Old/New Testament
Ieremia slobod
40 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce(A) Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanţuri, împreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda, care aveau să fie duşi în Babilon. 2 Căpetenia străjerilor a trimis să aducă pe Ieremia şi i-a(B) zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia; 3 Domnul a adus şi a împlinit ce spusese, şi lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că(C) aţi păcătuit împotriva Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui. 4 Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile pe care le ai la mâini; dacă vrei(D) să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara(E) este înaintea ta, du-te unde vei crede şi unde-ţi place să te duci!” 5 Însă, fiindcă el zăbovea să răspundă, „Întoarce-te,” a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care(F) l-a pus împăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda, şi rămâi cu el în mijlocul poporului sau du-te oriunde vei vrea să te duci!” Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri şi i-a dat drumul. 6 Ieremia(G) s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa(H), şi a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.
Ghedalia
7 Când au aflat(I) toate căpeteniile oştirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copiii şi pe aceia din săracii(J) ţării care nu fuseseră luaţi robi în Babilon, 8 s-au dus la Ghedalia, la Miţpa, şi anume: Ismael(K), fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, şi Iezania, fiul unui Maacatit, ei şi oamenii lor. 9 Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat lor şi oamenilor lor zicând: „Nu vă temeţi să slujiţi haldeenilor; rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine! 10 Iată că eu rămân la Miţpa, ca să fiu la porunca haldeenilor care vor veni la noi. Voi strângeţi deci vinul, poamele de vară şi untdelemnul, puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetăţile în care vă aflaţi!” 11 Toţi iudeii care erau în ţara Moabului, la amoniţi, în ţara Edomului şi în toate ţările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă în Iuda şi că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. 12 Şi toţi iudeii aceştia s-au întors din toate locurile pe unde erau împrăştiaţi, au venit în ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de poame de vară. 13 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor care mai erau pe câmp au venit la Ghedalia, la Miţpa, 14 şi i-au zis: „Ştiţi că Baalis(L), împăratul amoniţilor, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?” Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut. 15 Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia, la Miţpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n-are să ştie. Pentru ce să te omoare el şi să se risipească toţi cei din Iuda care s-au strâns la tine şi să piară rămăşiţa lui Iuda?” 16 Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta, căci ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!”
Omorârea lui Ghedalia
41 În luna a şaptea(M), Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împăratului, a venit cu mai-marii împăratului şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mâncat împreună acolo, la Miţpa. 2 Atunci, Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoţit şi au lovit(N) cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorât astfel pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară. 3 Ismael a mai omorât pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa şi pe haldeenii care se aflau acolo, oameni de război. 4 A doua zi după omorârea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic, 5 au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria, optzeci de oameni cu barba rasă(O) şi cu haine sfâşiate, care îşi făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare şi tămâie, ca să le aducă la Casa(P) Domnului. 6 Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit înainte din Miţpa şi mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!” 7 Şi, când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat şi i-a aruncat în groapă cu ajutorul oamenilor care-l însoţeau. 8 Dar s-au găsit printre ei zece oameni care au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunse în câmp: grâu, orz, untdelemn şi miere!” Atunci, el i-a cruţat şi nu i-a omorât împreună cu fraţii lor. 9 Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse(Q) împăratul Asa când se temea de Baeşa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi. 10 Ismael a luat prinşi de război pe toţi cei ce mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele(R) împăratului şi pe toţi aceia din popor care locuiau acolo şi pe(S) care-i încredinţase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael, fiul lui Netania, i-a luat prinşi de război şi a plecat ca să treacă la(T) amoniţi. 11 Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile(U) oştirilor care erau cu el au fost înştiinţaţi de tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania. 12 Au luat pe toţi oamenii şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lângă apele cele mari(V) ale Gabaonului. 13 Când a văzut tot poporul care era cu Ismael pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile oştirilor care erau cu el, s-a bucurat, 14 şi tot poporul pe care-l luase Ismael din Miţpa s-a întors şi a venit de s-a unit cu Iohanan, fiul lui Careah. 15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni şi s-a dus la amoniţi. 16 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor care erau cu el au luat toată rămăşiţa poporului pe care l-au izbăvit din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când îl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii dregători, pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon. 17 Au pornit şi s-au oprit la hanul lui Chimham(W), lângă Betleem, ca să plece apoi în Egipt, 18 departe de haldeeni, de care se temeau, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l(X) pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
Împotriva lui Ieremia
42 Toate căpeteniile oştilor, Iohanan(Y), fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat 2 şi au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte(Z) pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi(AA), dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi. 3 Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul(AB) pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!” 4 Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului, Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund(AC) ceva, tot(AD) ce vă va răspunde Domnul!” 5 Atunci, ei au zis lui Ieremia: „Domnul(AE) să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul, Dumnezeul tău, să ne spui! 6 Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiţi(AF) ascultând de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!” 7 După zece zile, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia. 8 Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor care erau cu el şi pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, 9 şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m-aţi trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre: 10 ‘Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi(AG) în ea, şi nu vă voi nimici; vă voi sădi, şi nu vă voi smulge, căci Îmi(AH) pare rău de răul pe care vi l-am făcut! 11 Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci(AI) Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă scot din mâna lui. 12 Îi voi insufla milă(AJ) de voi, şi se va îndura de voi şi vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră. 13 Dar, dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă veţi zice(AK): «Nu vrem să rămânem în ţara aceasta, 14 nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pâine şi acolo vom locui!», 15 atunci, ascultaţi Cuvântul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă(AL) vă veţi îndrepta(AM) faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo, 16 sabia de care(AN) vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, şi veţi muri acolo. 17 Toţi cei ce îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri(AO) de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul(AP) nu va rămâne şi nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!’ 18 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum s-au vărsat(AQ) mânia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem(AR) şi de ocară şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!’ 19 Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: ‘Nu(AS) vă duceţi în Egipt!’ Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi. 20 Căci vă înşelaţi singuri dacă m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: ‘Mijloceşte(AT) pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!’ 21 Eu v-am spus astăzi, dar voi n-ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun. 22 De aceea să ştiţi că veţi(AU) muri de sabie, de foamete sau de ciumă în locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!”
4 Să(A) luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi(B), fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am(C) jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a(D) odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui”. 5 Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia(E) cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi(F)”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi(G) pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu(H) şi lucrător, mai(I) tăietor decât orice sabie(J) cu două tăişuri: pătrunde(K) până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. 13 Nicio(L) făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit(M) înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot(N) însemnat, care(O) a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să(P) rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem(Q) un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit(R) ca şi noi, dar(S) fără păcat. 16 Să(T) ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.