Old/New Testament
Psalmul 143
Un psalm al lui David
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele!
Ascultă-mă în(A) credincioşia şi dreptatea Ta!
2 Nu(B) intra la judecată cu robul Tău!
Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea(C) Ta.
3 Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul,
îmi calcă viaţa în picioare la pământ:
mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
4 Îmi(D) este mâhnit duhul în mine,
îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
5 Mi-aduc(E) aminte de zilele de odinioară,
mă gândesc la toate lucrările Tale,
cuget la lucrarea mâinilor Tale.
6 Îmi întind(F) mâinile spre Tine;
îmi suspină sufletul(G) după Tine, ca un pământ uscat.
7 Grăbeşte de m-ascultă, Doamne!
Mi se topeşte duhul:
nu-mi ascunde Faţa Ta!
Căci(H) aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
8 Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă(I) bunătatea Ta,
căci mă încred în Tine.
Arată-mi(J) calea pe care trebuie să umblu,
căci la Tine îmi înalţ(K) sufletul.
9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne,
căci la Tine caut adăpost.
10 Învaţă-mă(L) să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul(M) Tău cel bun să mă călăuzească pe calea(N) cea dreaptă!
11 Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă(O);
în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
12 În bunătatea Ta, nimiceşte(P) pe vrăjmaşii mei
şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu,
căci eu(Q) sunt robul Tău.
Psalmul 144
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi(R) deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul(S) meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne(T), ce este omul ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
4 Omul(U) este ca o suflare,
zilele(V) lui sunt ca umbra care trece.
5 Pleacă(W) cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!
Atinge(X) munţii, ca să fumege!
6 Fulgeră(Y) şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi(Z) mâinile de sus,
izbăveşte-mă(AA) şi scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor(AB) celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri(AC)
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare(AD) nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care(AE) dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
11 izbăveşte-mă(AF) şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noştri sunt ca(AG) nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
13 Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14 viţelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun ţipăt în uliţele noastre!
15 Ferice(AH) de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Psalmul 145
O cântare(AI) de laudă a lui David
1 Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu,
şi voi binecuvânta Numele tău în veci de veci!
2 În fiecare zi Te voi binecuvânta
şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Mare(AJ) este Domnul şi foarte vrednic de laudă,
şi mărimea(AK) Lui este nepătrunsă.
4 Fiecare(AL) neam de om să laude lucrările Tale
şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
5 Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale
şi voi cânta minunile Tale.
6 Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată,
şi eu voi povesti mărimea Ta.
7 Să se trâmbiţeze aducerea-aminte de nemărginita Ta bunătate,
şi să se laude dreptatea Ta!
8 Domnul este milostiv şi plin de îndurare(AM),
îndelung răbdător şi plin de bunătate.
9 Domnul este bun(AN) faţă de toţi
şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
10 Toate(AO) lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!
Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.
11 Vor spune slava Împărăţiei Tale
şi vor vesti puterea Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta
şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
13 Împărăţia(AP) Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.
14 Domnul sprijină pe toţi cei ce cad
şi îndreaptă(AQ) pe cei încovoiaţi.
15 Ochii(AR) tuturor nădăjduiesc în Tine,
şi Tu(AS) le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi(AT) saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Lui
şi milostiv în toate faptele Lui.
18 Domnul este lângă(AU) toţi cei ce-L cheamă,
lângă cei ce-L cheamă cu toată(AV) inima.
19 El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El,
le aude strigătul şi-i scapă.
20 Domnul(AW) păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc
şi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea să vestească lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!
21 În(A) Lege este scris(B): „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul”. 22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. 23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc şi toţi ar vorbi în alte limbi şi ar intra şi dintre cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar(C) zice ei că sunteţi nebuni? 24 Dar dacă toţi prorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. 25 Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că(D), în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură(E), altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate(F) să se facă spre zidirea sufletească. 27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească. 28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi(G) ceilalţi să judece. 30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel(H) dintâi să tacă. 31 Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. 32 Duhurile(I) prorocilor sunt supuse prorocilor, 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca(J) în toate bisericile sfinţilor. 34 Femeile(K) să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să(L) fie supuse, cum zice şi Legea(M). 35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37 Dacă(N) crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 39 Astfel, deci, fraţilor, râvniţi(O) după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 40 Dar toate(P) să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.