Old/New Testament
1 Cântarea(A) cântărilor, făcută de Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci(B) toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3 mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele!
4 Trage-mă(C) după tine! Şi haidem să alergăm(D)!
Împăratul mă duce(E) în odăile lui…
Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine;
vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul!
Pe drept eşti iubit.
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
şi cum sunt covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă,
căci m-a ars[a] soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine
şi m-au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
7 Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea,
unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită
pe la turmele tovarăşilor tăi?
8 Dacă nu ştii, o tu, cea(F) mai frumoasă dintre femei,
ieşi pe urmele oilor
şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor!
9 Cu(G) iapa înhămată la carele lui Faraon
te asemăn eu pe tine, scumpa(H) mea.
10 Ce frumoşi îţi sunt obrajii(I) în mijlocul lănţişoarelor de la gât
şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
11 Îţi vom face deci lănţişoare de aur,
cu stropituri de argint.
12 Cât stă împăratul la masa lui,
nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir,
care se odihneşte între ţâţele mele.
14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă,
din viile din En-Ghedi.
15 Ce frumoasă(J) eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti,
cu ochii tăi de porumbiţă! –
16 Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti!
Verdeaţa este patul nostru!
17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre
şi chiparoşii sunt pardoselele noastre. –
2 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
2 Ca un crin în mijlocul spinilor,
aşa este iubita mea între fete. –
3 Ca un măr între copacii pădurii,
aşa este preaiubitul meu între tineri.
Cu aşa drag stau la umbra lui
şi rodul(K) lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m-a dus în casa de ospăţ
şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragostea lui.
6 Să-şi pună mâna stângă(L) sub capul meu
şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui!
7 Vă jur(M), fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp:
nu stârniţi, nu treziţi dragostea
până nu vine ea!
8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine
sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
9 Preaiubitul meu seamănă cu(N) o căprioară sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
priveşte printre zăbrele.
10 Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice:
„Scoală-te(O), iubito, şi vino, frumoaso!
11 Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia şi s-a dus.
12 Se arată florile pe câmp,
a venit vremea cântării
şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
13 Se pârguiesc roadele în smochin
şi viile înflorite
îşi răspândesc mirosul.
Scoală-te(P), iubito, şi vino, frumoaso!
14 Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi(Q) faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul!
Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.”
15 Prindeţi-ne vulpile(R), vulpile cele mici, care strică viile,
căci viile noastre sunt în floare.
16 Preaiubitul meu este al(S) meu, şi eu sunt a lui;
el îşi paşte turma între crini.
17 Până(T) la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor,
întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară(U) sau ca puiul de cerb
peste munţii ce ne despart.
3 Am căutat noaptea(V) în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele;
l-am căutat, dar nu l-am găsit…
2 M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea,
uliţele şi pieţele,
şi am căutat pe iubitul inimii mele…
L-am căutat, dar nu l-am găsit!
3 M-au întâlnit păzitorii(W) care dădeau ocol cetăţii
şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
4 Abia trecusem de ei,
şi am găsit pe iubitul inimii mele.
L-am apucat şi nu l-am mai lăsat
până nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m-a zămislit.
5 Vă(X) jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp,
nu stârniţi, nu treziţi dragostea
până nu vine ea.
6 Ce(Y) se vede suindu-se din pustie
ca nişte stâlpi de fum,
în mijlocul aburilor de mir şi de tămâie,
înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir?
7 Iată, este pataşca lui Solomon,
cu şaizeci de viteji de jur împrejur,
cei mai viteji din Israel.
8 Toţi sunt înarmaţi cu săbii şi toţi sunt deprinşi la luptă,
fiecare cu sabia la coapsă,
ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
9 Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă
din lemn din Liban.
10 Stâlpii i-a făcut de argint,
rezemătoarea de aur, scaunul de purpură,
iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea
fiicelor Ierusalimului.
11 Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon,
cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui,
în ziua veseliei inimii lui. –
Încuviinţarea apostolilor
2 După paisprezece ani, m-am(A) suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba şi am luat cu mine şi pe Tit. 2 M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am(B) arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg(C) sau să fi alergat în zadar. 3 Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur, 4 din pricina fraţilor(D) mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia(E) pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să(F) ne aducă la robie; 5 noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul(G) Evangheliei să rămână cu voi. 6 Cei(H) ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu(I) nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei, cei cu vază, nu(J) mi-au adăugat nimic. 7 Ba dimpotrivă, când au văzut(K) că mie îmi(L) fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur – 8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse(M) şi din mine apostolul neamurilor(N) – 9 şi când au cunoscut harul(O) care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi(P), mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur. 10 Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa(Q) am şi căutat să fac.
Pavel înfruntă pe Petru
11 Dar(R) când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit. 12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el(S) mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte de teama celor tăiaţi împrejur. 13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. 14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul(T) Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa(U) tuturor: „Dacă(V) tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?” 15 Noi(W) suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi(X) dintre neamuri. 16 Totuşi, fiindcă ştim(Y) că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci(Z) numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin(AA) faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi(AB), este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19 Căci eu, prin(AC) Lege, am(AD) murit faţă de Lege, ca să trăiesc(AE) pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit(AF) împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc(AG) în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit(AH) şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă(AI) neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.