Old/New Testament

11 Duhul^(A) m-a răpit şi m-a dus la poarta de răsărit^(B) a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că, la intrarea porţii^(C), erau douăzeci şi cinci de oameni şi, în mijlocul lor, am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. ² Şi Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta! ³ Ei zic: ‘Nu este încă vremea^(D) potrivită că să zidim case! Cetatea^(E) este cazanul şi noi suntem carnea.’ ⁴ De aceea, proroceşte împotriva lor, proroceşte, fiul omului!” ⁵ Atunci, Duhul Domnului^(F) a căzut peste mine şi mi-a zis: „Spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine! ⁶ Aţi făcut o mulţime^(G) de omoruri în cetatea aceasta şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi.» ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Morţii voştri^(H) pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea şi ea este cazanul, dar voi^(I) veţi fi scoşi afară din ea. ⁸ Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu. ⁹ Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor şi voi împlini^(J) judecăţile mele împotriva voastră! ¹⁰ Veţi cădea^(K) loviţi de sabie, vă voi judeca^(L) la hotarul lui Israel şi veţi şti^(M) că Eu sunt Domnul. ¹¹ Cetatea aceasta^(N) nu va fi cazanul vostru şi voi nu veţi fi carnea din el, ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! ¹² Şi veţi şti^(O) că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit şi aţi^(P) lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară».’ ” ¹³ Pe când proroceam eu, a murit Pelatia^(Q), fiul lui Benaia. Eu am^(R) căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare: „Ah, Doamne, Dumnezeule, vrei să nimiceşti Tu şi ce a mai rămas din Israel?” ¹⁴ Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁵ „Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi cei din robie, şi toată casa lui Israel sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: ‘Ei sunt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…’ ¹⁶ De aceea spune despre ei: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost^(S) un Templu pentru câtăva vreme, în ţara în care au venit.»’ ¹⁷ De aceea să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vă voi strânge^(T) din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăşi din ţările în care sunteţi risipiţi şi vă voi da ţara lui Israel. ¹⁸ Şi, când vor veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. ¹⁹ Le voi^(U) da o altă inimă şi voi pune un duh nou^(V) în voi. Voi lua din trupul lor inima^(W) de piatră şi le voi da o inimă de carne, ²⁰ ca să urmeze^(X) poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele, şi ei vor fi poporul^(Y) Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. ²¹ Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor, le voi^(Z) întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.»’ ” ²² După aceea, heruvimii şi-au întins^(AA) aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. ²³ Slava^(AB) Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele^(AC) de la răsăritul^(AD) cetăţii. ²⁴ Pe mine însă m-a răpit^(AE) Duhul şi m-a dus iarăşi, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinşii de război. Şi astfel, vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine. ²⁵ Apoi am spus prinşilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul.

Robia lui Zedechia şi risipirea poporului

12 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici^(AF), care au ochi^(AG) să vadă, şi nu văd, urechi de auzit, şi n-aud, căci^(AH) sunt o casă de răzvrătiţi. ³ De aceea, fiul omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie şi pleacă ziua, sub ochii lor! Pleacă în faţa lor din locul unde eşti şi du-te în alt loc – poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. ⁴ Scoate-ţi lucrurile ca nişte lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor, dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie. ⁵ Să spargi zidul sub ochii lor şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo. ⁶ Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pământ, căci vreau să fii un semn^(AI) pentru casa lui Israel.” ⁷ Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna şi le-am scos pe negură şi le-am pus pe umăr, în faţa lor. ⁸ Dimineaţa însă, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă^(AJ) de îndărătnici: ‘Ce^(AK) faci?’ ¹⁰ Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Prorocia^(AL) aceasta priveşte pe domnul care este la Ierusalim şi pe toată casa lui Israel, care se află acolo».’ ¹¹ Spune: ‘Eu sunt un semn^(AM) pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce^(AN) într-o ţară străină, în robie. ¹² Domnitorul^(AO) care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul, ca să-l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii. ¹³ Îmi voi întinde mreaja^(AP) peste el şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce^(AQ) la Babilon, în ţara haldeenilor, dar nu-i va vedea şi va muri acolo. ¹⁴ Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor şi pe toate oştile lui, îi voi risipi^(AR) în toate vânturile şi voi scoate^(AS) sabia după ei. ¹⁵ Atunci vor şti^(AT) că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre neamuri şi îi voi risipi în felurite ţări. ¹⁶ Dar voi lăsa^(AU) din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge şi să ştie că Eu sunt Domnul.’ ” ¹⁷ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁸ „Fiul omului, îţi vei mânca^(AV) pâinea tremurând şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază. ¹⁹ Spune poporului din ţară: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: «Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara le va fi jefuită^(AW) de tot ce are din pricina silniciei^(AX) tuturor celor ce o locuiesc. ²⁰ Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite şi ţara va fi pustiită, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul».’ ” ²¹ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ²² „Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: ‘Zilele se^(AY) lungesc şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’ ²³ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură şi nu se va mai întrebuinţa în Israel».’ De aceea spune-le: ‘Se apropie^(AZ) zilele şi toate vedeniile se vor împlini! ²⁴ Căci nu^(BA) vor mai fi vedenii^(BB) mincinoase, nici prorociri înşelătoare în mijlocul casei lui Israel! ²⁵ Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune^(BC) se va împlini şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini’ ”, zice Domnul, Dumnezeu. ²⁶ Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: ²⁷ „Fiul omului^(BD), iată, casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească şi proroceşte pentru vremuri^(BE) depărtate!’ ²⁸ De aceea^(BF) spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini» ’ ”, zice Domnul, Dumnezeu.

