Old/New Testament
Strigarea înţelepciunii
8 Nu strigă înţelepciunea(A)
şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se aşază sus pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
3 şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
4 „Oamenilor, către voi strig
şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Învăţaţi-vă minte, proştilor,
şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
6 Ascultaţi, căci am lucruri(B) mari de spus
şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7 Căci gura mea vesteşte adevărul
şi buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput
şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
10 Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul
şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
11 Căci(C) înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele
şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 Frica(D) de Domnul este urârea răului;
trufia şi mândria(E), purtarea rea
şi gura(F) mincinoasă – iată ce urăsc eu.
14 De la mine vin sfatul şi izbânda,
eu sunt priceperea, a mea(G) este puterea.
15 Prin(H) mine împărăţesc împăraţii
şi dau voievozii porunci drepte.
16 Prin mine cârmuiesc dregătorii
şi mai-marii, toţi judecătorii pământului.
17 Eu(I) iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei(J) ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18 Cu mine sunt bogăţia(K) şi slava,
avuţiile trainice şi dreptatea.
19 Rodul(L) meu este mai bun decât aurul cel mai curat
şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.
Obârşia înţelepciunii
22 Domnul(M) m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost aşezată din(N) veşnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24 Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25 am fost născută înainte(O) de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
26 când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29 când(P) a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
30 eu eram(Q) meşterul Lui, la lucru lângă El,
şi în toate zilele eram desfătarea(R) Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31 jucând pe rotocolul pământului Său
şi găsindu-mi plăcerea(S) în fiii oamenilor.
32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice(T) de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,
şi nu lepădaţi sfatul meu!
34 Ferice(U) de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
şi păzeşte pragul uşii mele!
35 Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa
şi capătă bunăvoinţa(V) Domnului.
36 Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă(W) sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”
Strigarea prietenoasă a înţelepciunii
9 Înţelepciunea şi-a zidit(X) casa
şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2 Şi-a junghiat(Y) vitele, şi-a amestecat(Z) vinul,
şi-a pus masa.
3 Şi-a trimis(AA) slujnicele şi(AB) strigă
de pe(AC) vârful înălţimilor cetăţii:
4 „Cine(AD) este prost să vină încoace!”
Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5 „Veniţi(AE) de mâncaţi din pâinea mea
şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi
şi umblaţi pe calea priceperii!”
7 Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ
şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.
8 Nu(AF) mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră(AG) pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept;
învaţă pe cel neprihănit, şi(AH) va învăţa şi mai mult!
10 Începutul(AI) înţelepciunii este frica de Domnul
şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
11 Prin(AJ) mine ţi se vor înmulţi zilele
şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12 Dacă(AK) eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
Îndemn împotriva ademenirii nebuniei
13 Nebunia este o femeie(AL) gălăgioasă,
proastă şi care nu ştie nimic.
14 Ea şade totuşi la uşa casei sale,
pe un scaun, pe înălţimile(AM) cetăţii,
15 ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
16 „Cine(AN) este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
17 „Apele furate sunt dulci(AO)
şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18 El nu ştie că acolo sunt morţii(AP)
şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.
Destoinicia apostolului
3 Începem(A) noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole(B) de laudă către voi sau de la voi? 2 Voi(C) sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3 Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă(D) de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte(E) table de piatră, ci pe nişte(F) table care sunt inimi de carne. 4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu(G) că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia(H) noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori(I) ai unui legământ(J) nou, nu al slovei(K), ci al Duhului, căci slova(L) omoară, dar(M) Duhul dă viaţa.
Legământul cel nou şi cel vechi
7 Acum, dacă slujba(N) aducătoare de moarte, scrisă(O) şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât(P) fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8 cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba(Q) Duhului? 9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba(R) aducătoare de neprihănire? 10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm(S) cu multă îndrăzneală 13 şi nu facem ca Moise care(T) îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător(U). 14 Dar ei au rămas greoi la minte(V), căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16 Dar ori de câte ori(W) vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată(X). 17 Căci Domnul(Y) este Duhul, şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca(Z) într-o oglindă, slava(AA) Domnului şi suntem schimbaţi(AB) în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.