Old/New Testament
51 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Haldeii un vânt(A) nimicitor. 2 Trimit împotriva Babilonului nişte vânturători(B) care-l vor vântura şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui în ziua(C) nenorocirii. 3 Să se întindă arcul împotriva celui ce(D) îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte în platoşa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată(E) oştirea lui! 4 Să cadă ucişi în ţara haldeenilor, străpunşi(F) de lovituri pe uliţele Babilonului! 5 Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel. 6 Fugiţi(G) din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme(H) de răzbunare pentru Domnul! El îi va(I) răsplăti după faptele lui. 7 Babilonul(J) era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut(K) din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o(L) nebunie. 8 Deodată cade(M) Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l(N), aduceţi leac alinător(O) pentru rana lui; poate că se va vindeca!” 9 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l(P) şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa(Q) lui a ajuns până la ceruri şi se înalţă până la nori.” 10 „Domnul scoate(R) la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim(S) în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.” 11 „Ascuţiţi(T) săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul(U) a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea(V) să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea(W) Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12 Înălţaţi(X) un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărâre şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.” 13 „Ţie(Y), care locuieşti lângă ape mari şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt!” 14 Domnul(Z) oştirilor a jurat pe Sine Însuşi: „Da, te voi umple de oameni ca(AA) de nişte lăcuste, şi vor scoate(AB) strigăte de război împotriva ta.” 15 El a făcut(AC) pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins(AD) cerurile cu priceperea Lui. 16 De glasul(AE) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică(AF) norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui. 17 Atunci, orice om(AG) se vede cât este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămâne ruşinat de chipurile lui cioplite, căci idolii(AH) lui nu sunt decât minciună şi n-au nicio suflare în ei! 18 Sunt o nimica(AI) toată şi o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârşire! 19 Dar Cel ce este(AJ) partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui. 20 „Tu(AK) Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine. 21 Prin tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; 22 prin tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân(AL) şi pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr şi pe fată. 23 Prin tine am sfărâmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori şi pe căpeteniile lui. 24 Dar acum, voi răsplăti(AM) Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voştri, zice Domnul. 25 Iată, am necaz pe tine, munte(AN) nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor şi te voi preface(AO) într-un munte aprins. 26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi(AP) o dărâmătură veşnică”, zice Domnul… 27 „Înălţaţi(AQ) un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi(AR) neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile(AS) Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste zbârlite! 28 Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii(AT) Mediei, pe cârmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui şi toată ţara de sub stăpânirea lor! 29 Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte şi El va face(AU) din ţara Babilonului un pustiu nelocuit. 30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită şi au ajuns(AV) ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărâmă(AW) zăvoarele! 31 Se întâlnesc alergătorii(AX), se încrucişează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile, 32 că trecătorile(AY) sunt luate, bălţile cu trestie sunt uscate de foc şi oamenii de război, îngroziţi.” 33 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca(AZ) o arie pe vremea când este călcată cu picioarele(BA): încă o clipă, şi va(BB) veni pentru ea vremea secerişului.” 34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat(BC), m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghiţit ca un balaur, şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump şi m-a izgonit. 35 Silnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfâşiată să se întoarcă asupra Babilonului”, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii”, zice Ierusalimul. 36 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, îţi voi apăra pricina(BD) şi te voi răzbuna! Voi seca(BE) marea Babilonului şi-i voi usca izvorul. 37 Babilonul(BF) va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un pustiu(BG) şi o batjocură şi nu va mai avea locuitori. 38 Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei. 39 Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea şi-i voi îmbăta(BH), ca să se veselească şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul. 40 Îi voi pogorî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi. 41 Cum s-a luat Şeşacul(BI)! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă(BJ) umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42 Marea s-a înălţat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulţimea(BK) valurilor sale. 43 Cetăţile(BL) lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece. 44 Voi pedepsi(BM) pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul(BN) Babilonului va cădea! 45 Ieşiţi(BO) din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46 Să nu vi se tulbure inima şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile(BP) care se răspândesc în ţară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni silnicia şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi(BQ) idolii Babilonului. Atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui. 48 Cerurile şi pământul(BR), cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii(BS) se vor arunca de la miazănoapte asupra lui”, zice Domnul. 49 „Chiar şi Babilonul va cădea, o, morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara. 50 Cei care aţi scăpat(BT) de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pământul depărtat, gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre!” 51 „Ne ruşinam(BU) când auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine când au venit nişte străini în Sfântul Locaş al Casei Domnului.” 52 „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când(BV) îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii. 53 Chiar dacă Babilonul(BW) s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul… 54 Răsună strigăte(BX) din Babilon şi un mare prăpăd în ţara haldeenilor. 55 Căci Domnul pustieşte Babilonul şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinşi şi li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul(BY) este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui! 57 „Şi anume, voi îmbăta(BZ) pe voievozii şi înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci şi nu se vor mai trezi”, zice Împăratul(CA), al cărui Nume este Domnul oştirilor. 58 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile(CB) cele largi ale Babilonului vor fi surpate şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba(CC) şi neamurile se trudesc pentru foc!” 59 Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş. 60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61 Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea 62 şi să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit şi că n-are să mai(CD) fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ 63 Şi când vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să(CE) legi de ea o piatră şi s-o arunci în Eufrat 64 şi să zici: ‘Aşa va fi înecat Babilonul şi nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor(CF) cădea sleiţi de puteri!’ ”
