Old/New Testament
Împărăţia dreptăţii
32 Iată, un rege va domni cu dreptate
şi nişte prinţi vor stăpâni drept.
2 Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului
şi ca un refugiu în faţa furtunii,
ca nişte pâraie de apă într-un loc uscat
şi ca umbra unei stânci mari într-un ţinut însetat.
3 Atunci ochii celor ce văd nu vor mai fi închişi,
iar urechile celor ce aud vor lua aminte.
4 Mintea celor nesăbuiţi va judeca sănătos,
iar limba celor bâlbâiţi va vorbi repede şi clar.
5 Nebunul nu va mai fi numit ales la suflet
şi ticălosului nu i se va mai spune că este distins.
6 Căci nebunul spune numai nebunii
şi mintea lui se gândeşte numai la rău:
este lipsit de evlavie
şi spune neadevăruri cu privire la Domnul;
îl lasă fără hrană pe cel flămând
şi fără apă pe cel însetat.
7 Mijloacele celui ticălos sunt rele;
el face planuri mişeleşti
pentru a-l distruge pe cel sărac cu minciuni,
chiar şi atunci când cauza nevoiaşului este dreaptă.
8 Dar cel ales la suflet face planuri alese
şi rămâne statornic în ele[a].
9 Femei fără grijă, sculaţi-vă
şi ascultaţi glasul meu!
Fiice încrezătoare,
luaţi aminte la vorbirea mea!
10 Într-un an şi câteva zile
vă veţi înfiora, încrezătoarelor!
Căci via nu va mai fi culeasă,
nici secerişul nu va mai veni.
11 Tremuraţi, femei pline de linişte!
Înfioraţi-vă, fiice încrezătoare!
Dezbrăcaţi-vă! Aruncaţi-vă hainele
şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
12 Bateţi-vă în piept şi plângeţi
pentru câmpurile frumoase,
pentru viţa plină de rod
13 şi pentru pământul poporului meu
pe care cresc acum spini şi mărăcini!
Plângeţi pentru toate casele de petrecere
şi pentru această cetate plină de veselie!
14 Căci fortăreaţa va fi abandonată,
cetatea zgomotoasă va fi părăsită,
citadela şi turnul de veghe
vor deveni vizuini pe vecie,
o bucurie pentru măgarii sălbatici
şi o păşune pentru turme,
15 până va fi turnat peste noi Duhul de sus
şi pustia va deveni o grădină,
iar grădina va fi privită ca o pădure.
16 Atunci judecata dreaptă va locui în pustie.
Da, dreptatea va locui în grădina roditoare.
17 Rodul dreptăţii va fi pacea,
iar urmările dreptăţii vor fi liniştea şi încrederea pe vecie.
18 Poporul Meu va trăi într-o locuinţă paşnică,
într-un lăcaş sigur,
în locuri de odihnă liniştite.
19 Chiar dacă pădurea va cădea sub grindină
şi cetatea va fi făcută una cu pământul,
20 fericiţi veţi fi,
semănând de-a lungul oricărei ape
şi lăsând boul şi măgarul să pască liberi.
Necaz şi izbăvire
33 Vai de tine, nimicitorule,
tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine, trădătorule,
tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
vei fi distrus
şi când te vei opri din a mai trăda,
vei fi trădat.
2 Doamne, fie-Ţi milă de noi!
Noi nădăjduim în Tine!
Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă!
Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!
3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug;
când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.
4 Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele;
ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.
5 Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi.
El umple Sionul cu judecată şi dreptate.
6 El va fi siguranţă pentru vremurile tale,
belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere,
iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului[b].
7 Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri,
iar solii păcii plâng cu amar.
8 Drumurile sunt părăsite,
nici un călător nu se mai află pe ele.
Legământul este rupt, martorii[c] sunt dispreţuiţi,
nimeni nu mai este respectat.
9 Ţara geme şi se ofileşte;
Libanul este făcut de ruşine şi se usucă;
Şaronul este ca Araba[d],
iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.
10 «Acum Mă voi ridica, zice Domnul,
acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!
11 Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie;
suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
12 Popoarele vor arde ca varul nestins,
ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.
13 Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut!
Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»
14 Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion;
înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»
15 Cel ce umblă în dreptate
şi vorbeşte ce este drept,
cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire,
cel ce îşi fereşte mâna de mită,
cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.
16 Acela va locui pe înălţimi;
refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi,
pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.
17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
vor vedea o ţară care se întinde până departe.
