Old/New Testament

Necredinţa şi pedeapsa lui Israel

1 Prorocia^(A) lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda. ² Ascultaţi^(B), ceruri, şi ia aminte, Pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii^(C), dar ei s-au răsculat împotriva Mea. ³ Boul^(D) îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu^(E) Mă cunoaşte, poporul Meu nu^(F) ia aminte la Mine.” ⁴ Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă^(G) de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… ⁵ Ce^(H) pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! ⁶ Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse^(I), nelegate şi nealinate cu untdelemn: ⁷ ţara^(J) vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici. ⁸ Şi fiica Sionului a rămas ca^(K) o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca^(L) o cetate împresurată. ⁹ De^(M) nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma^(N) şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

Nu jertfe şi sărbători

¹⁰ Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii^(O) ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! ¹¹ „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor^(P) voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. ¹² Când veniţi să^(Q) vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? ¹³ Nu mai aduceţi daruri^(R) de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare^(S), nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! ¹⁴ Urăsc lunile^(T) voastre cele noi şi praznicele^(U) voastre; Mi-au ajuns o povară, nu^(V) le mai pot suferi. ¹⁵ Când^(W) vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât^(X) de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge^(Y)!”

Îndemn la pocăinţă

¹⁶ „Spălaţi-vă^(Z) deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi^(AA) să mai faceţi răul! ¹⁷ Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi^(AB) dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – ¹⁸ Veniţi totuşi să^(AC) ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face^(AD) albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. ¹⁹ De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării, ²⁰ dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci^(AE) gura Domnului a vorbit.” ²¹ Vai, cetatea^(AF) aceea credincioasă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! ²² Argintul^(AG) tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. ²³ Mai-marii^(AH) tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi^(AI) cu hoţii, toţi^(AJ) iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului^(AK) nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei. ²⁴ De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală^(AL) potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei. ²⁵ Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi^(AM) voi topi zgura cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. ²⁶ Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca^(AN) odinioară şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită^(AO) cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.” ²⁷ Sionul va fi mântuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate. ²⁸ Dar pieirea^(AP) va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. ²⁹ Vă va fi ruşine de terebinţii^(AQ) în care găseaţi plăcere şi^(AR) veţi roşi din pricina grădinilor în care vă desfătaţi, ³⁰ căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. ³¹ Omul^(AS) tare va fi ca^(AT) un câlţ şi lucrarea lui ca o scânteie; amândoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge.

2 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului. ² Se^(AU) va întâmpla în^(AV) scurgerea vremurilor că^(AW) muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi^(AX) toate neamurile se vor îngrămădi spre el. ³ Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi^(AY), să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci^(AZ) din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului. ⁴ El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor^(BA) făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu^(BB) vor mai învăţa războiul. ⁵ „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm^(BC) în lumina Domnului!” ⁶ Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de^(BD) idolii Răsăritului şi dedaţi^(BE) la vrăjitorie ca filistenii şi^(BF) se unesc cu fiii străinilor. ⁷ Ţara lor este plină^(BG) de argint şi de aur şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr. ⁸ Dar ţara lor este plină^(BH) şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. ⁹ De aceea cei mici vor fi coborâţi şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta. ¹⁰ „Intră^(BI) în stânci şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!” ¹¹ Omul va trebui să-şi plece privirea^(BJ) semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat^(BK) în ziua aceea. ¹² Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat: ¹³ împotriva tuturor cedrilor^(BL) înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului; ¹⁴ împotriva^(BM) tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice; ¹⁵ împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva^(BN) tuturor zidurilor întărite; ¹⁶ împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. ¹⁷ Mândria^(BO) omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în^(BP) ziua aceea. ¹⁸ Toţi idolii vor pieri. ¹⁹ Oamenii vor intra în peşterile^(BQ) stâncilor şi în crăpăturile pământului, de^(BR) frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să^(BS) îngrozească pământul. ²⁰ În^(BT) ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci, ²¹ şi^(BU) vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor de frica^(BV) Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. ²² Nu vă mai încredeţi^(BW) dar în om, în^(BX) ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preţ are el?

5 Rămâneţi dar tari^(A) şi nu vă plecaţi iarăşi sub^(B) jugul robiei.

Slobozenia creştină

² Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă^(C) vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. ³ Şi mărturisesc iarăşi încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că^(D) este dator să împlinească toată Legea. ⁴ Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi^(E) despărţit de Hristos; aţi căzut din^(F) har. ⁵ Căci noi, prin Duhul, aşteptăm^(G) prin credinţă nădejdea neprihănirii. ⁶ Căci^(H), în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa^(I) care lucrează prin dragoste. ⁷ Voi alergaţi^(J) bine: Cine^(K) v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr? ⁸ Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce^(L) v-a chemat. ⁹ Puţin^(M) aluat face să se dospească toată plămădeala. ¹⁰ Eu^(N), cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel^(O) ce vă tulbură va^(P) purta osânda, oricine ar fi el. ¹¹ Cât despre mine^(Q), fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce^(R) mai sunt prigonit? Atunci, pricina de poticnire a crucii s-a dus^(S). ¹² Şi^(T) schilodească-se odată cei ce^(U) vă tulbură!

Îndemn să trăiască în dragoste

¹³ Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie^(V) o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci^(W) slujiţi-vă unii altora în dragoste. ¹⁴ Căci toată^(X) Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să^(Y) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ¹⁵ Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.

Faptele firii pământeşti şi Duhul

¹⁶ Zic dar: umblaţi^(Z) cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. ¹⁷ Căci firea^(AA) pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că^(AB) nu puteţi face tot ce voiţi. ¹⁸ Dacă^(AC) sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. ¹⁹ Şi faptele^(AD) firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, ²⁰ închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, ²¹ pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei^(AE) ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ²² Roada^(AF) Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea^(AG), facerea de bine^(AH), credincioşia^(AI), ²³ blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva^(AJ) acestor lucruri nu este lege. ²⁴ Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit^(AK) firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. ²⁵ Dacă^(AL) trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. ²⁶ Să^(AM) nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.