Old/New Testament

Împotriva celor ce se alipesc de idoli

14 Câţiva din bătrânii lui Israel au venit^(A) la mine şi au şezut înaintea mea. ² Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ³ „Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă^(B) în nelegiuire! Să Mă^(C) las Eu să fiu întrebat de ei? ⁴ De aceea vorbeşte-le şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Orice om din casa lui Israel care îşi poartă idolii în inimă şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească prorocului, Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui, ⁵ ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.»’ ⁶ De aceea, spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre! ⁷ Căci orice om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească unui proroc ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine Însumi îi voi răspunde. ⁸ Îmi voi întoarce^(D) Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn^(E) şi de pomină şi îl voi nimici cu desăvârşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti^(F) că Eu sunt Domnul! ⁹ Dacă prorocul se va lăsa amăgit^(G) să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe prorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. ¹⁰ Îşi vor purta astfel păcatul lor şi pedeapsa prorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă, ¹¹ ca să nu se mai rătăcească^(H) de la Mine casa lui Israel şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul^(I) Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor» ’ ”, zice Domnul, Dumnezeu!

Dreptatea pedepselor Domnului

¹² Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹³ „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul^(J) pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, ¹⁴ chiar de ar fi^(K) în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea^(L) lor, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁵ Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice^(M), care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni din pricina acestor fiare ¹⁶ şi ar fi în mijlocul ei aceşti^(N) trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu. ¹⁷ Sau, dacă aş^(O) aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici^(P) cu desăvârşire oamenii şi vitele ¹⁸ şi^(Q) ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar mai scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa. ¹⁹ Sau, dacă aş trimite ciuma^(R) în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa^(S) urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele, ²⁰ şi ar fi^(T) în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.” ²¹ Totuşi aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Măcar că trimit^(U) împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc cu desăvârşire din el oamenii şi vitele, ²² tot va fi o rămăşiţă^(V) care va scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea^(W) şi faptele şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui. ²³ Ei vă vor mângâia când le veţi vedea purtarea şi faptele şi veţi cunoaşte că nu fără^(X) temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului”, zice Domnul, Dumnezeu.

Locuitorii Ierusalimului, asemănaţi cu lemnul de viţă

15 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele-de-vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure? ³ Ia oare cineva din lemnul acesta ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cârlig de atârnat ceva în el? ⁴ Iată că este pus pe foc^(Y) să ardă. După ce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva? ⁵ Iată, când era întreg, nu se putea face nimic din el. Cu cât mai puţin acum, după ce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el?” ⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului. ⁷ Îmi voi întoarce Faţa^(Z) împotriva lor; au ieşit^(AA) din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti^(AB) că Eu sunt Domnul când Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor. ⁸ Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi”, zice Domnul, Dumnezeu.

2 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând^(A) la faţa omului^(B). ² Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost ³ şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”, ⁴ nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? ⁵ Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a^(C) ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi^(D) în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care^(E) a făgăduit-o celor ce-L iubesc? ⁶ Şi voi^(F) înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă^(G) târăsc înaintea judecătoriilor? ⁷ Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? ⁸ Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să^(H) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. ⁹ Dar, dacă aveţi^(I) în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege, ca nişte călcători de lege. ¹⁰ Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face^(J) vinovat de toate. ¹¹ Căci Cel ce a zis: „Să^(K) nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. ¹² Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege^(L) a slobozeniei: ¹³ căci judecata^(M) este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila^(N) biruieşte judecata. ¹⁴ Fraţii mei, ce-i^(O) foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? ¹⁵ Dacă^(P) un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele ¹⁶ şi unul dintre voi le^(Q) zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? ¹⁷ Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. ¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele”. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi^(R) eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi^(S) dracii cred… şi se înfioară! ²⁰ Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? ²¹ Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când^(T) a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? ²² Vezi că^(U) credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. ²³ Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a^(V) crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”, şi el a fost numit „prietenul^(W) lui Dumnezeu”. ²⁴ Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. ²⁵ Tot aşa, curva Rahav^(X) n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? ²⁶ După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.