Old/New Testament
17 Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă aşteaptă mormântul(A).
2 Sunt înconjurat de batjocoritori,
şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările(B) lor.
3 Pune-Te singur zălog(C) pentru mine înaintea Ta.
Altfel cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5 Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 M-a făcut de basmul(D) oamenilor
şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
7 Ochiul(E) mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta,
şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9 Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui,
cel cu mâinile(F) curate se întăreşte tot mai mult.
10 Dar voi, toţi, întoarceţi-vă(G),
veniţi iarăşi cu cuvântările voastre,
şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11 Ce! Mi s-au dus(H) zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12 Şi ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
13 Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă,
când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
14 când strig gropii: ‘Tu eşti tatăl meu!’
Şi viermilor: ‘Voi sunteţi mama şi sora mea!’
15 Unde mai este atunci nădejdea mea?
Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16 Ea se va pogorî(I) cu mine la porţile Locuinţei morţilor,
când vom merge împreună[a] să ne odihnim(J) în ţărână.”
A doua cuvântare a lui Bildad
18 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Când vei pune capăt acestor cuvântări?
Vino-ţi în minte, şi apoi vom vorbi.
3 Pentru ce ne socoteşti atât de(K) dobitoci?
Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?
4 Oare pentru tine, care te sfâşii(L) în mânia ta,
s-ajungă pustiu pământul
şi să se strămute stâncile din locul lor?
5 Da, lumina celui rău se va(M) stinge
şi flacăra din focul lui nu va mai străluci.
6 Se va întuneca lumina în cortul lui
şi se va stinge candela(N) deasupra lui.
7 Paşii lui cei puternici se vor strâmta;
şi, cu toate opintirile(O) lui, va cădea.
8 Căci calcă cu picioarele(P) pe laţ
şi umblă prin ochiuri de reţea;
9 este prins în cursă de călcâi
şi laţul(Q) pune stăpânire pe el;
10 capcana în care se prinde este ascunsă în pământ
şi prinzătoarea îi stă pe cărare.
11 De jur împrejur(R) îl apucă spaima
şi-l urmăreşte pas cu pas.
12 Foamea îi mănâncă puterile,
nenorocirea(S) este alături de el.
13 Mădularele îi sunt mistuite unul după altul,
mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii.
14 Este smuls din cortul lui, unde se credea la adăpost(T),
şi este târât spre împăratul spaimelor.
15 Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui,
pucioasă este presărată pe locuinţa lui.
16 Jos(U) i se usucă rădăcinile;
sus îi sunt ramurile tăiate.
17 Îi piere pomenirea(V) de pe pământ,
numele lui nu mai este pe uliţă.
18 Este împins din lumină în întuneric
şi este izgonit din lume.
19 Nu(W) lasă nici moştenitori, nici sămânţă în poporul său,
nicio rămăşiţă vie în locurile în care locuia.
20 Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea(X) lui,
şi neamul de acum va fi cuprins de groază.
21 Aceasta este soarta celui rău,
aceasta este soarta celui ce nu(Y) cunoaşte pe Dumnezeu.”
Răspunsul lui Iov
19 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când îmi veţi întrista sufletul
şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?
3 Iată că de zece ori m-aţi batjocorit(Z).
Nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
4 Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5 Credeţi că mă puteţi lua(AA) de sus?
Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?
6 Atunci, să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte
şi mă înveleşte cu laţul Lui.
7 Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde;
cer dreptate, şi dreptate nu este!
8 Mi-a tăiat orice ieşire(AB) şi nu pot trece;
a răspândit întuneric pe cărările mele.
9 M-a despuiat de slava(AC) mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
10 m-a zdrobit din toate părţile şi pier,
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11 S-a aprins de mânie împotriva mea,
S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş(AD).
12 Oştile Lui au pornit deodată înainte,
şi-au croit drum(AE) până la mine
şi au tăbărât în jurul cortului meu.
13 A depărtat pe fraţii mei(AF) de la mine,
şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit,
şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15 Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Chem pe robul meu, şi nu răspunde;
îl rog cu gura mea, şi degeaba.
17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele
şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18 Până şi copiii(AG) mă dispreţuiesc:
dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19 Aceia(AH) în care mă încredeam mă urăsc,
aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 Oasele mi se ţin de piele(AI) şi de carne;
nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.
21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mâna(AJ) lui Dumnezeu m-a lovit.
22 De ce mă urmăriţi(AK) ca Dumnezeu?
Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
23 Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într-o carte;
24 aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier
şi cu plumb în stâncă pe vecie…
25 Dar ştiu că Răscumpărătorul[b] meu este viu
şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
26 Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne(AL),
voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.
Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
28 Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l(AM) urmăream noi?’
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29 Temeţi-vă de sabie,
căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!
Şi să(AN) ştiţi că este o judecată.”
Sutaşul Corneliu
10 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. 2 Omul acesta era cucernic(A) şi temător(B) de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut(C) lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” 4 Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. 5 Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. 6 El găzduieşte la un om numit Simon(D) Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela(E) îţi va spune ce trebuie să faci.” 7 Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8 şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
Corneliu întors la Dumnezeu
9 A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit(F) să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. 10 L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A(G) văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. 13 Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă”. 14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci(H) niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat”. 15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce(I) a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”. 16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. 17 Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18 şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. 19 Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul(J) i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 scoală-te(K), pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. 21 Petru deci s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” 22 Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu(L), om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine(M) de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune”. 23 Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.