Old/New Testament
Cuvântarea lui Ţofar
11 Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2 „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns
şi să creadă limbutul că are dreptate?
3 Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă?
Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4 Tu zici(A): ‘Felul meu de a vedea este drept
şi sunt curat în ochii Tăi.’
5 Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească,
de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă
6 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui,
ale înţelepciunii Lui nemărginite,
ai vedea atunci că nu-ţi(B) răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta!
7 Poţi spune tu că poţi pătrunde(C) adâncimile lui Dumnezeu,
că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
8 Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face?
Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9 Întinderea ei este mai lungă decât pământul
şi mai lată decât marea.
10 Dacă(D) apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11 Căci El(E) cunoaşte pe făcătorii de rele,
vede uşor pe vinovaţi.
12 Omul(F), dimpotrivă, are minte de nebun
şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
13 Tu, îndreaptă-ţi(G) inima(H) spre Dumnezeu,
întinde-ţi(I) mâinile spre El.
14 Depărtează-te de fărădelege
şi nu lăsa nedreptatea(J) să locuiască în cortul tău.
15 Şi atunci(K), îţi vei ridica fruntea fără teamă,
vei fi tare şi fără frică;
16 îţi vei uita(L) suferinţele
şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
17 Zilele tale vor străluci mai tare(M) decât soarele la amiază,
întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
18 Vei fi plin de încredere şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică.
Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni(N) liniştit.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura,
şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii(O) celor răi se vor topi;
ei n-au loc de scăpare:
moartea, iată nădejdea lor!”
Răspunsul lui Iov
12 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi
şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
3 Am(P) şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi.
Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?
4 Eu sunt de batjocura(Q) prietenilor mei
când(R) cer ajutorul lui Dumnezeu:
dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5 ‘Dispreţ în nenorocire!’ – iată zicerea celor fericiţi:
dă brânci cui alunecă cu piciorul!
6 Jefuitorilor li se lasă corturile în pace(S),
celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine,
măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa;
păsările cerului, şi îţi vor spune;
8 vorbeşte pământului, şi te va învăţa
şi peştii mării îţi vor povesti.
9 Cine nu vede în toate acestea
dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10 El ţine în mână(T) sufletul a tot ce trăieşte,
suflarea oricărui trup omenesc.
11 Nu deosebeşte(U) urechea cuvintele,
cum gustă cerul gurii mâncărurile?
12 La bătrâni(V) se găseşte înţelepciunea
şi într-o viaţă lungă e priceperea.
13 La Dumnezeu(W) este înţelepciunea şi puterea;
sfatul şi priceperea ale Lui sunt.
14 Ce dărâmă(X) El nu va fi zidit din nou;
pe cine-l închide(Y) El, nimeni nu-l va scăpa.
15 El opreşte(Z) apele, şi totul se usucă;
El le dă(AA) drumul, şi pustiesc pământul.
16 El(AB) are puterea şi înţelepciunea;
El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
17 El ia robi pe sfetnici
şi tulbură(AC) mintea judecătorilor.
18 El dezleagă legătura împăraţilor
şi le pune o frânghie în jurul coapselor.
19 El ia robi pe preoţi;
El răstoarnă pe cei puternici.
20 El taie(AD) vorba celor meşteri la vorbă;
El ia mintea celor bătrâni.
21 El varsă(AE) dispreţul asupra celor mari;
El dezleagă brâul celor tari.
22 El descoperă(AF) ce este ascuns în întuneric,
El aduce la lumină umbra morţii.
23 El face(AG) pe neamuri să crească şi El le nimiceşte;
El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
24 El ia mintea căpeteniilor poporului,
El îi face(AH) să rătăcească în pustiuri fără drum,
25 unde(AI) bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit;
El îi face să se clatine(AJ) ca nişte oameni beţi.
13 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit şi a luat seama.
2 Ce(AK) ştiţi voi, ştiu şi eu,
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar(AL) vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4 Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni,
sunteţi cu toţii nişte doctori(AM) de nimic.
5 O, de aţi fi tăcut,
ce înţelepciune(AN) aţi fi arătat!
6 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea
şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu
şi să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi?
8 Vreţi să ţineţi cu El
şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9 Dacă vă va cerceta, El vă va găsi bine oare?
Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10 Nu, nu; ci El vă va osândi
dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11 Nu vă înfricoşează măreţia Lui?
Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12 Părerile voastre sunt păreri de cenuşă,
întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13 Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!
Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14 Îmi voi lua carnea(AO) în dinţi
şi îmi voi pune viaţa(AP) în joc.
15 Da, mă va ucide(AQ): n-am nimic de nădăjduit;
dar îmi(AR) voi apăra purtarea în faţa Lui.
16 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,
căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
17 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,
luaţi aminte la cele ce voi spune.
18 Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina,
căci ştiu că am dreptate.
19 Are cineva(AS) ceva de spus împotriva mea?
Atunci tac şi vreau să mor.
20 Numai(AT) două lucruri fă-mi
şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21 Trage-Ţi(AU) mâna de pe mine şi
nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi, cheamă-mă, şi-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!
23 Câte fărădelegi şi păcate am făcut?
Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.
24 Pentru ce Îţi(AV) ascunzi Faţa
şi mă iei drept(AW) vrăjmaş?
25 Vrei să(AX) loveşti o frunză suflată de vânt?
Vrei să urmăreşti un pai uscat?
26 Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare
şi să mă pedepseşti(AY) pentru greşeli din tinereţe?
27 Pentru ce să-mi pui(AZ) picioarele în butuci,
să-mi pândeşti toate mişcările,
să pui hotar paşilor mei,
28 când trupul meu cade în putrezire,
ca o haină mâncată de molii?
Întoarcerea lui Saul
9 Dar Saul(A) sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 Pe drum, când(B) s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce(C) Mă prigoneşti?” 5 „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu(D) să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” 6 Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce(E) vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. 7 Oamenii(F) care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. 9 Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10 În Damasc era un ucenic numit(G) Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. 11 Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars(H). Căci iată, el se roagă. 12 Şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” 13 „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate(I) relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, 14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care(J) cheamă Numele Tău.” 15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el(K) este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor(L), înaintea împăraţilor(M) şi înaintea fiilor lui Israel, 16 şi îi(N) voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17 Anania(O) a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus(P) mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să(Q) te umpli de Duhul Sfânt.” 18 Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. 19 După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul(R) a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. 20 Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că(S) Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el(T) acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.