Old/New Testament

46 Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia asupra^(A) neamurilor: ² asupra Egiptului, împotriva oastei^(B) lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: ³ „Pregătiţi scutul^(C) şi pavăza şi mergeţi la luptă; ⁴ înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!… ⁵ Ce văd? Li-i frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuţi; fug fără să se mai uite înapoi… Groaza^(D) se răspândeşte în toate părţile, zice Domnul. ⁶ Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină^(E) şi cad! ⁷ Cine este acela care înaintează ca^(F) Nilul şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile? ⁸ Este Egiptul. El se umflă ca Nilul şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: ‘Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.’ ⁹ Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, care! Să iasă vitejii cei din Etiopia şi din Put, care mânuiesc scutul, şi cei din Lud, care^(G) mânuiesc şi întind arcul! ¹⁰ Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi^(H) de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia^(I) mănâncă, se satură şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă^(J) în ţara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului. ¹¹ Suie-te în Galaad^(K) şi adu leac alinător, fecioară^(L), fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare^(M) pentru tine! ¹² Neamurile aud ruşinea ta şi este plin pământul de strigătele tale, căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.” ¹³ Iată cuvântul spus de Domnul către prorocul Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să^(N) lovească ţara Egiptului: ¹⁴ „Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: ‘Scoală-te^(O), pregăteşte-te, căci sabia^(P) mănâncă în jurul tău! ¹⁵ Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă!’ ¹⁶ El face pe mulţi să se poticnească; cad^(Q) unul peste altul şi zic: ‘Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!’ ¹⁷ Acolo strigă: ‘Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.’ ¹⁸ Pe viaţa Mea, zice Împăratul al^(R) cărui Nume este Domnul oştirilor, ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni. ¹⁹ Fă-ţi calabalâcul pentru^(S) robie, locuitoare^(T), fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit şi nu va mai avea locuitori. ²⁰ Egiptul este o juncană^(U) foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la^(V) miazănoapte peste ea… ²¹ Simbriaşii lui, de asemenea, sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine piept. Căci vine peste ei ziua^(W) nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! ²² I se aude glasul^(X) ca fâşâitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire şi vin cu topoare împotriva lui, ca nişte tăietori de lemne. ²³ Tăiaţi-i^(Y) pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele^(Z) şi nu-i poţi număra! ²⁴ Fiica Egiptului este acoperită de ruşine şi este dată în mâinile poporului de la^(AA) miazănoapte. ²⁵ Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: ‘Iată, voi pedepsi pe Amon din^(AB) No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii^(AC) şi împăraţii lui, pe Faraon şi pe cei ce se încred în el. ²⁶ Îi voi da^(AD) în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă, Egiptul va fi^(AE) locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul. ²⁷ Iar^(AF) tu, robul Meu Iacov, nu te teme, şi nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat şi-ţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit şi fără teamă şi nu-l va mai tulbura nimeni. ²⁸ Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu^(AG) te voi nimici, ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit’.”

47 Iată Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia cu privire la^(AH) filisteni, înainte ca^(AI) Faraon să bată Gaza. ² „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, se ridică nişte ape^(AJ) de la miazănoapte^(AK), cresc ca un râu ieşit din matcă, îneacă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii şi se bocesc toţi locuitorii ţării ³ de tropăitul^(AL) copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui şi de scârţâitul roţilor; părinţii nu se mai întorc spre copiii lor, atât le sunt de slăbite mâinile, ⁴ pentru că vine ziua când vor fi nimiciţi toţi filistenii şi stârpiţi toţi cei ce slujeau ca ajutoare Tirului^(AM) şi Sidonului. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămăşiţele^(AN) ostrovului^(AO) Caftor. ⁵ Gaza a ajuns^(AP) pleşuvă, Ascalonul^(AQ) piere cu rămăşiţa văilor lui! «Până când îţi vei face^(AR) tăieturi de jale în piele?» ⁶ «Ah! Sabie^(AS) a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!»’ ⁷ Dar cum ar putea să se odihnească? Când Domnul^(AT) doar îi porunceşte şi o îndreaptă^(AU) împotriva Ascalonului şi coastei mării.”

6 De aceea, să lăsăm^(A) adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte^(B) şi a credinţei în Dumnezeu, ² învăţătura despre^(C) botezuri, despre^(D) punerea mâinilor, despre învierea morţilor^(E) şi despre^(F) judecata veşnică. ³ Şi vom face lucrul acesta, dacă^(G) va voi Dumnezeu. ⁴ Căci cei ce au fost luminaţi^(H) odată, şi au gustat darul^(I) ceresc, şi s-au făcut părtaşi^(J) Duhului Sfânt, ⁵ şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor^(K), ⁶ şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi^(L) şi aduşi la pocăinţă, fiindcă^(M) ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. ⁷ Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare^(N) de la Dumnezeu. ⁸ Dar^(O), dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc. ⁹ Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea. ¹⁰ Căci^(P) Dumnezeu^(Q) nu este nedrept ca să uite osteneala^(R) voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat^(S) şi ajutoraţi pe sfinţi. ¹¹ Dorim însă ca fiecare^(T) din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o^(U) deplină nădejde, ¹² aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc^(V) făgăduinţele. ¹³ Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a^(W) jurat pe Sine Însuşi ¹⁴ şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa”. ¹⁵ Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. ¹⁶ Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul^(X) este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. ¹⁷ De aceea, şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor^(Y) făgăduinţei nestrămutarea^(Z) hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, ¹⁸ pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă^(AA) înainte, ¹⁹ pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care^(AB) pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, ²⁰ unde^(AC) Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut^(AD) „Mare Preot în veac după rânduiala lui Melhisedec”.