Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt. ¹⁵ Chiar şi în pustie Mi-am ridicat^(X) mâna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o hotărâsem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă^(Y) din toate ţările, ¹⁶ şi aceasta pentru că^(Z) au lepădat poruncile Mele şi n-au urmat legile Mele şi pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima^(AA) nu li s-a depărtat de la idolii lor. ¹⁷ Dar m-am uitat cu milă^(AB) la ei, nu i-am nimicit şi nu i-am stârpit în pustie. ¹⁸ Atunci am zis fiilor lor în pustie: «Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor şi nu vă spurcaţi cu idolii lor! ¹⁹ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi^(AC) întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le. ²⁰ Sfinţiţi^(AD) Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!» ²¹ Dar fiii s-au răzvrătit^(AE) şi ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit şi n-au împlinit poruncile Mele pe care^(AF) trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele şi au pângărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs^(AG) urgia peste ei, să-Mi sting mânia împotriva lor în pustie. ²² Dar Mi-am tras mâna^(AH) înapoi şi am avut în vedere^(AI) Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt. ²³ În pustie, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei şi le-am jurat că am să-i împrăştii^(AJ) printre neamuri şi să-i risipesc în felurite ţări, ²⁴ pentru că n-au împlinit^(AK) poruncile Mele şi au lepădat învăţăturile Mele, au pângărit Sabatele mele şi şi-au întors ochii^(AL) spre idolii părinţilor lor. ²⁵ Ba încă le-am dat şi legi^(AM) care nu erau bune şi porunci prin care nu puteau să trăiască. ²⁶ I-am spurcat prin darurile lor de mâncare, când treceau prin foc^(AN) pe toţi întâii lor născuţi; am vrut să-i pedepsesc astfel şi să le arăt^(AO) că Eu sunt Domnul.’ ²⁷ De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Părinţii voştri M-au batjocorit^(AP) şi mai mult, arătându-se necredincioşi faţă de Mine. ²⁸ Şi anume, când i-am dus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, şi ei şi-au aruncat ochii^(AQ) spre orice deal înalt şi spre orice copac stufos, acolo şi-au adus jertfele, acolo şi-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo şi-au ars miresmele de un miros plăcut şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură.»’ ²⁹ Eu i-am întrebat: ‘Ce sunt aceste înălţimi la care vă duceţi?’ ‘De aceea li s-a dat numele de înălţimi până în ziua de azi!’ ³⁰ De aceea spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Voiţi voi să vă spurcaţi în felul părinţilor voştri şi să curviţi alergând după urâciunile lor? ³¹ Da, aducându-vă darurile^(AR) de mâncare, trecându-vă copiii prin foc, vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las^(AS) să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi! ³² Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă^(AT) închipuiţi când ziceţi: «Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!» ³³ Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că Eu Însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare şi cu braţ întins^(AU) şi vărsându-Mi urgia. ³⁴ Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit cu mână tare şi cu braţ întins şi vărsându-Mi urgia. ³⁵ Vă voi aduce în pustia popoarelor şi acolo^(AV) Mă voi judeca faţă în faţă cu voi. ³⁶ Cum M-am judecat^(AW) cu părinţii voştri în pustia ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, zice Domnul, Dumnezeu. ³⁷ Vă voi trece^(AX) pe sub toiag şi vă voi pune sub mustrarea legământului. ³⁸ Voi deosebi^(AY) dintre voi pe cei îndărătnici şi pe cei ce nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care sunt străini, dar nu vor merge^(AZ) iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti^(BA) că Eu sunt Domnul.’ ³⁹ Acum, casa lui Israel, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Duceţi-vă şi slujiţi^(BB) fiecare la idolii voştri! După aceea, Mă veţi asculta negreşit şi nu veţi mai pângări^(BC) Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare şi cu idolii voştri! ⁴⁰ Căci pe muntele Meu^(BD) cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu, acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi în ţară; acolo îi^(BE) voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre şi tot ce-Mi veţi închina. ⁴¹ Vă voi primi ca pe nişte miresme^(BF) cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi risipiţi, şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor. ⁴² Şi^(BG) veţi şti că Eu sunt Domnul când^(BH) vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri. ⁴³ Acolo^(BI) vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu care v-aţi spurcat şi vă va fi scârbă^(BJ) de voi înşivă din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-aţi făcut. ⁴⁴ Şi veţi şti^(BK) că Eu sunt Domnul când Mă voi purta cu voi având în vedere^(BL) Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu’.”

Împotriva Ierusalimului şi a amoniţilor

⁴⁵ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁴⁶ „Fiul omului^(BM), întoarce-ţi faţa spre miazăzi şi vorbeşte împotriva locurilor de miazăzi! Proroceşte împotriva pădurii din câmpiile de miazăzi! ⁴⁷ Spune pădurii de la miazăzi: ‘Ascultă Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi aprinde^(BN) un foc în tine care va mistui orice^(BO) copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, şi totul va fi ars de ea, de la miazăzi^(BP) până la miazănoapte. ⁴⁸ Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, şi nu se va stinge nicidecum!»’ ” ⁴⁹ Eu am zis: „Ah, Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: ‘Omul acesta face întruna la pilde!’ ”