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
Împresurarea şi luarea Ierusalimului
52 Zedechia avea douăzeci şi unu(CG) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 3 Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Faţa Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4 În al nouălea an(CH) al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui şi au ridicat şanţuri de apărare de jur împrejurul lui. 5 Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6 În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pâine deloc. 7 Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, şi toţi oamenii de război au fugit şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeenii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei. 8 Dar oastea haldeenilor a urmărit pe împărat şi au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oştirea lui se risipise de la el. 9 Au pus mâna pe împărat(CI) şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului, şi el a rostit o hotărâre împotriva lui. 10 Împăratul Babilonului a pus să junghie(CJ) pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda. 11 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon şi l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui. 12 În ziua(CK) a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an(CL) al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit(CM) la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului. 13 El a ars Casa Domnului, casa împăratului şi toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari. 14 Toată oastea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului. 15 Nebuzaradan(CN), căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii. 16 Totuşi Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară. 17 Haldeenii au sfărâmat(CO) stâlpii(CP) de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului şi toată arama lor au dus-o în Babilon. 18 Au luat oalele(CQ), lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19 Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămâietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint. 20 Cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie şi pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă(CR) aveau o greutate care nu se putea cântări. 21 Înălţimea unuia din stâlpi(CS) era de optsprezece coţi şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol şi gros de patru degete; 22 deasupra lui era un acoperiş de aramă, şi înălţimea unui acoperiş era de cinci coţi; împrejurul acoperişului era o reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa era şi al doilea stâlp şi avea şi el rodii. 23 Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte şi toate rodiile(CT) dimprejurul reţelei erau în număr de o sută. 24 Căpetenia(CU) străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe(CV) Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri. 25 Şi din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, şapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate. 26 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla. 27 Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui. 28 Iată poporul(CW) pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al şaptelea(CX) an – trei mii douăzeci şi trei(CY) de iudei; 29 în al optsprezecelea an(CZ) al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi; 30 în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi. 31 În al treizeci şi şaptelea(DA) an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi(DB) al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă. 32 I-a vorbit cu bunătate şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. 33 A pus să-i schimbe hainele de temniţă şi Ioiachin a mâncat(DC) totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieţii sale. 34 Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenită de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.
9 Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş(A) pământesc de închinare. 2 În adevăr(B), s-a făcut un cort. În(C) partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul(D), masa(E) şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3 după(F) perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”[a]. 4 El avea un altar de aur pentru tămâie şi(G) chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas(H) de aur cu mană, toiagul lui Aaron(I), care înfrunzise, şi tablele(J) legământului. 5 Deasupra(K) erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii[b] cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6 Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii(L) care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7 Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată(M) pe an şi nu fără sânge, pe(N) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt(O) arăta că(P) drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9 Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care(Q) nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. 10 Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri(R), băuturi şi felurite(S) spălături, până(T) la o vreme de îndreptare. 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot(U) al bunurilor(V) viitoare, a trecut prin(W) cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12 şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu(X) sânge de ţapi şi de viţei, ci(Y) cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat(Z) o răscumpărare veşnică(AA). 13 Căci, dacă sângele(AB) taurilor şi al ţapilor şi(AC) cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele(AD) lui Hristos, care(AE), prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine(AF) Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va(AG) curăţi cugetul vostru de faptele(AH) moarte, ca să slujiţi(AI) Dumnezeului celui viu! 15 Şi tocmai(AJ) de aceea este El Mijlocitorul(AK) unui legământ nou, pentru ca(AL), prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei(AM) ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. 16 În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17 Pentru că un testament(AN) nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. 18 De aceea(AO), şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. 19 Şi, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat(AP) sânge de viţei şi de ţapi, cu(AQ) apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul 20 şi a zis: „Acesta(AR) este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi”. 21 De asemenea, a stropit cu sânge cortul(AS) şi toate vasele pentru slujbă. 22 Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi(AT) fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23 Dar, deoarece chipurile(AU) lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci(AV) Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul(AW) adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se(AX) înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25 Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot(AY) care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul(AZ) veacurilor, S-a arătat o singură dată(BA) ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Şi(BB), după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar(BC) după aceea vine judecata, 28 tot aşa, Hristos(BD), după ce S-a adus(BE) jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora(BF), Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor(BG) ce-L aşteaptă.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.