Împotriva prorocilor mincinoşi

13 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, proroceşte împotriva prorocilor lui Israel care prorocesc şi spun celor ce^(BG) prorocesc după gustul inimii^(BH) lor: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului!’ ³ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Vai de prorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic! ⁴ Prorocii tăi, Israele, sunt ca nişte şacali^(BI) în mijlocul dărâmăturilor! ⁵ Voi nu^(BJ) v-aţi suit înaintea spărturilor, n-aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel ca să rămâneţi tari în luptă în ziua Domnului. ⁶ Vedeniile^(BK) lor sunt înşelătoare şi prorociile lor, mincinoase. Ei zic: «Aşa vorbeşte Domnul!», măcar că Domnul nu i-a trimis, şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor. ⁷ Nu sunt înşelătoare vedeniile pe care le aveţi şi nu sunt mincinoase prorociile pe care le rostiţi? Voi ziceţi: «Aşa vorbeşte Domnul!» în timp ce Eu n-am vorbit.’ ⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că spuneţi lucruri înşelătoare şi vedeniile voastre sunt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu. ⁹ Mâna Mea va fi împotriva prorocilor ale căror vedenii sunt înşelătoare şi ale căror prorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea^(BL) casei lui Israel, nici nu vor^(BM) intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti^(BN) că Eu sunt Domnul, Dumnezeu. ¹⁰ Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: «Pace^(BO)!» când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid şi ei îl tencuiesc^(BP) cu ipsos. ¹¹ De aceea, spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie^(BQ) cu vifor, pietrele de grindină vor cădea şi se va dezlănţui furtuna. ¹² Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: «Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?»’ ¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘În urgia Mea, voi porni furtuna; în mânia Mea, va veni o ploaie cu vifor şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. ¹⁴ Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ şi i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuşi şi veţi pieri în mijlocul dărâmăturilor lui. Şi veţi şti^(BR) că Eu sunt Domnul. ¹⁵ Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos şi vă voi spune: «Nu mai este niciun zid! Şi s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! ¹⁶ S-a isprăvit cu prorocii lui Israel, care prorocesc asupra Ierusalimului şi au vedenii^(BS) de pace asupra lui când nu este pace»’, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁷ ‘Iar tu, fiul omului, întoarce-ţi^(BT) privirile împotriva fiicelor poporului tău, care prorocesc^(BU) după gustul inimii lor, şi proroceşte împotriva lor!’ ¹⁸ Spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai de cele ce cos pernuţe pentru subsuori şi fac marame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele^(BV) poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre? ¹⁹ Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu pentru câţiva^(BW) pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete care n-ar trebui să moară şi făcând să trăiască nişte suflete care n-ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.»’ ²⁰ De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, am necaz pe pernuţele voastre prin care prindeţi sufletele ca păsările, de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe care le prindeţi ca păsările! ²¹ Vă voi rupe maramele şi voi scoate pe poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mâinile voastre, şi veţi şti^(BX) că Eu sunt Domnul. ²² Pentru că întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu Însumi nu l-am întristat, şi pentru că întăriţi^(BY) mâinile celui rău ca să-l împiedicaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viaţa, ²³ de aceea nu veţi^(BZ) mai avea vedenii înşelătoare şi nu veţi mai rosti prorocii. Voi scoate din mâinile voastre pe poporul Meu, şi veţi şti^(CA) că Eu sunt Domnul.’ ”

1 Iacov^(A), rob^(B) al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele^(C) douăsprezece seminţii care^(D) sunt împrăştiate: Sănătate! ² Fraţii mei, să^(E) priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite^(F) încercări, ³ ca unii care ştiţi^(G) că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. ⁴ Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. ⁵ Dacă^(H) vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o^(I) ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi^(J) va fi dată. ⁶ Dar^(K) s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. ⁷ Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, ⁸ căci este un om^(L) nehotărât şi nestatornic în toate căile sale. ⁹ Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. ¹⁰ Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci^(M) va trece ca floarea ierbii. ¹¹ Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui. ¹² Ferice^(N) de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa^(O) vieţii pe care^(P) a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. ¹³ Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. ¹⁴ Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. ¹⁵ Apoi pofta^(Q), când a zămislit, dă naştere păcatului, şi păcatul, odată făptuit, aduce^(R) moartea. ¹⁶ Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi: ¹⁷ orice^(S) ni se dă bun şi orice dar desăvârşit sunt de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în^(T) care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. ¹⁸ El^(U), de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca^(V) să fim un fel de pârgă^(W) a făpturilor Lui. ¹⁹ Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să^(X) fie grabnic la ascultare, încet^(Y) la vorbire, zăbavnic la mânie^(Z), ²⁰ căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. ²¹ De aceea lepădaţi^(AA) orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care^(AB) vă poate mântui sufletele. ²² Fiţi împlinitori^(AC) ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. ²³ Căci, dacă^(AD) ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă ²⁴ şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. ²⁵ Dar cine^(AE) îşi va adânci privirile în legea^(AF) desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi^(AG) fericit în lucrarea lui. ²⁶ Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi^(AH) înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. ²⁷ Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să^(AI) cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi^(AJ) să ne păzim neîntinaţi de lume.