Old/New Testament
8 În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii(A) lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna(B) Domnului, Dumnezeu, a căzut peste mine. 2 M-am uitat(C), şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos era foc şi de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă(D) lustruită. 3 El a întins(E) ceva ca o mână şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit(F) între pământ şi cer şi m-a(G) dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul(H) idolului geloziei, care stârnea(I) gelozia Domnului. 4 Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem(J) în vale. 5 El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare. 6 Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!” 7 Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură în perete! 8 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid, şi iată că era o uşă. 9 Şi mi-a zis: „Intră şi vezi urâciunile cele rele pe care le săvârşesc ei aici!” 10 Am intrat şi m-am uitat, şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe perete de jur împrejur. 11 Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie. 12 Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ‘Nu ne vede(K) Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!’ ” 13 Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte urâciuni mari pe care le săvârşesc ei!” 14 Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care plângeau pe Tamuz. 15 Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!” 16 Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că, la uşa Templului Domnului, între pridvor(L) şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci(M) de oameni cu dosul(N) întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit şi se închinau înaintea Soarelui(O), spre răsărit. 17 Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie(P) şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! 18 De aceea(Q), şi Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu(R) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga(S) în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”
9 Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi, care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” 2 Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un(T) om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă. 3 Slava(U) Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei, şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. 4 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un(V) semn pe fruntea oamenilor care suspină(W) şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” 5 Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru(X) să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! 6 Ucideţi(Y) şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi(Z) de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi(AA) însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei(AB) au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. 7 Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…” Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate. 8 Pe când ucideau ei astfel, şi eu stăteam încă singur acolo, am(AC) căzut cu faţa la pământ şi am strigat: „Ah(AD), Doamne, Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?” 9 El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri şi cetatea este plină(AE) de nedreptate, căci ei zic: ‘Domnul(AF) a părăsit ţara şi Domnul(AG) nu vede nimic!’ 10 De aceea, şi Eu(AH) voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face(AI) să cadă asupra capului lor faptele lor.” 11 Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in şi care avea călimara la brâu a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!”
10 M-am uitat, şi iată că pe cerul(AJ) care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. 2 Şi Domnul a zis(AK) omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu(AL) cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i(AM) peste cetate!” Şi el s-a vârât între roţi sub ochii mei. 3 Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. 4 Atunci, slava(AN) Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut(AO) de nor şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5 Vâjâitul(AP) aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul(AQ) Dumnezeului Celui Atotputernic, când vorbeşte. 6 Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi. 7 Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat şi a ieşit afară. 8 La heruvimi se vedea ceva(AR) ca o mână de om sub aripile lor. 9 M-am uitat, şi iată(AS) că lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă celălalt heruvim, dar roţile acestea străluceau ca o piatră de(AT) hrisolit. 10 După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi. 11 Când(AU) mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor. 12 Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur. 13 Am auzit cu urechile mele că roţile(AV) erau chemate: „Roţi învârtitoare.” 14 Fiecare(AW) avea patru feţe: faţa celui dintâi era o faţă de heruvim; faţa celui de al doilea, o faţă de om; a celui de al treilea, o faţă de leu şi a celui de al patrulea, o faţă de vultur. 15 Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii(AX) pe care le văzusem lângă râul Chebar. 16 Când(AY) mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei. 17 Când(AZ) se opreau ei, se opreau şi ele şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele. 18 Slava(BA) Domnului a plecat(BB) din pragul Templului şi s-a aşezat pe heruvimi. 19 Heruvimii(BC) şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. 20 Erau făpturile vii(BD) pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă(BE) râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi. 21 Fiecare(BF) avea patru feţe, fiecare avea patru aripi şi sub aripile lor era ceva(BG) ca o mână de om. 22 Dar feţele lor erau ca(BH) cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare(BI) mergea drept înainte.
13 Stăruiţi în dragostea(A) frăţească. 2 Să nu daţi uitării(B) primirea de oaspeţi, căci unii(C), prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri. 3 Aduceţi-vă(D) aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei, de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup. 4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci(E) Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. 5 Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă(F) cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am(G) să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. 6 Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul(H) este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” 7 Aduceţi-vă(I) aminte de mai-marii voştri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le(J) credinţa! 8 Isus Hristos este acelaşi(K) ieri şi azi, şi în veci! 9 Să(L) nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu(M) prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. 10 Noi avem(N) un altar din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în cort. 11 În adevăr, trupurile dobitoacelor al(O) căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără”. 12 De aceea, şi Isus, ca să sfinţească norodul cu Însuşi sângele Său, a(P) pătimit dincolo de poartă. 13 Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara(Q) Lui. 14 Căci(R) noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare. 15 Prin(S) El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă(T) de laudă, adică rodul(U) buzelor care mărturisesc Numele Lui. 16 Şi să(V) nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe(W) ca acestea Îi plac. 17 Ascultaţi(X) de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei(Y) priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. 18 Rugaţi-vă(Z) pentru noi, căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun(AA), dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile. 19 Mai ales(AB) vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curând. 20 Dumnezeul(AC) păcii, care(AD), prin sângele(AE) legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor(AF), 21 să(AG) vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze(AH) în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui(AI) să fie slava în vecii vecilor! Amin. 22 Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvânt de sfătuire, căci(AJ) v-am scris pe scurt. 23 Să ştiţi că fratelui(AK) Timotei i s-a dat drumul(AL). Dacă vine curând, voi veni împreună cu el să vă văd. 24 Spuneţi sănătate tuturor mai-marilor(AM) voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate. 25 Harul(AN) să fie cu voi cu toţi! Amin.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.