Old/New Testament

9 Totuşi întunericul^(A) nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile^(B) trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în^(C) vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. ² Poporul^(D), care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. ³ Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la^(E) împărţirea prăzii. ⁴ Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul^(F) care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian^(G). ⁵ Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor^(H) fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. ⁶ Căci^(I) un Copil ni S-a născut, un Fiu^(J) ni s-a dat şi domnia^(K) va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat^(L), Sfetnic, Dumnezeu^(M) tare, Părintele veşniciilor, Domn^(N) al păcii. ⁷ El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără^(O) sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna^(P) Domnului oştirilor.

Împotriva lui Israel

⁸ Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel. ⁹ Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare: ¹⁰ „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” ¹¹ De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin şi va stârni pe vrăjmaşii lor: ¹² pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu^(Q) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹³ Căci nici poporul^(R) nu se întoarce la Cel ce-l loveşte şi nu caută pe Domnul oştirilor. ¹⁴ De aceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într-o^(S) singură zi. ¹⁵ (Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.) ¹⁶ Cei ce povăţuiesc^(T) pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi. ¹⁷ De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii^(U) lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi^(V) sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate^(W) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹⁸ Căci răutatea arde^(X) ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum. ¹⁹ De mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă^(Y) şi poporul este ca ars de foc; nimeni^(Z) nu cruţă pe fratele său, ²⁰ fiecare jefuieşte în dreapta şi rămâne flămând, mănâncă în stânga şi^(AA) nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare^(AB) carnea braţului său: ²¹ Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase şi amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate^(AC) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

10 Vai de cei ce rostesc^(AD) hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte, ² ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani! ³ „Ce^(AE) veţi face voi în ziua pedepsei^(AF), şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?” ⁴ Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu^(AG) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui tot întinsă este.

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia

⁵ „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! ⁶ I-am dat drumul împotriva unui neam^(AH) nelegiuit, l-am trimis^(AI) împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁷ Dar^(AJ) el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. ⁸ Căci^(AK) el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? ⁹ Nu s-a întâmplat cu Calno^(AL) la fel ca^(AM) şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca^(AN) Damascului? ¹⁰ După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), ¹¹ cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?’ ¹² Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea pe^(AO) Muntele Sionului şi la Ierusalim, voi^(AP) pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe, ¹³ căci^(AQ) el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; ¹⁴ am pus mâna^(AR) pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ – ¹⁵ ‘Se făleşte^(AS) oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!’ ” ¹⁶ De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii^(AT) lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. ¹⁷ Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui, într-o flacără care^(AU) va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi. ¹⁸ Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi a câmpiilor^(AV) lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin. ¹⁹ Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul. ²⁰ În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu^(AW) se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. ²¹ O rămăşiţă^(AX), rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. ²² Chiar^(AY) dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai^(AZ) o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea^(BA) este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. ²³ Şi^(BB) nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara. ²⁴ Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu^(BC) te teme de asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii^(BD). ²⁵ Dar^(BE), peste puţină vreme, pedeapsa^(BF) va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.” ²⁶ Domnul oştirilor va învârti biciul^(BG) împotriva lui, cum a lovit pe Madian^(BH) la stânca Oreb, şi Îşi va mai ridica toiagul^(BI) odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. ²⁷ În ziua aceea, se^(BJ) va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime^(BK). ²⁸ El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş. ²⁹ Trec trecătoarea^(BL), se culcă la Gheba^(BM); Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. ³⁰ Ridică-ţi glasul, fiica^(BN) Galimului! Ia seama, Lais^(BO)! „Vai^(BP) de tine, Anatot!” ³¹ Madmena^(BQ) se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug. ³² Încă o zi de oprire la^(BR) Nob, şi ameninţă^(BS) cu mâna lui muntele fiicei^(BT) Sionului, dealul Ierusalimului. ³³ Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei^(BU) mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi. ³⁴ Dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.

3 Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul^(A) lui Isus Hristos pentru^(B) voi, neamurilor… ² (Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia^(C) harului lui^(D) Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi. ³ Prin^(E) descoperire^(F) dumnezeiască am^(G) luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care^(H) vă scrisei în puţine cuvinte. ⁴ Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre^(I) taina lui Hristos, ⁵ care^(J) n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum^(K) a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul. ⁶ Că adică neamurile sunt^(L) împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc^(M) un singur trup cu noi şi iau parte^(N) cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, ⁷ al cărei^(O) slujitor am fost făcut eu, după^(P) darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea^(Q) puterii Lui. ⁸ Da, mie^(R), care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să^(S) vestesc neamurilor bogăţiile^(T) nepătrunse ale lui Hristos ⁹ şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine^(U) ascunse^(V) din veacuri în Dumnezeu, care^(W) a făcut toate lucrurile, ¹⁰ pentru ca^(X) domniile şi stăpânirile^(Y) din locurile cereşti să^(Z) cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, ¹¹ după^(AA) planul veşnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. ¹² În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea^(AB) de Dumnezeu cu^(AC) încredere. ¹³ Vă rog iarăşi^(AD) să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru^(AE) voi: aceasta este^(AF) slava voastră). ¹⁴ …Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, ¹⁵ din care îşi trage numele orice^(AG) familie, în ceruri şi pe pământ, ¹⁶ şi-L rog ca, potrivit cu^(AH) bogăţia slavei Sale, să^(AI) vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul^(AJ) dinăuntru, ¹⁷ aşa încât^(AK) Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca^(AL), având rădăcina şi temelia puse în dragoste, ¹⁸ să^(AM) puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care^(AN) sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea ¹⁹ şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de^(AO) toată plinătatea lui Dumnezeu. ²⁰ Iar a Celui^(AP) ce, prin^(AQ) puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus^(AR) mai mult decât cerem sau gândim noi, ²¹ a Lui^(AS) să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.