Old/New Testament

1 Pildele^(A) lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
² pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii,
pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
³ pentru^(B) căpătarea învăţăturilor de bun-simţ,
de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
⁴ ca să dea celor^(C) neîncercaţi agerime de minte,
tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă,
⁵ să asculte^(D) însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa,
şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă
⁶ pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc^(E).
⁷ Frica Domnului este începutul^(F) ştiinţei,
dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
⁸ Ascultă, fiule^(G), învăţătura tatălui tău
şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
⁹ Căci ele sunt o cunună^(H) plăcută pe capul tău
şi un lanţ de aur la gâtul tău.

¹⁰ Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească,
nu te^(I) lăsa câştigat de ei!
¹¹ Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi!
Haidem să întindem curse, ca să vărsăm^(J) sânge,
să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
¹² haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor,
şi întregi, ca^(K) pe cei ce se pogoară în groapă;
¹³ vom găsi tot felul de lucruri scumpe
şi ne vom umple casele cu pradă;
¹⁴ vei avea şi tu partea ta la fel cu noi,
o pungă vom avea cu toţii!” –
¹⁵ fiule, să nu porneşti la^(L) drum cu ei,
abate-ţi^(M) piciorul de pe cărarea lor!
¹⁶ Căci^(N) picioarele lor aleargă la rău
şi se grăbesc să verse sânge.
¹⁷ Dar degeaba se aruncă laţul
înaintea ochilor tuturor păsărilor,
¹⁸ căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor
şi sufletului lor îi întind ei laţuri.
¹⁹ Aceasta este soarta^(O) tuturor celor lacomi de câştig:
lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

²⁰ Înţelepciunea^(P) strigă pe uliţe,
îşi înalţă glasul în pieţe;
²¹ strigă unde e zarva mai mare,
la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
²² „Până când veţi iubi prostia, proştilor?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî nebunii ştiinţa?
²³ Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele!
Iată, voi turna^(Q) duhul meu peste voi,
vă voi face cunoscut cuvintele mele…
²⁴ Fiindcă^(R) eu chem, şi voi vă împotriviţi,
fiindcă îmi întind mâna, şi nimeni nu ia seama,
²⁵ fiindcă lepădaţi^(S) toate sfaturile mele
şi nu vă plac mustrările mele,
²⁶ de aceea şi^(T) eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire;
îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
²⁷ când vă va apuca groaza ca^(U) o furtună
şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej,
când vor da peste voi necazul şi strâmtorarea.
²⁸ Atunci^(V) mă vor chema, şi nu voi răspunde;
mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
²⁹ Pentru că au^(W) urât ştiinţa
şi n-au ales^(X) frica Domnului;
³⁰ pentru că n-au^(Y) iubit sfaturile mele
şi au nesocotit toate mustrările mele.
³¹ De aceea, se vor hrăni^(Z) cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu sfaturile lor.
³² Căci împotrivirea proştilor îi ucide
şi liniştea nebunilor îi pierde,
³³ dar cel ce^(AA) m-ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniştit^(AB) şi fără să se teamă de vreun rău.”

2 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra^(AC) cu tine învăţăturile mele,
² dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
³ dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere;
⁴ dacă o vei căuta^(AD) ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
⁵ atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
⁶ Căci^(AE) Domnul dă înţelepciune;
din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
⁷ El dă izbândă celor fără prihană,
dă un scut^(AF) celor ce umblă în nevinovăţie.
⁸ Ocroteşte cărările neprihănirii
şi păzeşte^(AG) calea credincioşilor Lui.
⁹ Atunci vei înţelege dreptatea, judecata,
nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

¹⁰ Căci înţelepciunea va veni în inima ta
şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
¹¹ chibzuinţa^(AH) va veghea asupra ta,
priceperea te va păzi,
¹² ca să te scape de calea cea rea,
de omul care ţine cuvântări stricate;
¹³ de cei ce părăsesc cărările adevărate,
ca să umble^(AI) pe drumuri întunecoase;
¹⁴ care se bucură^(AJ) să facă răul
şi îşi pun plăcerea^(AK) în răutate,
¹⁵ care^(AL) umblă pe cărări strâmbe
şi apucă pe drumuri sucite;
¹⁶ ca să te scape şi de nevasta^(AM) altuia,
de străina^(AN) care întrebuinţează vorbe ademenitoare;
¹⁷ care părăseşte^(AO) pe bărbatul tinereţii ei
şi uită legământul Dumnezeului ei.
¹⁸ Căci casa^(AP) ei pogoară la moarte
şi drumul ei duce la cei morţi:
¹⁹ niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce
şi nu mai găseşte cărările vieţii.
²⁰ De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine
şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
²¹ Căci oamenii^(AQ) fără prihană vor locui ţara
şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea,
²² dar cei răi^(AR) vor fi nimiciţi din ţară
şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.