Old/New Testament
Psalmul 146
1 Lăudaţi pe Domnul!
Laudă(A), suflete, pe Domnul!
2 Voi lăuda pe Domnul cât(B) voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
3 Nu(C) vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
4 Suflarea lor trece(D), se întorc în pământ
şi în aceeaşi zi le pier şi planurile(E) lor.
5 Ferice(F) de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
6 El(G) a făcut cerurile şi pământul,
marea şi tot ce este în ea.
El ţine credincioşia în veci.
7 El(H) face dreptate celor asupriţi;
dă(I) pâine celor flămânzi.
Domnul(J) izbăveşte pe prinşii de război;
8 Domnul(K) deschide ochii orbilor;
Domnul(L) îndreaptă pe cei încovoiaţi;
Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
9 Domnul(M) ocroteşte pe cei străini,
sprijină pe orfan şi pe văduvă,
dar(N) răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul(O) împărăţeşte în veci;
Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!
Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 147
1 Lăudaţi pe Domnul!
Căci(P) este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru,
căci este(Q) plăcut şi se cuvine să-L lăudăm(R).
2 Domnul zideşte(S) iarăşi Ierusalimul,
strânge(T) pe surghiuniţii lui Israel;
3 tămăduieşte(U) pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
4 El socoteşte(V) numărul stelelor
şi le dă nume la toate.
5 Mare(W) este Domnul nostru şi puternic prin tăria(X) Lui,
priceperea(Y) Lui este fără margini.
6 Domnul(Z) sprijină pe cei nenorociţi
şi doboară pe cei răi la pământ.
7 Cântaţi Domnului cu mulţumiri,
lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu harpa!
8 El(AA) acoperă cerul cu nori,
pregăteşte ploaia pentru pământ
şi face să răsară iarba pe munţi.
9 El(AB) dă hrană vitelor
şi puilor(AC) corbului când strigă.
10 Nu(AD) de puterea calului Se bucură El,
nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
11 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El,
pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
12 Laudă pe Domnul, Ierusalime,
laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor,
El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău;
14 El(AE) dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu(AF).
15 El(AG) Îşi trimite poruncile pe pământ,
Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală mare.
16 El(AH) dă zăpada ca lâna,
El presară bruma albă ca cenuşa.
17 El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi:
cine poate sta înaintea frigului Său?
18 El(AI) Îşi trimite Cuvântul Său şi le topeşte;
pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.
19 El(AJ) descoperă lui Iacov Cuvântul Său,
lui Israel legile(AK) şi poruncile Sale.
20 El n-a(AL) lucrat aşa cu toate neamurile
şi ele nu cunosc poruncile Lui.
Lăudaţi pe Domnul!
Învierea şi arătările lui Hristos
15 Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia, pe care(A) v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o(B), în care aţi rămas 2 şi prin(C) care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o, altfel, degeaba aţi(D) crezut. 3 V-am(E) învăţat înainte de toate, aşa cum(F) am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după(G) Scripturi, 4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi(H), 5 şi(I) că S-a arătat lui Chifa, apoi celor(J) doisprezece. 6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. 7 În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor(K) apostolilor. 8 După ei(L) toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. 9 Căci eu sunt cel mai(M) neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am(N) prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10 Prin(O) harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am(P) lucrat mai mult decât toţi, totuşi(Q) nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11 Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Însemnătatea învierii lui Hristos
12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? 13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici(R) Hristos n-a înviat. 14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. 15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit(S) despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. 16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. 17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă(T) în păcatele voastre 18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. 19 Dacă(U) numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! 20 Dar acum, Hristos(V) a înviat din morţi, pârga(W) celor adormiţi. 21 Căci dacă(X) moartea a venit prin om, tot prin(Y) om a venit şi învierea morţilor. 22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, 23 dar fiecare(Z) la rândul cetei lui. Hristos este Cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 24 În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia(AA) în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. 25 Căci trebuie ca El să împărăţească până(AB) va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. 26 Vrăjmaşul(AC) cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. 27 Dumnezeu, în adevăr, „a(AD) pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. 28 Şi când(AE) toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar(AF) şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.