18 Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând:
«Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul?
Unde este cel ce numără turnurile[e]?»
19 Pe acei oameni aroganţi,
pe cei cu vorbirea necunoscută,
cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.
20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta;
ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată
şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
21 Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ;
va fi un loc cu râuri şi canale largi,
dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle
şi nici vase mari nu vor naviga.
22 Căci Domnul este judecătorul nostru;
Domnul este legiuitorul nostru,
Domnul este împăratul nostru;
El ne va izbăvi.
23 Funiile tale slăbesc;
ele nu mai pot sprijini catargul
şi nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă,
încât până şi ologii vor duce din ea.
24 Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»;
poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.
1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, 2 către sfinţii care sunt în Colose, fraţi credincioşi[a] în Cristos: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru[b]!
Mulţumirea şi rugăciunea lui Pavel pentru biserică
3 Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, când ne rugăm pentru voi, 4 fiindcă am auzit despre credinţa voastră în Cristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi pentru toţi sfinţii, 5 datorită nădejdii care există pentru voi în ceruri, nădejde despre care voi aţi auzit mai înainte, prin Cuvântul adevărului – Evanghelia[c], 6 care a ajuns până la voi. Ea creşte în toată lumea şi aduce roade; la fel se întâmplă şi între voi din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut cu adevărat harul lui Dumnezeu, 7 aşa cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru slujitor împreună cu noi şi slujitor credincios al lui Cristos pentru noi[d]. 8 El ne-a făcut cunoscută dragostea voastră în Duhul.
9 De aceea şi noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să fiţi umpluţi de cunoaşterea voii Lui, cu toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, 10 pentru a trăi într-un mod vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în toate, rodind tot felul de fapte bune şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu, 11 fiind întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui slăvită, ca să fiţi pregătiţi să înduraţi totul cu răbdare, 12 mulţumindu-I cu bucurie Tatălui, Care ne-a[e] îndreptăţit să avem parte de moştenirea sfinţilor în Împărăţia[f] luminii. 13 El ne-a scăpat de sub autoritatea întunericului şi ne-a adus în Împărăţia Fiului Său iubit, 14 în Care avem răscumpărarea[g], iertarea păcatelor.
Supremaţia lui Cristos
15 El este chipul Dumnezeului nevăzut,
întâiul născut[h] peste întreaga creaţie,
16 pentru că prin El au fost create toate lucrurile,
în cer şi pe pământ,
cele vizibile şi cele invizibile,
fie tronuri, fie domnii,
fie conducători, fie autorităţi.
Toate au fost create prin El şi pentru El.
17 El este înainte de toate lucrurile
şi în El se ţin toate împreună.
18 El este capul trupului, al Bisericii.
El este începutul,
întâiul născut dintre cei morţi,
pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile.
19 Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea Sa să locuiască în El.
20 Prin El, Dumnezeu a împăcat toate lucrurile cu Sine,
fie cele de pe pământ,
fie cele din cer,
făcând pace prin sângele crucii Lui.
21 Odată, voi eraţi străini şi duşmani în gândurile voastre, aşa cum arătau faptele[i] voastre rele, 22 însă acum El v-a împăcat în trupul de carne al lui Cristos, prin moarte, pentru a vă înfăţişa sfinţi, curaţi şi fără păcat înaintea Lui, 23 dacă rămâneţi cu adevărat bine întemeiaţi şi fermi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost vestită tuturor oamenilor de pe pământ şi al cărei slujitor am devenit eu, Pavel.
Slujba lui Pavel pentru Biserică
24 Acum mă bucur în suferinţe pentru voi şi împlinesc în trupul meu ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru trupul Său, care este Biserica. 25 Am devenit slujitorul ei, prin responsabilitatea pe care Dumnezeu mi-a dat-o mie pentru voi, aceea de a face pe deplin cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, 26 taina[j] care a fost ascunsă de veacuri şi de generaţii, dar care acum a fost descoperită sfinţilor Lui, 27 cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscute, între neamuri, bogăţiile glorioase ale acestei taine, şi anume: Cristos în voi, nădejdea gloriei. 28 El este Cel pe Care noi Îl vestim sfătuind şi învăţând pe orice om, cu toată înţelepciunea, pentru a putea înfăţişa pe orice om desăvârşit în Cristos. 29 Pentru aceasta mă ostenesc, luptându-mă prin puterea Lui, care lucrează cu tărie în mine.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.