Old/New Testament

Răsplătirile dumnezeieşti

18 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: ‘Părinţii^(A) au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii’? ³ Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel. ⁴ Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul^(B) care păcătuieşte, acela va muri. ⁵ Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, ⁶ care nu mănâncă pe munţi^(C) carne jertfită idolilor şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte^(D) nevasta aproapelui său şi nu se apropie de nevastă-sa în timpul^(E) necurăţiei ei, ⁷ care n-asupreşte^(F) pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul^(G), care nu răpeşte nimic, care dă^(H) din pâinea lui celui flămând şi înveleşte cu o haină pe cel gol, ⁸ care nu împrumută cu dobândă^(I) şi nu ia camătă, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă^(J) după adevăr între un om şi altul, ⁹ care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie – omul acela este drept şi va trăi^(K) negreşit, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁰ Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă^(L) sânge sau care face ceva de felul acesta; ¹¹ dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său, ¹² asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face^(M) urâciuni, ¹³ împrumută cu dobândă şi ia camătă, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele^(N) lui să cadă asupra capului lui! ¹⁴ Dar, dacă un om are un fiu care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel; ¹⁵ dacă fiul acela nu mănâncă^(O) pe munţi şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe nevasta aproapelui său, ¹⁶ nu asupreşte pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpeşte, ci dă din pâinea lui celui flămând şi acoperă cu o haină pe cel gol, ¹⁷ îşi abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit. ¹⁸ Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit de la alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va^(P) muri pentru nelegiuirea lui! ¹⁹ Voi însă ziceţi: ‘Pentru ce^(Q) nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?’ Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit! ²⁰ Sufletul^(R) care păcătuieşte acela va muri. Fiul^(S) nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea^(T) celui neprihănit va fi peste el şi răutatea^(U) celui rău va fi peste el. ²¹ Dar, dacă^(V) cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. ²² Toate^(W) fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. ²³ Doresc^(X) Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? ²⁴ Însă, dacă^(Y) cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea^(Z) lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele. ²⁵ Voi ziceţi: ‘Calea^(AA) Domnului nu este dreaptă!’ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? ²⁶ Dacă^(AB) cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. ²⁷ Dar, dacă^(AC) cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu. ²⁸ Pentru că^(AD) îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri. ²⁹ Casa^(AE) lui Israel zice: ‘Calea Domnului nu este dreaptă.’ Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? ³⁰ De aceea^(AF) vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă^(AG) şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. ³¹ Lepădaţi^(AH) de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă^(AI) nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? ³² Căci Eu nu doresc^(AJ) moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”

Plângeri asupra domnitorilor lui Israel

19 „Tu însă fă o plângere^(AK) asupra domnului lui Israel ² şi zi: ‘Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei. ³ A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ^(AL), învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat oameni. ⁴ Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului^(AM). ⁵ Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt^(AN) pui şi l-a făcut leuţ. ⁶ El a^(AO) umblat cu leii, s-a făcut leuţ^(AP), a învăţat să sfâşie prada şi a mâncat oameni. ⁷ A năvălit în palatele lor şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. ⁸ Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile^(AQ) din toate ţinuturile de primprejur. I-au întins laţuri şi a fost prins^(AR) în groapa lor. ⁹ I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă şi l-au dus^(AS) la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii^(AT) lui Israel.’” ¹⁰ „Mamă-ta, ca şi tine^(AU), era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare^(AV) şi încărcată de mlădiţe din pricina belşugului apelor. ¹¹ Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei^(AW) întrecea ramurile stufoase şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei. ¹² Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul^(AX) de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mâncat focul. ¹³ Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă. ¹⁴ Din mlădiţele ei a ieşit^(AY) foc şi i-a mâncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale^(AZ).”

4 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care^(A) se luptă în mădularele voastre? ² Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. ³ Sau cereţi^(B) şi nu căpătaţi, pentru că^(C) cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. ⁴ Suflete preacurvare!^(D) Nu ştiţi că prietenia^(E) lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine^(F) vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. ⁵ Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul^(G), pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. ⁶ Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu^(H) stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”. ⁷ Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă^(I) diavolului, şi el va fugi de la voi. ⁸ Apropiaţi-vă^(J) de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă^(K) mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă^(L) inima, oameni^(M) cu inima împărţită! ⁹ Simţiţi-vă^(N) ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare: ¹⁰ Smeriţi-vă^(O) înaintea Domnului, şi El vă va înălţa. ¹¹ Nu^(P) vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau^(Q) judecă pe fratele său vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. ¹² Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care^(R) are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu^(S) cine eşti de judeci pe aproapele tău? ¹³ Ascultaţi^(T), acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!” ¹⁴ Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur^(U), care se arată puţintel, şi apoi piere. ¹⁵ Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va^(V) vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”. ¹⁶ Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice^(W) laudă de felul acesta este rea. ¹⁷ Deci cine^(X) ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!