21 Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului^(BQ), întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte^(BR) împotriva locurilor sfinte, proroceşte împotriva ţării lui Israel! ³ Spune ţării lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici cu desăvârşire în mijlocul tău pe cel neprihănit^(BS) şi pe cel rău. ⁴ Pentru că vreau să nimicesc cu desăvârşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, pentru ca să lovească orice făptură, de la^(BT) miazăzi până la miazănoapte. ⁵ Şi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, şi nu^(BU) se va mai întoarce înapoi în ea. ⁶ Şi tu, fiul omului, gemi^(BV)! Cu rărunchii zdrobiţi şi cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor!»’ ⁷ Şi, dacă te vor întreba: ‘Pentru ce gemi?’ să răspunzi: ‘Pentru că vine o veste’… Când va veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile^(BW) vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni şi toţi genunchii se vor topi ca apa!… Iată că vine, a sosit, zice Domnul, Dumnezeu!” ⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ „Fiul omului, proroceşte şi spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul’. Zi: ‘Sabia, da, sabia^(BX) este ascuţită şi lustruită. ¹⁰ Este ascuţită pentru măcel şi lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn… ¹¹ A dat-o la lustruit ca s-o apuce cu mâna; este ascuţită sabia şi lustruită ca să înarmeze mâna celui ce^(BY) măcelăreşte. ¹² Strigă şi vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt daţi pradă sabiei împreună cu poporul Meu; de aceea, bate-te^(BZ) pe coapsă! ¹³ Da, încercarea^(CA) s-a făcut. Şi ce va fi dacă toiagul acesta de cârmuire, care nesocoteşte totul, va fi^(CB) nimicit?’ ” zice Domnul, Dumnezeu! ¹⁴ „Şi tu, fiul omului, proroceşte şi bate^(CC) din mâini! Loviturile sabiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte^(CD) de toate părţile. ¹⁵ Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulţesc pe cei loviţi, de aceea am tras sabia, ameninţându-i la toate porţile lor. Vai, e făcută^(CE) să fulgere şi ascuţită pentru măcel! ¹⁶ Strânge-ţi^(CF) puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Aşază-te, întoarce-te la stânga! Îndreaptă-ţi ascuţişul în toate părţile! ¹⁷ Şi Eu voi bate^(CG) din mâini de bucurie şi Îmi voi^(CH) potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!” ¹⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁹ „Fiul omului, croieşte-ţi două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amândouă trebuie să iasă din aceeaşi ţară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate. ²⁰ Să faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia să vină la Raba^(CI), cetatea copiilor lui Amon, şi pe celălalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită. ²¹ Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgeţile, întreabă terafimii şi cercetează ficatul. ²² Sorţul care este în dreapta lui înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel şi să scoată strigăte^(CJ) de război; vor ridica berbeci^(CK) împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor face şanţuri de apărare. ²³ Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei care au făcut jurăminte^(CL) mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.” ²⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătându-vă păcatele în toate faptele voastre; pentru că vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mâna lui! ²⁵ Şi tu, domn^(CM) nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi^(CN) vine tocmai când nelegiuirea este la culme! ²⁶ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘La o parte cu mitra, jos cununa împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va^(CO) fi înălţat şi ce este înălţat va fi plecat! ²⁷ Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi^(CP) da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa.’ ²⁸ Şi tu, fiul omului, proroceşte şi spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon^(CQ) şi despre ocara lor. Spune: «Sabia, da, sabia^(CR) este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească! ²⁹ În mijlocul vedeniilor^(CS) cu care te înşală ei şi în mijlocul prorociilor mincinoase pe care ţi le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror^(CT) zi vine tocmai când nelegiuirea lor este la culme. ³⁰ Bagă-ţi sabia^(CU) înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în ţara ta^(CV) de naştere, te voi^(CW) judeca! ³¹ Îmi voi vărsa^(CX) mânia peste tine, voi sufla^(CY) împotriva ta cu focul urgiei Mele şi te voi da în mâinile unor oameni care nu lucrează decât la nimicire. ³² Vei fi ars de foc; sângele tău va curge în mijlocul ţării! Nu-şi^(CZ) vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit».’ ”

5 Ascultaţi acum^(A) voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. ² Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi^(B) strâns comori în zilele din urmă! ⁴ Iată că plata^(C) lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele^(D) secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. ⁵ Aţi^(E) trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. ⁶ Aţi^(F) osândit, aţi omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea! ⁷ Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaie^(G) timpurie şi târzie. ⁸ Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci^(H) venirea Domnului este aproape. ⁹ Nu^(I) vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi; iată că Judecătorul este^(J) chiar la uşă. ¹⁰ Fraţii mei, luaţi^(K) ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe prorocii care au vorbit în Numele Domnului. ¹¹ Iată, noi numim fericiţi^(L) pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea^(M) lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul^(N) şi cum Domnul^(O) este plin de milă şi de îndurare. ¹² Mai presus de toate, fraţii mei, să^(P) nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”, şi „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeţi sub judecată. ¹³ Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă^(Q)! ¹⁴ Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii^[a] Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge^(R) cu untdelemn în Numele Domnului. ¹⁵ Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi^(S), dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. ¹⁶ Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare^(T) putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. ¹⁷ Ilie era un om supus aceloraşi^(U) slăbiciuni ca şi noi şi^(V) s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi^(W) n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. ¹⁸ Apoi s-a rugat din nou^(X) şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul. ¹⁹ Fraţilor, dacă^(Y) s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul, ²⁰ să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va^(Z) mântui un suflet de la moarte şi va^(AA) acoperi o sumedenie de păcate.