Old/New Testament

7 Mai mult face un nume^(A) bun decât untdelemnul mirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. ² Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. ³ Mai^(B) bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. ⁴ Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. ⁵ Mai^(C) bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. ⁶ Căci^(D) râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune. ⁷ Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept şi^(E) mita strică inima. ⁸ Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel^(F) bun la suflet decât cel îngâmfat. ⁹ Nu^(G) te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor. ¹⁰ Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa. ¹¹ Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire şi chiar mai mult pentru cei^(H) ce văd soarele. ¹² Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. ¹³ Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine^(I) poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? ¹⁴ În^(J) ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el. ¹⁵ Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană^(K) care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. ¹⁶ Nu^(L) fi prea neprihănit şi^(M) nu te arăta prea înţelept. Pentru^(N) ce să te pierzi singur? ¹⁷ Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? ¹⁸ Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. ¹⁹ Înţelepciunea^(O) face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. ²⁰ Fiindcă pe pământ nu este niciun^(P) om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. ²¹ Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! ²² Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. ²³ Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am^(Q) zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. ²⁴ Cu mult mai departe^(R) decât era mai înainte şi ce adâncă^(S)! Cine o va putea găsi? ²⁵ M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile^(T) cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei. ²⁶ Şi^(U) am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. ²⁷ Iată ce am găsit, zice Eclesiastul^(V), cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; ²⁸ iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un^(W) om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. ²⁹ Numai, iată ce am găsit: că^(X) Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei^(Y) umblă cu multe şiretenii.

8 Cine este ca cel înţelept şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea^(Z) omului îi luminează faţa, şi asprimea^(AA) feţei i se schimbă. ² Eu îţi spun: Păzeşte poruncile împăratului din pricina^(AB) jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. ³ Nu^(AC) te grăbi să pleci dinaintea lui şi nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, ⁴ pentru că vorba împăratului are putere. Cine^(AD) poate zice: „Ce faci?” ⁵ Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea, şi judecata. ⁶ Căci pentru^(AE) orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om. ⁷ Dar^(AF) el nu ştie ce şi cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. ⁸ Omul^(AG) nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta, nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi. ⁹ Toate acestea le-am văzut şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit. ¹⁰ Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt şi uitaţi în^(AH) cetate. Şi aceasta este o deşertăciune! ¹¹ Pentru că^(AI) nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. ¹² Totuşi, măcar că păcătosul face^(AJ) de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei^(AK) ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El. ¹³ Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. ¹⁴ Este o deşertăciune care se petrece pe pământ, şi anume sunt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele şi sunt răi, cărora le^(AL) merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune. ¹⁵ Am lăudat^(AM) dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe care i le dă Dumnezeu sub soare. ¹⁶ Când mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –, ¹⁷ am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul^(AN) nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla şi, chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot^(AO) nu poate să găsească.

9 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi^(AP) şi înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. ² Tuturor^(AQ) li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat, ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure! ³ Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi. ⁴ Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. ⁵ Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei^(AR) morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea^(AS) li se uită. ⁶ Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. ⁷ Du-te dar de mănâncă-ţi^(AT) pâinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. ⁸ Hainele să-ţi fie albe în orice vreme şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. ⁹ Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci^(AU) aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. ¹⁰ Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! ¹¹ Am mai văzut^(AV) apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. ¹² Căci omul nu-şi^(AW) cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi^(AX) şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. ¹³ Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare. ¹⁴ Era^(AY) o mică cetate, cu puţini oameni în ea şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. ¹⁵ În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac. ¹⁶ Atunci am zis^(AZ): „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuşi, înţelepciunea^(BA) săracului este dispreţuită şi nimeni nu-l ascultă. ¹⁷ Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni. ¹⁸ Înţelepciunea este mai^(BB) de preţ decât sculele de război, dar un^(BC) singur păcătos nimiceşte mult bine.

Cele din urmă înştiinţări

13 Vin la voi pentru a^(A) treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi^(B) sau trei martori.” ² Cum am spus^(C), când am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi, când nu sunt de faţă, spun iarăşi mai dinainte^(D) celor ce au păcătuit mai înainte şi tuturor celorlalţi că, dacă mă voi întoarce la voi, n-am^(E) să cruţ deloc, ³ căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte^(F) în mine: El care nu este slab faţă de^(G) voi, ci este plin de putere între voi. ⁴ În adevăr^(H), El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte^(I) prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi^(J) suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi. ⁵ Pe voi înşivă încercaţi-vă^(K) dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că^(L) Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi^(M). ⁶ Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu suntem lepădaţi. ⁷ Totuşi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne^(N) putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi. ⁸ Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr. ⁹ În adevăr, ne bucurăm când^(O) noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari şi ne rugăm pentru desăvârşirea^(P) voastră. ¹⁰ Tocmai de aceea^(Q) vă scriu aceste lucruri când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să^(R) nu mă port cu asprime, potrivit cu^(S) puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.

Urări de sănătate

¹¹ Încolo, fraţilor, fiţi^(T) sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în^(U) pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. ¹² Spuneţi-vă unii altora sănătate^(V), cu o sărutare sfântă. ¹³ Toţi sfinţii vă trimit sănătate. ¹⁴ Harul^(W) Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea^(X) Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.